Beletristrică

Despre cărțile citite și despre generația mea, care a crescut fără internet, televizor sau… curent

Articolul de mai jos a fost numit în stil bombastic, caracteristic site-urilor de acest tip: Jurnalistul care a citit 534.450 de cărți: Mult prea puține! Era o glumă, o să înțelegeți dacă citiți tot interviul. Ce aș fi putut să răspund la întrebarea câte cărți am citit în viața mea? Am zis în glumă o cifră care mi-a venit în cap și am adăugat adevărul – puține, mult prea puține. Pentru că oricât de mult citesc, realizez că rămân atât de multe lucruri necitite… Dacă aș mai avea o viață în plus, aș tot citi!

SHOK: Vitalie, te-am invitat și pe tine să ne spui “Ce citesc jurnaliștii”. Ești pasionat de lectură? Cum ai descrie acest hobby?

V.C.: Sunt îndrăgostit, nu doar pasionat. Îmi place să mă pierd în gândurile unui om chiar dacă e mort sau la mare distanță. Are loc o chimie ciudată și intimă între mine și omul respectiv. Din fericire, am avut o copilărie fără calculator și televizor. Sunt reprezentantul generației care și-a făcut temele la opaiț și care se putea uita la televizor doar 4-5 ore pe zi. Atât aveam curent. Un adolescent are nevoie însă de palate în cap. Le-am construit cu ajutorul cărților. Trebuia să evadez din lumea săracă și chinuită în care mă născusem. Așa că am ajuns să înghit câte 2-3 cărți pe săptămână – cărți din sărăcăcioasa, dar minunata bibliotecă sătească. Ghinionul generației mele, lipsa curentului, îl văd acum ca pe un mare noroc. Continue reading…

Pe 14 și 24 februarie și femeile fac cadouri… greșite!

11/02/2015
/
Beletristrică
/
2 Comments

Cei de la emoda.md m-au rugat să scriu un articol despre cadourile de 14 februarie. Iată ce a ieșit…

Nu vreau să par misogin, dar de 14 februarie sau pe 24 februarie – când sărbătorim Dragobetele – femeile au un soi de amnezie. Uită că nu este ziua aceea în care doar bărbatul face cadouri. Nu, nu e 1 martie. Nu e 8 martie. De 14 februarie, dar și de Dragobete cei doi sunt egali în fața… sărbătorii. Nu vreau să par dur, dar observ că zilele acestea s-au transformat într-un fel de preludiu al sărbătorilor de pe 1 și 8 martie. Doamnelor, domnișoarelor, să vă deschid un mic secret – există riscul să vă șochez chiar – și nouă, bărbaților, ne plac cadourile. Nu o spunem cu toată inima, nu o zicem cu toată gura, dar așa e. Așa că nu vă jenați să ne copleșiți cu ele.
Continue reading…

Charlie, moldovenii și mitropolitul Valoghea

M-am gândit mult zilele acestea la atacul mișelesc din redacția Charlie Hebdo. Evenimentul tragic a creat un val uriaș de analize și discuții. Foarte mulți au condamnat caricaturile celor de la Charlie Hebdo. La fel de mulți le-au luat apărarea. Dacă îi asculți cu atenție: și unii, și alții par să aibă dreptate. Primii susțin că nu este normal să ți-o cauți cu lumânarea. Știi că ești luat la ochi de niște fanatici, dar continui să îl zugrăvești pe Profet, pe Allah în situații mai mult decât stânjenitoare. Este ca și cum ai intra singur în cușca leilor. Inconștiența și teribilismul costă scump, uneori le plătești cu prețul vieții. În plus, nu e bine să îți bați joc de valorile supreme ale oamenilor. Nu este bine să scuipi în credința, în religia semenilor noștri.

Cum să nu, spun cei care îi apără de caricaturiști. Hai să ne temem să ironizăm și politicienii, că sunt puternici și ne pot face rău. Hai să nu-l criticăm pe Putin de frică, are mulți agenți secreți și atâta poloniu… Să ne întoarcem în vremea Inchiziției și să îl ardem din nou pe rug pe Giordano Bruno. Filosoful Bruno a murit pentru niște idei. În zilele de atunci astfel de condamnări erau la ordinea zilei. Teroarea îi făcea pe oameni fricoși, iar ironia era un păcat de moarte. Astăzi ne-am câștigat dreptul să-l ironizăm pe Dumnezeu, pe Allah și nu suntem duși la eșafod de polițiști. De ce să renunțăm de bună voie la acest drept? Suntem conștienți că ironiile, caricaturile noastre îi jignesc pe unii. Dar așa este sarcazmul – jignitor. Însă dacă legea ne permite, de ce să ne autocenzurăm? Înaintașii noștri au murit arși pe rug, iar nouă ne este frică să spunem o glumă cu Dumnezeu sau cu Allah? Continue reading…

Sunt un om fara Craciun

Stau cateodata sa ma gandesc mai bine si realizez ca sunt un om fara Craciun. Mi s-a furat Craciunul? Poate Grinch? Nici vorba. Am ramas fara Craciun pur si simplu. Ideea este ca atunci cand in jurul meu toata lumea sarbatorea Craciunul, cel de pe 25 decembrie, eu eram oarecum nostalgic dupa Craciunul meu. Astazi, pe 6 ianuarie, cand a venit ajunul Craciunului meu, nu-l sarbatoreste nimeni in jur si… nu am cum sa simt sarbatoarea. O am in suflet, dar ce folos? Ce vad in jur nu sunt decat oameni obositi, care abia asteapta weekendul, iar eu? Eu cu Craciunul meu.
Continue reading…

Cum se pregătesc moldovencele de ”Revelionul perfect”?

DACĂ VREȚI SĂ ARĂTAȚI AȘA DE REVELION, ÎNSEAMNĂ CĂ TREBUIE SĂ VĂ REÎNCARNAȚI ÎN BLAKE LIVELY!

Vine un an nou. Iar femeile din Moldova trebuie să-l întâmpine ”așa cum trebuie”. Dar cum trebuie? Ei bine, mă amuzam de articolele din revistele pentru femeile din Moldova. Le citeam pentru a vedea ce citesc la rândul lor moldovencele despre… cum să se pregătească de Revelion. Le citesc pentru că – probabil v-ați dat seama – articolul de astăzi este pentru perfecte.md. Revistele pentru femei din Moldova vorbesc despre Revelion din trei mari perspective: rochii, mâncare și sex. Oau! Și femeile ne critică pe noi, bărbații, că ne gândim numai la mașini, fotbal și sex?
Continue reading…

De ce își merită unele moldovence bărbații… neciopliți și bădărani?

CINE I-A EDUCAT PE BĂIEȚAȘII ACEȘTIA? CE MAME AU AVUT? CE STUDII AU FĂCUT? CUM DE AU AJUNS AȘA DE SUPĂRAȚI ȘI ”MASCULI”

În articolul de astăzi, scris pentru perfecte.md, vreau să pun câteva întrebări. Una dintre ele: cum se face că Moldova, țara cu unele dintre cele mai bune, mai elegante și mai frumoase femei din Europa – cel puțin așa ne merge vestea – are parte de bărbați mai puțin buni, mai puțin educați, mai puțin eleganți? Când citești forumuri sau feisbukul din Moldova găsești epitete și mai dure la adresa bărbaților moldoveni. Să ne înțelegem, eu nu le neg. Dacă femeile din Moldova spun despre noi, bărbații din Moldova, că suntem niște neciopliți, niște mojici fără educație; pe scurt, niște bădărani, eu nu zic decât atât: nu e fum fără foc… Totuși, este curios. De ce există discrepanța asta dintre femei și bărbați? Discrepanță pe care dacă nu o vezi, cel puțin auzi despre ea? Bărbații și femeile din Moldova mănâncă hrană diferită? Bărbații și femeile din Moldova învață la școli diferite? Bărbații și femeile din Moldova vorbesc limbi diferite? Nu înțeleg și basta. De ce moldovenii au o imagine atât de proastă, iar moldovencele sunt mai bine văzute?

Top 5 femei fatale din Republica Moldova

Când eModa.md m-a întrebat dacă vreau să fac un top al femeilor din Republica Moldova – un top care să se bazeze pe un criteriu special – am fost tentat să refuz. Pur și simplu nu știam ce top să fac, mai ales că există atâtea. Topul femeilor sexy, topul femeilor cunoscute, topul femeilor politician, topul cântărețelor ș.a.m.d. Am acceptat însă când mi-am dat seama că Moldovioarei îi lipsește, din atâtea și atâtea topuri, unul al femeilor fatale. Nici nu știu cum s-a putut trăi în Moldova fără așa ceva. Și când te gândești că țărișoara noastră ar fi intrat în Uniunea Europeană fără un top al femeii fatale. Am zis să rezolv problema odată și pentru totdeauna. Glumesc, evident!

Mai întâi să stabilim din capul locului ce înseamnă o femeie fatală. Wikipedia ne dă o definiție. Femme fatale (Femeie fatală) este denumirea dată femeilor deosebit de frumoase, atrăgătoare de tip erotic seducător. Pe de o parte pot duce la îndeplinirea deplină a dorințelor erotice, iar pe de altă parte cauzează nenorociri provocând suferințe. În istorie, literatură, mitologie sunt multe exemple de femei fatale: Marilyn Monroe, Anna Karenina, sirenele. Acum nu știu dacă topul meu o să respecte definiția… Așa că, unde vedeți că am dat cu oiștea-n gard, să mă corectați. Topul este subiectiv și se bazează ori pe percepția pe care cred eu că o are publicul în legătură cu moldovencele de mai jos, ori pe imaginea de femei fatale pe care și le crează chiar eroinele noastre.

De ce nu se însoară moldovenii… cu femei străine?

Articolul în care mă întrebam de ce nu se mărită “fetele bătrâne” din Moldova s-a viralizat pe facebook. Intuiam că publicul o să înghită această pastilă amară, dar nu am apreciat proporțiile viralizării. Mii de like-uri, sute de comentarii pe blog și pe facebook, câteva site-uri și reviste au preluat articolul scris pentru perfecte.md. E clar, am atins un punct sensibil – sper că nu e punctul G. De altfel, într-un comentariu o cititoare indicase o soluție la problema “fetelor bătrâne”: căsătoria cu străinezi! Ea reușise figura și le sfătuia și pe altele. Dar cititoarea mea nu a inventat bicicleta. Când producătorul autohton lipsește sau duhnește a alcool și a citit o singură carte în viața lui – Punguța cu doi bani – soluția este să apelăm la import. Nu-i așa, doamnelor şi domnișoarelor?

În ultimii 20 de ani foarte multe moldovence au apelat la producători de import și… s-au măritat. Unele chiar s-au re-măritat după ce au plecat din Moldova. Este de înțeles. Când ai un exemplar care îți deschide ușa, îți dă mâna să cobori din mașină, îți aduce cafeaua în pat, îți dăruiește flori și te scoate o dată pe lună în oraş, vrei să uiți cât mai repede de individul de acasă, care îți deschidea ușa doar ca să te trimită la muncă “la Italia”, florile pe care ți le-a dăruit acum 30 de ani sunt cenușă şi îţi dădea o mână, de fapt un zdupac după ceafă, de vedeai stele verzi dacă borșul era prea fierbinte. Cu siguranţă cunoaşteţi o mie şi una de femei din Moldova, unele trecute de prima tinereţe, ce şi-au găsit în Italia, Spania, Franța bărbați cu stare, care pur și simplu le adoră.

Previous Page 1 234 Next Page