Chiril Gaburici, un fel de minibiografie neoficială

Gaburici protv

Despre morți numai de bine. Și despre foști premieri la fel. Ceea ce veți citi mai jos sunt lucruri care se vorbesc despre Gaburici la Chișinău după conferințele de presă de către jurnaliști, la o țigară de către deputați. Informația nu are valoare jurnalistică, pentru că nu am putut să o verific. Din păcate. Dacă o să am ocazia să-l întreb chiar pe Chiril Gaburici, o să revin cu chestii suplimentare.

Așadar, anii 90. Un puști vine de la țară să studieze la Chișinău. Și nu oriunde, vine la ASEM. Numai că nu are bani să se întrețină. Și ce face puștanul nostru? Acceptă să meargă să lucreze la construcții în Israel. Pe vremurile acelea așa se proceda. Studenții plecau la muncă peste graniță ca să-și plătescă studiile. Numai că se întâmplă ceva, munca la cărat cu spatele in străinătate se prelungește, iar când se întoarce în țară, puștanul nostru este luat tare de ASEM. Mai exact este exmatriculat. Ce să facă? Are bani în buzunare, dar nu are nimic altceva în cap.  Continue reading…

Fotografa de toaletă

Bot de rata

O cheamă Ina. Ina este o fată tânără. Am putea spune că e frumoasă. Dar pentru că locuim în Chișinău și vrem să vorbim într-un limbaj modern trebuie să spunem că Ina este… sexy. Ina noastră este studentă. Nu știu exact unde. Nici măcar nu contează. Studenții din Chișinău sunt la fel și la ASEM, și la USM, și la ULIM. Ina trăiește pe picior mare. Stă în chirie cu o altă colegă de facultate. Se plimbă cu taxiul. Mănâncă în oraș, iar seara merge în club. De unde bani? De la maman și papan. Maman și papan sunt plecați pentru ca vor să-i ofere o viață mai bună Inei și, desigur, studii.

Continue reading…

Despre fetili de pe fesebuci

Bot de rata

Nu știu dacă ați observat, dar facebookul a dat naștere la o pleiadă de fete care par fără vârstă, fără iubit, fără familie, fără o ocupaţie serioasă. Vorbesc de fetili care îşi expun pe facebook feţele botoxate, încremenite în bot de rață, dar şi fesele dezgolite pe plajă, în piscine sau în dormitoare. Zici că nu e Faceebook, ci un adevărat Fesebuci. Pe larg mai jos.

Spun că fetili sunt fără vârste pentru că nu fac publică o informaţie atât de intimă. În al doilea rând, sunt atât de bine “fotoşopate”, machiate, operate că au 40 de ani, dar arată de 20. E valabilă şi viceversa: au 16 ani, practic nişte copile, însă par de 25 după cum se îmbracă şi pozează. De regulă le lipseşte imaginaţia: aceleaşi poze cu buze ţuguiate, aceleaşi poze în cluburi, aceleaşi poze printre ruinele unei clădiri. Apropo, ştiu de ce există atâtea clădiri în paragină, ca să se pozeze fetili de pe Fesebuci. Oare ce le lipseşte de simt nevoia să se fălească şi să-şi expună corpurile pe Fesebuci? Aprecierea oamenilor din jur? Dragostea? Continue reading…

Bloggerii din Moldova, niște ”chukcha” agramați

chukchea

M-am săturat să văd bloggeri din Moldova, care habar nu au de limba română. Okey, înțeleg, ți-ai vândut sufletul. Scrii la comandă, umpli pagini pe blog, îți faci și norma pe facebook cu laude la adresa plătitorului. Dar, nene, fă chestia asta în limba română, chiar dacă se vede de la o poștă că ești cumpărat.  Continue reading…

Eurovision de la Moldova – o nuntă moldovenească plină de kitschuri!

EurovisionMoldova nu va câştiga nici în acest an Eurovisionul. Sunt sigur. Băiatul din Ucraina o fi el blond și din Ucraina, dar nu are voce. Punct. Nu o zic eu. O zice cineva care are studii muzicale și care mi-a spus clar – tipul falsează urât. Chiar dacă Eurovisionul nu înseamnă neapărat voce, îmi vine greu să cred că Romanyuta va impresion Europa cu povestea lui. Că cu cântecul (cacofonie previzibilă) ne cam zgârâie urechile. Povestea Eurovisionului din acest an vine din Finlanda. Toți au auzit de rockerii cu dizabilități?

Este important să nu ne facem de râs în Austria, la fel cum ne-am făcut de cacao la Eurovisionul moldovenesc. Concursul de la noi a fost un fel de nuntă, ci nu un concurs european. A avut de toate nunta asta ca la moldoveni: scandal, înjurături, bătaie… de joc, bâlbâieli, câteva momente mai frumoase, dar şi foarte multe momente penibile. Este mare lucru că din tot acest talmeş-balmeş s-a înțeles ceva…
Continue reading…

Cum să nu fii fraier/loh de Dragobete

MoldovenceDacă ești bărbat/pațan și te plângi că ești singur de Dragobete/Valentains Dăi îți zic atât: ești un fraier/loh. Nu se poate. Nu te cred. Cunosc atâtea fete/femei foarte frumoase, foarte plăcute, educate, cu câte două facultăți, cu care ai ce să discuți și… singure. Mă gândesc că din atâtea și atâtea femei ai de unde să alegi. Atunci să nu te mai plângi. Că nu e cazul. Problema nu este în fete, problema este în tine, că nu știi să le cucerești. Nu știi să te vinzi mai bine. Continue reading…

Despre cărțile citite și despre generația mea, care a crescut fără internet, televizor sau… curent

Shok interviuArticolul de mai jos a fost numit în stil bombastic, caracteristic site-urilor de acest tip: Jurnalistul care a citit 534.450 de cărți: Mult prea puține! Era o glumă, o să înțelegeți dacă citiți tot interviul. Ce aș fi putut să răspund la întrebarea câte cărți am citit în viața mea? Am zis în glumă o cifră care mi-a venit în cap și am adăugat adevărul – puține, mult prea puține. Pentru că oricât de mult citesc, realizez că rămân atât de multe lucruri necitite… Dacă aș mai avea o viață în plus, aș tot citi!

SHOK: Vitalie, te-am invitat și pe tine să ne spui “Ce citesc jurnaliștii”. Ești pasionat de lectură? Cum ai descrie acest hobby?

V.C.: Sunt îndrăgostit, nu doar pasionat. Îmi place să mă pierd în gândurile unui om chiar dacă e mort sau la mare distanță. Are loc o chimie ciudată și intimă între mine și omul respectiv. Din fericire, am avut o copilărie fără calculator și televizor. Sunt reprezentantul generației care și-a făcut temele la opaiț și care se putea uita la televizor doar 4-5 ore pe zi. Atât aveam curent. Un adolescent are nevoie însă de palate în cap. Le-am construit cu ajutorul cărților. Trebuia să evadez din lumea săracă și chinuită în care mă născusem. Așa că am ajuns să înghit câte 2-3 cărți pe săptămână – cărți din sărăcăcioasa, dar minunata bibliotecă sătească. Ghinionul generației mele, lipsa curentului, îl văd acum ca pe un mare noroc. Continue reading…

Pe 14 și 24 februarie și femeile fac cadouri… greșite!

2012-08-05 10.33.43Cei de la emoda.md m-au rugat să scriu un articol despre cadourile de 14 februarie. Iată ce a ieșit…

Nu vreau să par misogin, dar de 14 februarie sau pe 24 februarie – când sărbătorim Dragobetele – femeile au un soi de amnezie. Uită că nu este ziua aceea în care doar bărbatul face cadouri. Nu, nu e 1 martie. Nu e 8 martie. De 14 februarie, dar și de Dragobete cei doi sunt egali în fața… sărbătorii. Nu vreau să par dur, dar observ că zilele acestea s-au transformat într-un fel de preludiu al sărbătorilor de pe 1 și 8 martie. Doamnelor, domnișoarelor, să vă deschid un mic secret – există riscul să vă șochez chiar – și nouă, bărbaților, ne plac cadourile. Nu o spunem cu toată inima, nu o zicem cu toată gura, dar așa e. Așa că nu vă jenați să ne copleșiți cu ele.
Continue reading…