Demisia, domnule Recean! Sau de ce am ajuns să-l regretăm pe Voronin și Papuc?

Poza familie

Încă o poză de colecție pentru poliția moldovenească. Domnii milițieni de la Chișinău o pot pune în dosarul: oameni omorâți, rude distruse de durere, poliție incompetentă. În criminalistică există o regulă simplă: caută criminalul pe urme proaspete. Ce fac polițiștii moldoveni? Chiar, ce fac polițiștii moldoveni? Cum caută criminalii? Se duc la babe să le ghicească în cafea? Nu știu, dar dacă aș fi polițist criminalist din Moldova aș muri de rușine în aceste zile. Iar dacă aș fi ministru, evident, mi-aș da demisia!

Domnule Recean, vedeți în poza de mai sus victima jafului în sicriu? Îl vedeți pe fiul femeii distrus de durere? Vreți să mai vedeți? Dacă nu faceți nimic, sigur veți mai avea ocazia. Terminați cu joaca! Căutați, dom’le, criminalii aceia odată, căci lucrurile pot degenera. Cine știe ce le mai trece prin cap celor care nu sunt obișnuiți cu munca și care realizează cât de incompetentă este poliția moldovenească? Ce naiba faceți? Am înțeles, nu vreți să vă dați demisia, vă place scaunul moale din clădirea aia mare din centrul Chișinăului. Ok. Stați acolo, dar puneți-vă un pic neuronii la treabă. Chiar ați ajuns de râsul lumii? Chiar nu sunteți în stare să găsiți răufăcătorii?

Continue reading…

Cât costă virginitatea în Republica Moldova? Sau de ce este Moldova Tailanda Europei?

Am fost de-a dreptul șocat să găsesc anunțurile de mai jos pe un site de mica publicitate din Republica Moldova. Sper din toată inima să nu fie adevărate. Îmi doresc să fie niște glume de prost gust, pentru că nu este nimic mai trist decât un suflet tânăr și… depravat. Exprimarea din anunțuri nu-mi aparține.

Sunt o frumoasa virgina in varsta de 24 de ani. Vreau sa imi vand virginitatea unui om tandru pentru o suma cuprinsa intre 70.000-50.000 euro. Data adaugarii: 02 Apr 2014 (sursa)

IMI VIND VIRGINITATEA. AM 17ani si vreau sa am relatii cu cineva foarte tandru. rog seriozitate. scrieti pe mail. Data adaugarii: 23 Nov 2013. Pret: 5.000,00 EUR (sursa)

Continue reading…

Emigrație plăcută, dragi moldoveni! S-a abolit regimul de vize, dar nu și corupția, sărăcia sau nepotismul!

“Moment istoric și glorios!”;Moldova face un pas uriaș!”; “Moldovenii sunt mai aproape de civilizație!” – jucăriinaliștii, blogoreii și unii politicieni de buzunar de la Chișinău sunt în apoplexie de la atâta euforie. Motivul este evident: 28 aprilie 2014 este ziua în care orice moldovean, de la opincă la vlădică, poate intra în Uniunea Europeană doar cu pașaportul biometric. Sunt de acord că este o realizare uimitoare pentru Moldova, o realizare la care nici nu îndrăzneam să visăm acum 4 ani. Cu toate acestea trebuie să conștientizăm cine a făcut posibilă minunea. Eu zic să le mulțumim rușilor. Să îi mulțumim domnului Vladimir Vladimirovich Putin că ne-a adus atât de aproape de moldovenii plecați să spele veceuri în Italia, Franța ori să care cărămizi și lăzi de căpșuni în Spania, Portugalia. Gaspadin Putin, fapta dumneavoastră nu va fi uitată niciodată! Un sincer, SPASIBA!

Continue reading…

Cu un picior în Europa: În cea mai săracă ţară abia adie a Uniune Europeană

Ora 13.00. Ajung în siguranţă la vama Albiţa-Leuşeni. Un fior plăcut de dor mă trece. Aştept cu nerăbdare să mă văd în Moldovioara mea dragă. Vameşii români sunt extrem de binevoitori. Poate pentru că sunt… singurul din coloană: în faţa mea nicio maşină. Le dau ambele paşapoarte. Vameşul, un bărbat între două vârste, se uită ciudat la mine şi mă întreabă cu accent moldovenesc de peste Prut: “di şi mi li dai pi ambele?” Îi zic: “pentru că am dublă cetăţenie”. După mirarea de pe faţă realizez că moldovenii cu dublă cetăţenie, de regulă, nu fac asta. Urmează întrebările obişnuite: ce transport, am ceva interzis? Răspund corect şi sunt liber să trec la “moldoveni”.Aici sunt obligat să fac o paranteză, vama moldovenească mi s-a părut tot timpul mai îngrijită, mai curată, mai frumoasă decât cea românească. Nu ştiu de ce nu se gândeşte statul român să investească mai mult în partea sa de vamă… Nu este doar o intrare în România, ci o uşă în Uniunea Europeană.

Continue reading…

Șoferii moldoveni de la Filaret, carenți la capitolul politețe

Zilele acestea a trebuit să trimit o invitație la Chișinău. O simplă invitație legalizată la notar, necesară la depunerea actelor în vederea obținerii unei vize pentru România. Mă grăbeam și cea mai la îndemână soluție au fost șoferii curselor București – Chișinău. Așadar, merg eu în gara Filaret să tranșez afacerea transmiterii invitației. De fapt, este impropriu spus gară. Zona în care așteaptă moldovenii “rutiera” sau autobusul pentru Chișinău se află în fața unui parc, la vreo 50 de metri de adevărata gară Filaret. Eu nu pricep, chiar nu este posibilă amenajarea unei gări normale, cu peron, cu băncuțe unde să stai, cu o streașină sub care să te ferești de ploaie, de viscol? Atât moldovenii, cât și autoritățile din București tolerează această stare cu o îngăduință soră cu prostia. În fine, să trecem peste aceste anormalități considerate normale.

Continue reading…

A emigra sau a nu emigra?

Majoritatea moldovenilor nu numesc plecatul din țară emigrare, ci ZARABOTCA. Emigrarea este parcă pentru totdeauna, iar moldoveanul speră că odată se va putea întoarce în țară. Evident, atunci când va fi bine și-și va putea întreține familia. La fel gândesc și cei cu gând de ducă, dar care speră că se poate schimba viața în Moldova. Amână, amână până când nu mai pot și abia atunci își iau lumea în cap. Greșit, emigrarea trebuie făcută cu mult sânge rece și planificată bine.

Cu siguranță v-ați întrebat la un moment dat: oare să plec? Eu vă răspund cu o întrebare: de ce nu ați făcut-o? Ce v-a reținut? Haideți să nu ne ascundem în spatele unor chestii patrio-retarde de tipul: noi trebuie să muncim ca să refacem țara; fie pâinea cât de grea… Prostii. Problema Moldovei este că are foarte mulți patrioți de carton și prea puțini patrioți realiști. Dacă mai aud vreodată citatul pe care intelectualizații de internet îl atribuie greșit lui Kennedy, cea în care președintele american îndeamnă, preluând vorbele unui scriitor libanez, să nu ne întrebăm ce a făcut țara pentru noi, dar ce am făcut noi pentru țară, mă împușc. Știți voi oare, patrioți fățarnici, că libanezul a spus vorbele de mai sus fiind emigrant în Statele Unite. Doar pentru că emigrase a reușit să facă foarte multe lucruri bune pentru țara sa.

În fine. Dragi moldoveni, nu toți au șansa unui job de rang superior la Moldcell, Orange sau alte companii străine care fac bani buni în Moldova. Nu toți ajung miniștri ori vice-miniștri. Nu toți sunt funcționari înalți, judecători, procurori, cu salarii mizerabile, dar cu Merțane la scară. Nu toți puteți fi angajați la Alianța Franceză, PNUD, Fundația Soros și alte instituții străine cu sediul la Chișinău. Nu toți aveți lingușeala necesară să deveniți ONG-iști care se vor lipi pe lângă potenții zilei pentru a trăi din fonduri fur/luate de la Banca Mondială. Nu toți aveți cunoștințele necesare ca să faceți afaceri. Ce vreau să spun este că: joburile bine plătite sunt puține. Acestea se concentrează în Chișinău și, de cele mai multe ori, trebuie să aveți mult noroc, multe pile sau să pupați multe funduri ca să le obțineți.

Așadar, revin la întrebarea DE CE NU PLECAȚI? De ce să locuiți în camine infecte ori să plătiți o chirie uriașă pentru o Hrușciovkă? Salariile vă ajung să vă țineți doar de azi pe mâine. Nu reușiți să puneți nimic deoparte. Ce viitor aveți în Moldova? Pentru cine vă chinuiți? Viața este a voastră. Patriotismul fals nu o să vă trateze când vă îmbolnăviți, nu o să vă pună pâine pe masă, nu o să vă ajute părinții bătrâni. Voi sunteți responsabili de faptul că vă veți crește copiii în cea mai săracă țară din Europa. Nu-i ascultați pe deștepții care vă împuiază capul că acasă este acasă și că în străinătate veți fi toată viața un străin. Să vă spun ceva. Dacă plecați, dar nu cu capul înainte, ca să ajungeți să dormiți pe sub poduri, ci veți pleca pentru un job antamat deja – sunt sigur în proporție de 95 la sută că în 3 ani vă veți fi pus pe picioare. În 5 ani o să uitați complet de de dorul de casă. În 10 ani o să fiți în continuare un emigrant, dar un emigrant care s-a înșurubat în societate. În 15 ani o să aveți sute de rude și prieteni pe care o să-i ajutați cu un job, cu o viză și alte câteva zeci care o să aștepte să-i luați la muncă. Puneți mâna, obțineți cetățenie română și… plecați din Moldova, până nu e prea târziu!

Noi murim, ei îşi cumpără merţane

Spitalul sătesc din satul meu este demn de milă. Două clădiri cu un singur etaj, cu nişte holuri lungi, cu geamuri crăpate, cu infirmiere care se plictisesc nu pentru că n-ar putea trata, pur şi simplu nu au cu ce. Din când în când vine câte o inspecţie, din când în când se adresează câte un pensionar cu rugămintea să i se facă “un nacol”, injecţie pe româneşte. Doar aceste evenimente animă liniştea de “mormânt” din spitalul sătesc Cuizăuca. Albul pereţilor, curăţenia mirosind a mult clor, bisturiuri în pahare uitate prin dulapuri, mobila şi câţiva oameni îmbrăcaţi în alb – singurele detalii care îţi arată că eşti într-un spital. În rest, totul musteşte în multă, multă sărăcie.

“Spitalul raional” din raionul meu este locul perfect pentru turnarea filmelor de groază: pereţi scorojiţi, oameni bolnavi cu priviri injectate, disperate, medici care fie nu vor, fie nu au capacitatea profesională să trateze pacienți. Ceea ce era odată un spital înfloritor, unde se tratau “oamenii muncii”, se făceau operații dificile, iar pacienţii intrau aproape morți și ieșeau pe picioarele lor, unde eu și cei trei frați ai mei am venit pe lume, s-a transformat într-un mare coșmar. Circulă, de pildă, istorii despre medici ciudaţi, ajunşi la limita nebuniei, care se laudă pacienţilor că jumătate din gropile din cimitirul oraşului Rezina sunt umplute de ei. Trebuie să ai nervii tari când intri în spital, căci e mare şansa să se urle la tine, mai ales dacă eşti sărac şi stai “numai” o jumătate de zi în faţa unei uşi ca să fii primit la o consultaţie. Cât de corupţie, refuz să pronunţ un cuvânt atât de ridicol. Încă nu s-a inventat termenul care să definească ce se întâmplă atunci când te afli în cabinetele unora. Nu zic, există şi medici la care se face coadă, pentru că îi ştie lumea de oameni buni. Cum însă cu o floare nu faci primăvara, nici cu un specialist de nădejde nu construieşti un sistem sanitar sănătos.

Spitalul Republican din Chişinău mi se asociază cu un mare, uriaş, gigantic sicriu. Când aud că cineva a ajuns la Spitalul Republican mă înfior. Cei care îmi citesc blogul ştiu povestea unei cunoştinţe – Dumnezeu să o odihnească în pace! – căreia i s-a descoperit o tumoare. Medicii din Chişinău au trimis-o acasă… să moară. Finalul tragic, potrivit calculelor specialiştilor, trebuia să survină în cel mult 2 luni. Femeia a trăit doi ani, spre uimirea sinceră şi cinică a doctorilor. Cine ştie cât reuşea să trăiască dacă avea partea de nişte medici întregi la minte şi la suflet. Alt caz şocant. Copilul unor prieteni de familie s-a îmbolnăvit. După ce l-au investigat şi l-au răsinvestigat, luminaţii doctori au decis: are tuberculoză. Cică toate simptomele indicau această boală: tuse, temperatură, oboseală ş.a. Aşa că medicii i-au prescris tratament şi să fie dus de urgenţă într-un ospiciu pentru copii cu astfel de maladie. Părinţii disperaţi au tras de toate sforile posibile şi imposibile pentru ca micul pacient să ajungă şi la Eva Gudumac – să-i dea Dumnezeu sănătate, mare om, mare medic şi frăţiorul meu a trecut prin mâinile ei. După o scurtă consultaţie doamna doctor – eu cred că acestă femeie merită o statuie, pe bune – a decis să-l opereze. Avea o problemă la tractul digestiv ce se rezolva printr-o micuţă incizie. După câteva săptămâni pacientul era sănătos tun!

Oare câţi astfel de medici au mai rămas prin Moldova? Oare câţi o fi plecat să trateze popoare mai civilizate? Habar nu am. Ştiu, însă, cum a fost tratat acel bătrân bolnav de cancer, adus de fi’su la spital: a fost pur şi simplu lăsat să zacă pe scaune pentru că… depăşise ora de internare. Încă mă mai doare privirea bătrânului suprinsă de camera de filmat. O privire simplă, a unui om cinstit, care punea atât de multe întrebări… Ne întreba pe noi toţi cum putem permite ca un om să fie tratat mai rău ca un câine? Ne întreba de ce a muncit o viaţă întreagă şi este batjocorit la capătul ei? Privirea bătrânului mai ascundea şi un adevăr crunt: moldovenii simpli, cei care muncesc şi nu fură, cei care nu sunt votaţi pe liste electorale, care nu au limuzine şi nu fac shopping la Milano în fiecare lună, vor ajunge inevitabil în situaţia lui. 99 la sută dintre moldoveni au mari şanse să moară încet, într-un hol de spital, pe un scaun de plastic, după terminarea programului medicilor. Din păcate, nu toţi au un fiu, care, în disperare, va chema televiziunea şi va urla ca un leu rănit la toţi cei ce vor îndrăzni să-l dea afară pe bătrânul lor tată.

Ei bine, într-o ţară în care ni se spune de dimineaţă până seara că nu există bani pentru sănătate, aşa că muriţi fără să faceţi gălăgie, dragi moldoveni, apare această ştire: Spitalul Republican a organizat o licitaţie prin care intenţionează să cumpere o limuzină de… aproape 40 de mii de euro! Eu nu mai am putere să mă înfurii. Toate cele trei spitale despre care v-am vorbit mai sus mi s-au perindat prin faţa ochilor şi o disperare cruntă m-a cuprins. Este o disperare foarte aproape de moarte. Sufletul mi s-a făcut mic, mic. Nu mai am emoţii în mine pentru a putea procesa mizeria, dezamăgirea, ura pe care ar fi trebuit să o simt. Unele lucruri sunt prea mult până şi pentru un jurnalist ca mine, care crede că a sondat hăul sufletului uman. Ei bine nu. Nesimţirea umană, nepăsarea faţă de problemele aproapelui a luat proporţii de neimaginat. Persoana care a luat banii de la bolnavii de cancer, de la copiii cu maladii greu de tratat, de la pensionarii chinuiţi de boli şi apoi şi-a cumpărat o limuzină nu poate fi numită om. Este un monstru cu chip de om. Este răul în formă perfectă, un diavol fără pic de milă! Dacă ştirea este adevărată – o găsiţi pe www.autostrada.md – atunci sunt de acord ca în Moldova să fie reinstaurată pedeapsa capitală. Abia aştept să aflu din presa de la Chişinău numele criminalului care vrea să-şi cumpere limuzină şi care merită să fie prăjit pe un scaun electric!

Noi nu avem politicieni

“Vitalie, majoritatea sunt foști tâlhari și contrabandiști”, îmi spune un bun amic despre politicienii din Republica Moldovioara. Și are dreptate, mai ales că-i cunoaște pe toți în parte. Le știe trecutul, dar, cel mai important, le știe prezentul. Un om informat m-a luminat pe mine, iar eu vă luminez pe voi.

Așadar, majoritatea politicienilor moldoveni sunt foști infractori, iar asta este o problemă mare pentru scumpa mea Moldovioară. Nu pentru că vor fura, fură și în Statele Unite, se fură și în Marea Britanie, până și în Germania politicienii fură. Problema este că noi nu avem politicieni. Oamenii aceștia, veniți din zona neagră, cenușie a economiei se comportă în politică la fel cum erau în afaceri. Fac circ exact ca la Piața Centrală. Își cumpără oameni exact ca într-o vamă. Îi intimidează pe cei care nu sunt de acord cu ei exact ca în “razborci”, “strelci” – cum sunt numite în slangul moldovenesc conflictele dintre mafioți.

Am văzut mulți oameni dezamăgiți pe la Chișinău, în special după ultimele ședințe din Parlament, după ce au realizat că viermii aceștia de la guvernare nu-și cer iertare de la noi, alegătorii, nu-și conștientizează vina, nu-și pun cenușă în cap după evenimentele din Pădurea Domnească. În schimb, își toarnă zoi cu nemiluita. Naivilor, ce vreți de la niște foști hoți, speculatori și contrabandiști, pretinși oameni de afaceri cinstiți, actuali “politicieni”? Chiar nu vă e clar cum se mișcă lucrurile în politica moldovenească? Pardon, noi nici politică nu avem – o numesc generic politică pentru a se înțelege despre ce vorbesc: un mare contrabandist, hoț, speculator decide într-o zi că nu-l mai interesează banii, ci puterea. Așa că se bagă în politică. Mai întâi va cumpăra un partiduț, care are un nume cât de cât cunoscut. Va pompa bani în campanii pre-electorale, electorale, post-electorale. Evident se va cocoța în vârful listei electorale. Și uite-așa ne trezim cu un “politician nou”.

Îmi amintesc cu mult haz de ziua în care s-a constituit Partidul Liberal, acum vreo 8 ani. Pe atunci eram jurnalist la o televiziune locală din Chișinău și am făcut un material despre eveniment. Mai mare plictiseală nici că se putea. Participanții la congres, aduși probabil pentru a justifica înființarea partidului, erau și mai plictisiți decât mine. La un moment dat l-am văzut pe domnul Ghimpu scoțând un șumuiag de bani din buzunar și împărțindu-i celor care au adus oameni din teritoriu. O fi fost pentru plata carburantului, nu știu. Cert este că în Moldova nu avem nici partide. Aceste formațiuni navighează cât stă la cârmă omul cu banul, liderul ce vrea putere. Dispare liderul, dispare și partidul. Cine își mai amintește de partidele domnilor Lucinschi, Braghiș, Sangheli? Au dispărut pentru că “s-au retras” oamenii politici cu buzunarele pline. Ce credeți că se întâmplă cu PLDM, PD și PL dacă se retrag Filat, Plahotniuc și Ghimpu? Nu va avea loc nicio schimbare de conducere. Partidele vor muri, iar membrii vor fugi ca niște șobolani de pe o corabie naufragiată. Spre deosebire de Moldova, în România există partide. Schimbările de generaţii s-au produs în cele mai importante formaţiuni politice. Atât PSD, cât şi PNL au avut alegeri interne şi au votat noi preşedinţi: pe domnii Ponta şi, respectiv, domnul Antonescu. În Moldova este IMPOSIBIL ca la un congres al vreunui partid să fie răsturnaţi domnii Voronin, Filat, Plahotniuc şi Ghimpu. Aceşti oameni sunt partidele în sine.

Şi cum noi nu avem politicieni, nu avem partide politice, respectiv nu avem nici sistem politic. La noi contrabandiştii de la putere guvernează după legi mafiote: care pe care! În consecință, noi nu avem nici democrație. Așa că, în zadar plângeți naivilor, care sunteți naivi. Oamenii aceștia nu o să facă niciodată nimic pentru că ei nu știu să facă politică. Mi-e şi scârbă să-i numesc politicieni. Ei nu ştiu să iasă dintr-o încurcătură marca Pădurea Domnească fără circ. Ei nu realizează că se decredibilizează şi fac rău – mai mult nouă decât lor. Din cauza lor speranţa firăvă pe care o mai avem a zburat… Bun, dar ce ne facem fără politicieni? Importăm câtiva? Cum ştim, însă, că nu o să-i strice moldovenismul din Moldovioara?