”Dictatura” algoritmului sau ce pericol ascunde Inteligența Artificială?

Image may contain: 2 people, closeup

(sursa poza)

Când partidul AUR a ajuns în Parlamentul României, am văzut pe Facebook multe uimire la cei care aflaseră abia atunci de existența partidului.

Acum o jumătate de an, cineva m-a rugat să-i fac niște setări pe Facebook și pe Instagram. Era ceva simplu. Am făcut, dar apoi m-a uimit ceva pe wall. Wall-ul cu noutăți, postări, pe care îl vedea doar persoana respectivă. Erau foarte multe filmulețe cu influenceri de care nu am auzit, dar pe care persoana îi cunoștea bine pentru că îi urmărea și le împărtășea viziunile anti-mască, anti-vaccin.

Din când în când văd mirare la unii pentru că le apare publicitate la pantofii pe care și-i doresc și nu știu cum de a aflat Google și Facebook despre asta.

În interviul pe care l-am făcut cu șefa Google România, Elisabeta Moraru, am întrebat-o ce sunt algoritmii și cum funcționează? Inițial a glumit susținând că dacă răspunde la întrebare, nu ar mai trebui să iasă nimeni din cameră. Apoi a zis, la modul cel mai serios, că pur și simplu nu știe.

V-am dat exemplele de mai sus pentru că arată simplist: Inteligența Artificială este o realitate.

Nu realizăm sau ne facem că nu vedem, dar IA(Inteligența Artificială) ne influențează voturile, ne inundă gândurile cu informații de o anumită factură, ne convinge să cumpărăm/votăm ceva ce “ni se potrivește”.

IA(sau AI) știe că avem sau nu avem tangențe cu un partid, cu un ONG, cu o societate comercială. ȘTIE și ne trimite informații “relevante”, chestii care ne interesează cu adevărat.

“În bula mea a apărut informația asta”, obișnuiți să spuneți, conștienți de faptul că există cineva care vă selectează informațiile pe care le consumați.
Acel cineva este Inteligența Artificială sau algoritmii despre care am întrebat-o pe șefa Google România.

Adevărul este că sunt puțini oameni în întreaga lume care pot explica în detaliu cum funcționează Inteligența Artificială sau algoritmii. Nu o spun eu, nu o spune șefa Google România. O spune Yuval Noah Harari.

Cu siguranță ați auzit despre acest istoric israelian, autorul unor cărți celebre în care istoria, filosofia, tehnologia, biologia, antropologia și știința popularizată se împletesc armonios. Continue reading…

Copiii au un umor ciudat. Exemplul ”Pippi Șosețica”

I-am citit Nataliei frumoasa carte din copilăria mea – ”Pippi Josețica” și am descoperit că o vede diferit. Adică, diferit față de mine, adultul.

Desigur, țineam minte din copilărie că e o carte extrem amuzantă. Pippi își ținea calul în sufragerie, îi ridiculiza pe niște hoți, dar Nati m-a surprins. Știți care a fost momentul la care a râs cu lacrimi?

În carte se povestea cum Pippi ajunge la școală, iar profesoara o pune să facă tot felul de chestii. Aritmetică, desen. Când îi cere să scrie litera ”i”, Pippi se arată nedumerită că punctul seamănă cu caca de muscă.

Natalia mea se ținea de burtă hohotind. Am râs și eu. Dar nu de ce citeam, ci de râsul ei. Continue reading…

Copiii de azi au o copilărie mult mai interesantă decât a noastră… Interviu pentru mamaplus.md

Cum a arătat copilăria dumneavoastră?
Am copilărit la țară, la firul ierbii. Vara cu sapa sau cu vaca, iarna înghețam la săniuș și îmi dezghețam ciorapii de lână pe soba de acasă. Am prins vremurile când satele erau deconectate de la lumină. Stăteam mult fără televizor, singura sursă de distracție și conexiune cu lumea mare. Citeam mult. Citeam la lampa de gaz sau la lumânare. Mai țin minte că mama, tata ne spuneau povești, poezii și ghicitori până ne plictiseam și adormeam. Nu, nu a fost rău, dar se putea mai bine.

Prin ce se deosebește copilăriia fiicei dvs de copilăria dvs?
Când mă uit la Natalia, care face balet, pian, înot de la 3-4 ani, toate cu atâta interes și pasiune, din propria inițiativă, mă gândesc că noi am trăit în altă lume. E bine că a dispărut acea lume. Continue reading…

Copilul bibelou

img_9893

Ce tristă este viața celor care nu au făcut trăsnăi în copilărie. Oare cum e să ajungi la maturitate, să ai un copil și să nu-i poți povesti cam ce chestii nebune, la limita normalului ai făcut când erai mic? Nu-ți rămâne decât să inventezi.Că ai făcut aia, că ai spart ailaltă. Eu nu-i înțeleg pe părinții sau bunicii care au pretenția de la copil să fie bibelou. Vin în parc, se pun pe bancă și încep să urle la copil: ”nu alerga”, ”nu te cățăra”, ”nu te juca în nisip că te murdărești”. Nu le stricați copilăria copiilor, nu-i transformați în bibelouri. Puțină fugă, ceva cățărare și vreo două castele de nisip nu o să-i strice.  Continue reading…

Eu, pixul

IMG_0023

M-am născut seara. Mama spune că pe la 7. Ar fi trebuit să mă nasc fetiță, așa sperau medicii. Și trebuia să mă nasc pe 8 martie, dar ceva m-a reținut. Eram primul copil. Eram băiat. ”Ce făceai, mamă, acum 32 de ani, pe 10 martie?”, am întrebat-o la telefon. Tocmai ce îmi urase cu glas molcom: ”tot ce ai în gând să reușești!”. Îmi spune la fel, în fiecare an, de 10 martie. ”Te nășteam pe tine!”, a râs mama. ”Ce făceai acum 32 de ani, pe 10 martie?”, l-am întrebat pe tata. Pe tonul său de Gheorghe Urschi mi-a zis: ”pe 10 martie? Eram beat!” Glumele tatei. Îl știu prea bine. Trebuie să fi fost pe sub un geam, riscând să răcească în acel martie geros… S-a lăsat de fumat pentru mama și nu l-am văzut niciodată cu țigara în gură.
Continue reading…

Moldovenii…

Cine sunt oamenii dintre Nistru și Prut, plus fâșia de peste Nistru? Sunt niște persoane unice pe glob. Fie că își spun moldoveni sau români, acești oameni sunt efectiv o comoară. Nu cunosc străin care să fi venit în Republica Moldova, să fi intrat în contact cu oamenii simpli și să nu se fi îndrăgostit iremediabil de modul lor de a fi. În sărăcia lor, cei din Republica Moldova, mai ales la sate, încă au fărăma de suflet pe care nu o mai găsești în lumea civilizată.

Când ajung în Moldova cu un străin îl scot cât mai repede din Chișinăul ”cosmopolit” și fițos. Vreau să-l duc la sat. Vreau să-i arăt adevărata Republică Moldova. Mergi pe ulițele satului, te saluți cu toată lumea, iar toată lumea îți răspunde la binețe. Și te cuprinde un sentiment de veșnicie, de natural, de neprefăcut. Pentru că oamenii sunt neprefăcuți. De multe ori nu trebuie să-ți spună nimic, totul este scris pe fața lor ridată. Întrebările care le stau pe buze sunt acolo, în ochii lor obosiți, dar plini de un foc pe care sărăcia nu reușește să îl stingă. Continue reading…

Unde petrec moldovenii… acolo sărăcia geme!

Picture 049

Moldovenii sunt un popor unic în lume. Poate doar cubanezii se compară cu noi. Toată ziua sărăcie, dar seara veselie. Să luăm, de pildă, viitoarea căsătorie dintre Dorin Chirtoacă și Anișoara Loghin. Aici o să judec un pic în baza moldovenilor pe care îi observ pe facebook. Nicio știre nu i-a mișcat mai mult, niciun subiect nu a creat agitație mai mare decât nunta celor doi. Cum se face că într-o capitală cu atâtea probleme și atâtea lipsuri căsătoria primarului este știrea numărul unu? Nu înțeleg. Jur că nu înțeleg. Continue reading…

Viața de dinaintea Facebookului

Facebook discutie cu mama

Dragi copii care ați picat BAC-ul, draguțe pițipoance cu bot de rață, știu, nu o să mă credeți, dar a fost o dată ca niciodată o viață… fără Facebook. De neînchipuit, însă vocabularul nostru din acele vremuri nu conținea: ”laic, șăr, sălfi”. Apropo de selfie. Chiar dacă aveam telefoane cu camere de 2 megapixeli (oau, kakaia tehnika?!) nimeni nu se omora cu selfie-ul. Adică, nu urcam pe blocuri ca să cădem, Doamne Ferește!, de la înălțime. Poate făceam alte prostii, dar să ne riscăm viața pentru o poză? Nu. Continue reading…