Viața sub o pânză neagră. Oare cum o fi? Exemplul selfiului!

Oare cum se simte un om care este obligat să vadă totul de sub o pânză neagră. Mă rog, pânza poate avea și altă culoare. Ce este greșit în această omenire? De ce să-i obligăm pe unii oameni să poarte în public chestia aia care îi acoperă din cap până în picioare? Este vorba Burka sau Niqab. Poate sunt crescut în alte valori și nu înțeleg subtilitățile unor societăți, dar tot mi se pare straniu, dacă nu chiar aberant.

Nu vreau să condamn pe nimeni. Nu acesta este scopul articolului. Vreau doar să-mi exprim profunda neînțelegere. Pentru care Dumnezeu este nevoie să chinui un om în halul acesta? Da, mi se pare un chin să porți mereu haine care te acoperă cu totul. Nu înțeleg și nici nu am cum să accept așa ceva. De fapt, nu cred că mă va face cineva vreodată să accept că este ok să porți burka sau ce-o fi… Da, sunt conștient că există femei pentru care nu este o problemă și aleg de bună voie. Cu toate acestea, când crești de mic într-o comunitate care are acest set de reguli, anormalul poate deveni normal, iar această îmbrăcăminte devine esența firii tale. Continue reading…

Cine cântă în casă: cocoșul sau găina?

Oprisem pe marginea drumului la vânzătorii de afine. Erau foarte mulți, extrem de vorbăreți și doritori să-ți bage marfa în portbagaj. Nu mă băgasem în discuție cu ei pentru că nu mai scăpam. Doar mama Creței cu Ochii Verzi se uita la afine, la mure și zmeură. Între un client și un vânzător de afine se încinse o discuție interesantă și am ciulit cu urechea.

Clientul nu mai voia să cumpere și era strigat din mașină de soția sa să plece de acolo, că aveau drum lung de parcurs. Vânzătorul, un bărbat uscățiv, cu voce dogită, fie de fumat, fie de băut, era supărat că-i pleacă mușteriul și îl înțeapă pe om:

– Bre, la tine în casă cine cântă? Cocoșul sau găina? Stai să vezi ce afine am, i-a spus vânzătorul clientului care dădea să plece.
– Cum cine? La mine în casă cântă găina, îi răspunse râzând, dar parcă serios clientul.
– …, urmă o pauză lungă, vânzătorul era descumpănit. Un întreg univers i se năruise. Acest răspuns nu poate fi dat nici în glumă, iar omul din fața sa îl spuse în voce tare fără nicio problemă. Continue reading…

Creața cu Ochii Verzi, călătorie Transalpină!

Weekendul acesta, Creața cu Ochii Verzi, Ochi Albaștri și subsemnatul, Vitalie, împreună cu familia extinsă am făcut o micuță călătorie până la munte. A fost deosebit. Dovadă stau pozele și filmulețele pe care le public în această postare/jurnal de călătorie. Poza de mai sus este făcută la un baraj din Obârșia Lotrului. O zonă desăvârșită, unde se vede mâna omului și, totuși, natura îți taie respirația… Bineînțeles, și Creața cu Ochii Verzi, care a făcut totul și mai frumos. Poza de mai sus este preferata mea. Zâmbetul Creței cu ochii Verzi mi-a încununat această călătorie.

Continue reading…

Ce aveți cu fustele scurte?

sursa foto! Iată cum ar trebui să se îmbrace femeile din România ca să nu-i deranjeze pe unii obsedați.

Într-o postare pe Facebook – nu o mai găsesc – o fată era luată în răspăr pentru că purta pantaloni scurți. Cum să vă spun? Pantalonii erau scurți, dar numai o minte deplasată putea avea ceva cu hainele fetei. Aceasta era blamată că s-a îmbrăcat foarte sumar, că de ce nu-și acoperă mai mult goliciunile? M-am uitat mai atent să văd dacă este ceva în neregulă. Totul era absolut normal, niște pantaloni scurți și atât.

Există un curent aproape musulman prin România, care le cere femeilor să fie mai îmbrăcate. Că prea se despoaie vara și că nu e frumos. O fi o problemă dacă o femeie ar ieși în chiloți și sutieni pe stradă, dar așa ceva nu am văzut. În schimb, am văzut mulți urangutani care se luau de femei pentru că aveau o fustă mai scurtă, pentru erau elegante sau îmbrăcaseră niște pantaloni mai mulați. Continue reading…

Întâlnirea cu domnul Arici în noaptea tropicală a Bucureștiului

Acum câteva zile eram în mașină și veneam spre casă. Era o noapte tropicală foarte călduroasă. Deși se făcuse 22.00 – 23.00, termometrul îmi arăta vreo 32 de grade. La volan era subsemnatul, tatăl Creței cu Ochii Verzi. În spate, Creața cu Ochii Verzi și Ochi Albaștri, mama Creței. Mergeam în echipă completă și… frână.

– Ce s-a întâmplat? Ce este pe drum? De ce ai frânat? Ce ai văzut?, au întrebat Creața cu Ochii Verzi și Ochi Albaștri din spate.
– Un arici, am văzut un arici, le-am spus eu. Continue reading…

Cerșetoarea din Italia

Plimbarea pe străzile pietruite ale orașului vechi s-a dovedit a fi extrem de interesantă, dar obositoare. Când deja nu ne mai simțeam picioarele, am găsit o terasă salvatoare. Ne-am prăbușit pe scaune și am comandat ceva de băut să ne stingem setea. Soarele Italiei era sus pe cer, dar nu ne topea canicular. Era o zi superbă, noi în vacanță, încercând să ne pierdem pe ulițele înguste ale orașului din Nordul Italiei. Nimic nu ne strica buna dispoziție și atmosfera de vacanță. Continue reading…

Tradiție nord-italiană: absolvenții de liceu/facultate umiliți, înjurați pe stradă într-un ritual bizar și haios

Uitați-vă la poza de mai sus. Ce înțelegeți de acolo? Vedeți o tânără îmbrăcată într-o rochie ponosită, udă din cap până în picioare, murdară, cu o sticlă în mână. Dacă v-aș spune că tânăra a absolvit liceul sau facultatea din orașul italian Padova și acum se bucură, m-ați crede? Greu de crezut, dar așa este.

 

Continue reading…

Sunt cetățean european și am drepturi… O comparație în aprozar

Niște cetățeni europeni din România stăteau la coadă la aprozarul Lidl. Erau două cozi, a câte 5 oameni la fiecare. La o coadă, subsemnatul. De noi s-a apropiat o doamnă cu coșul plin. Era însoțită de un domn. Soțul, probabil. Păreau aproape de pensie sau deja acolo. Deranjată de ordinea lucrurilor, doamna s-a uitat peste ochelarii de pe nas, și-a înfipt mâinile dolofane în șolduri și a vorbit cu voce stridentă: “mai deschideți o casă! Că nu am toată ziua la dispoziție pentru voi!”

Clientul nostru, stăpânul nostru – angajații Lidl au aprins semnul de casă deschisă, iar într-un minut acolo era un om care vindea. Uraaa, și-au spus alți cetățeni europeni în gând. Imediat au sărit spre casa deschisă dând din coate și răsturnând un suport pentru umbrele. Astfel că doamna cu coșul plin, pentru că se mișca mai greu, s-a trezit că se formase altă coadă în fața sa. Ce-i drept, nu mai era a 6-a persoană din rând, ci a patra. Triumfătoare s-a uitat în jur. S-a uitat la soțul ei și… a început să pună obiectele cumpărate pe bandă. Când a ajuns la casă și-a luat din nou aerul supărat: ”of, că tare greu ne mai mișcăm în magazinul acesta, iar nu reușesc să fac nimic pe acasă!” Vânzătorul nu a zis nimic, le-a urat sec: ”o zi frumoasă”. Continue reading…