Creața cu Ochii Verzi, călătorie Transalpină!

Weekendul acesta, Creața cu Ochii Verzi, Ochi Albaștri și subsemnatul, Vitalie, împreună cu familia extinsă am făcut o micuță călătorie până la munte. A fost deosebit. Dovadă stau pozele și filmulețele pe care le public în această postare/jurnal de călătorie. Poza de mai sus este făcută la un baraj din Obârșia Lotrului. O zonă desăvârșită, unde se vede mâna omului și, totuși, natura îți taie respirația… Bineînțeles, și Creața cu Ochii Verzi, care a făcut totul și mai frumos. Poza de mai sus este preferata mea. Zâmbetul Creței cu ochii Verzi mi-a încununat această călătorie.

Continue reading…

Ce aveți cu fustele scurte?

sursa foto! Iată cum ar trebui să se îmbrace femeile din România ca să nu-i deranjeze pe unii obsedați.

Într-o postare pe Facebook – nu o mai găsesc – o fată era luată în răspăr pentru că purta pantaloni scurți. Cum să vă spun? Pantalonii erau scurți, dar numai o minte deplasată putea avea ceva cu hainele fetei. Aceasta era blamată că s-a îmbrăcat foarte sumar, că de ce nu-și acoperă mai mult goliciunile? M-am uitat mai atent să văd dacă este ceva în neregulă. Totul era absolut normal, niște pantaloni scurți și atât.

Există un curent aproape musulman prin România, care le cere femeilor să fie mai îmbrăcate. Că prea se despoaie vara și că nu e frumos. O fi o problemă dacă o femeie ar ieși în chiloți și sutieni pe stradă, dar așa ceva nu am văzut. În schimb, am văzut mulți urangutani care se luau de femei pentru că aveau o fustă mai scurtă, pentru erau elegante sau îmbrăcaseră niște pantaloni mai mulați. Continue reading…

Întâlnirea cu domnul Arici în noaptea tropicală a Bucureștiului

Acum câteva zile eram în mașină și veneam spre casă. Era o noapte tropicală foarte călduroasă. Deși se făcuse 22.00 – 23.00, termometrul îmi arăta vreo 32 de grade. La volan era subsemnatul, tatăl Creței cu Ochii Verzi. În spate, Creața cu Ochii Verzi și Ochi Albaștri, mama Creței. Mergeam în echipă completă și… frână.

– Ce s-a întâmplat? Ce este pe drum? De ce ai frânat? Ce ai văzut?, au întrebat Creața cu Ochii Verzi și Ochi Albaștri din spate.
– Un arici, am văzut un arici, le-am spus eu. Continue reading…

Cerșetoarea din Italia

Plimbarea pe străzile pietruite ale orașului vechi s-a dovedit a fi extrem de interesantă, dar obositoare. Când deja nu ne mai simțeam picioarele, am găsit o terasă salvatoare. Ne-am prăbușit pe scaune și am comandat ceva de băut să ne stingem setea. Soarele Italiei era sus pe cer, dar nu ne topea canicular. Era o zi superbă, noi în vacanță, încercând să ne pierdem pe ulițele înguste ale orașului din Nordul Italiei. Nimic nu ne strica buna dispoziție și atmosfera de vacanță. Continue reading…

Tradiție nord-italiană: absolvenții de liceu/facultate umiliți, înjurați pe stradă într-un ritual bizar și haios

Uitați-vă la poza de mai sus. Ce înțelegeți de acolo? Vedeți o tânără îmbrăcată într-o rochie ponosită, udă din cap până în picioare, murdară, cu o sticlă în mână. Dacă v-aș spune că tânăra a absolvit liceul sau facultatea din orașul italian Padova și acum se bucură, m-ați crede? Greu de crezut, dar așa este.

 

Continue reading…

Sunt cetățean european și am drepturi… O comparație în aprozar

Niște cetățeni europeni din România stăteau la coadă la aprozarul Lidl. Erau două cozi, a câte 5 oameni la fiecare. La o coadă, subsemnatul. De noi s-a apropiat o doamnă cu coșul plin. Era însoțită de un domn. Soțul, probabil. Păreau aproape de pensie sau deja acolo. Deranjată de ordinea lucrurilor, doamna s-a uitat peste ochelarii de pe nas, și-a înfipt mâinile dolofane în șolduri și a vorbit cu voce stridentă: “mai deschideți o casă! Că nu am toată ziua la dispoziție pentru voi!”

Clientul nostru, stăpânul nostru – angajații Lidl au aprins semnul de casă deschisă, iar într-un minut acolo era un om care vindea. Uraaa, și-au spus alți cetățeni europeni în gând. Imediat au sărit spre casa deschisă dând din coate și răsturnând un suport pentru umbrele. Astfel că doamna cu coșul plin, pentru că se mișca mai greu, s-a trezit că se formase altă coadă în fața sa. Ce-i drept, nu mai era a 6-a persoană din rând, ci a patra. Triumfătoare s-a uitat în jur. S-a uitat la soțul ei și… a început să pună obiectele cumpărate pe bandă. Când a ajuns la casă și-a luat din nou aerul supărat: ”of, că tare greu ne mai mișcăm în magazinul acesta, iar nu reușesc să fac nimic pe acasă!” Vânzătorul nu a zis nimic, le-a urat sec: ”o zi frumoasă”. Continue reading…

Copiii de azi au o copilărie mult mai interesantă decât a noastră… Interviu pentru mamaplus.md

Cum a arătat copilăria dumneavoastră?
Am copilărit la țară, la firul ierbii. Vara cu sapa sau cu vaca, iarna înghețam la săniuș și îmi dezghețam ciorapii de lână pe soba de acasă. Am prins vremurile când satele erau deconectate de la lumină. Stăteam mult fără televizor, singura sursă de distracție și conexiune cu lumea mare. Citeam mult. Citeam la lampa de gaz sau la lumânare. Mai țin minte că mama, tata ne spuneau povești, poezii și ghicitori până ne plictiseam și adormeam. Nu, nu a fost rău, dar se putea mai bine.

Prin ce se deosebește copilăriia fiicei dvs de copilăria dvs?
Când mă uit la Natalia, care face balet, pian, înot de la 3-4 ani, toate cu atâta interes și pasiune, din propria inițiativă, mă gândesc că noi am trăit în altă lume. E bine că a dispărut acea lume. Continue reading…

Am auzit o reclamă la radio!


– Iepuraș, ce ai pățit?, întreabă o voce de bărbat.
– Nu-mi mai spune iepuraș. De fiecare dată când urc la tine în mașină, mi se face rău. Ori conduci prost, ori nu știu ce se întâmplă, răspunde înțepată și extrem de țâfnoasă o voce de femeie.

După care vocea lui nenea de la reclamă ne explică: iei un medicament, ceva Emetrix, Metrix, Matrix(nu mai țin minte numele) și îți trece răul de mașină. Continue reading…