Propaganda războiului printre copii

Să explic un pic contextul în care a fost făcută poza.

A fost făcută pe 9 mai. O zi considerată sacră în fosta Uniune Sovietică. Potrivit oficialităților sovietice, dar și a celor din zilele noastre(vorbesc de fostul spațiu al URSS), pe 9 mai a fost învinsă Germania Fascistă.

Se sărbătorește cu mult fast, cu paradă militară, cu veselie. Nu prea vezi sau vezi rar lacrimi în ochi sau tristețe. A fost cel mai mare carnagiu pe care omenirea și l-a putut provoca, un eveniment oribil, dar care este celebrat cu foarte multă bucurie. Este mai mult sărbătoarea victoriei și mai puțin sărbătoarea comemorării. Continue reading…

Parenting teoretic versus părinte în viața reală

Îi auzi pe unii vorbind despre cum trebuie educați copiii, despre cât de deștepți sunt ei, cât de mult greșesc alții și… te cuprinde un respect profund.

Domnule, doamnă, ce smart sunteți. Ce mă bucur că v-am cunoscut să îmi împărtășiți din neasemuita dumneavoastră inteligență. Nu știam că sunteți un geniu.

Dar prima impresie îți este făcută praf când afli că respectivul guru al parentingului nu are copii. Dar dacă are, relația cu ei este atât de tensionată și de proastă, încât copiii au preferat să plece de acasă mai devreme, doar să scape de parentingul genial.

Să ne înțelegem, nu trebuie să ai copii ca să fii un bun specialist în comunicarea cu ăștia micii. Cu toate acestea, este prea de tot ca toți taximetriștii, toți casierii, frizerii, jurnaliștii, politicienii sau bancherii(nu contează profesia) să fie buni și la parenting. Toată România este specialistă în teoria parentingului. Continue reading…

Copiii au un umor ciudat. Exemplul ”Pippi Șosețica”

I-am citit Nataliei frumoasa carte din copilăria mea – ”Pippi Josețica” și am descoperit că o vede diferit. Adică, diferit față de mine, adultul.

Desigur, țineam minte din copilărie că e o carte extrem amuzantă. Pippi își ținea calul în sufragerie, îi ridiculiza pe niște hoți, dar Nati m-a surprins. Știți care a fost momentul la care a râs cu lacrimi?

În carte se povestea cum Pippi ajunge la școală, iar profesoara o pune să facă tot felul de chestii. Aritmetică, desen. Când îi cere să scrie litera ”i”, Pippi se arată nedumerită că punctul seamănă cu caca de muscă.

Natalia mea se ținea de burtă hohotind. Am râs și eu. Dar nu de ce citeam, ci de râsul ei. Continue reading…

Când te așteaptă copilul să vii dintr-o deplasare…

Când eram mic se întâmpla ca tata să plece de acasă. A fost o perioadă șofer, iar până nu i-a ars mașina în garaj(s-a aprins de la sine într-o noapte), se întâmpla să-l vedem plecat o dată la o jumătate de an.

Nouă, copiilor, ne era strașnic dor de el.

Chiar dacă prima întrebare pe care i-o puneam când îl vedeam era ”ce ne-ai adus?”, îl așteptam pentru altceva. Voiam să ne spună poveștile lui.

Tata este maestru la născocit povești. Deseori erau neverosimile, dar cu atât mai tare căscam gura ascultându-l. Nu are nicio legătură cu faptul că pe vremea aia nu exista youtube. Pur și simplu copiii iubesc poveștile. E valabil și pentru Natalia în anul 2019. Ascultă povești cu multă atenție în ciuda jocurilor, calculatorului și youtube-ului.

Textul acesta îl scriu pe drumul de întoarcere. Continue reading…

Nu poți, nu ești în stare, o să te faci de râs…

sursa foto

Nu sunt foarte pasionat de fotbal, nu în ultimii 10 ani. Dar a ajuns la mine acest clip unde Boloni, celebrul antrenor român, vorbea despre fotbaliștii români care pleacă cu mari speranțe în Vestul Europei, în campionatele puternice din Occident, dar nu reușesc să demonstreze mai nimic.

Boloni nu spune că ai noștri nu sunt talentați, că nu sunt buni sportivi… Dimpotrivă, zice că avem talent cu carul la fotbal. Doar că acestor fotbaliști tineri le lipsește motivația.

Vorbesc de fotbal, dar exemplul poate fi extrapolat la toate aspectele vieții noastre de… români.

Motivația? De ce nu o căpătăm? De ce o renegăm?

În minte îmi vine alt caz. Continue reading…

”Un copil bun”

Deseori am auzit expresia asta: ”un copil bun”. Nu i-am dat prea mare atenție până când nu am înțeles-o cu adevărat.

Am realizat, în primul rând, dacă ai parte de ”un copil bun”, ești binecuvântat. Pentru că un copil bun nu o să-ți complice munca de părinte. O să ți-o facă mult mai ușoară. Un copil bun o să priceapă destul de repede ce i se spune și o să facă distincția dintre când trebuie să se joace și când trebuie să aibă activități.

Atenție, ”un copil bun” nu este un bibelou care să accepte orbește ce i se spune. ”Un copil bun” are suficientă minte cât să fie curios, să întrebe, să se facă înțeles.

”Un copil bun” nu este un copil docil, care vrea doar să se facă plăcut. ”Un copil bun” este politicos, dar știe să-și apere și punctul de vedere. Continue reading…

Copiii și sportul. Dezavantaje

sursa foto

Copiii trebuie să facă sport? Daaaa, va fi răspunsul aproape unanim al părinților. Dar ce înseamnă asta? Cât de multe sacrificii sunt dispuși să suporte părinții și cei mici pentru acest mirific ”copiii trebuie să facă sport”.

Nu-i punem la socoteală pe cei care nu vor ca ăștia mici să transpire sau să se murdărească și le cer să stea cuminți, pe bancă, în parc. Oamenii respectivi sunt efectiv de pe altă lume.

De asemenea, nu o să vorbesc de avantajele sportului, le știți cu toții. Sănătate, un corp frumos, o agerime și disciplină net superioară pentru urmașii noștri. Dar ce nu se vede când vreți să duceți copilul la sport? Continue reading…

Povestea unei fetițe

Acum mulți ani, o familie a decis să plece din România. Ca orice plecare, nu putea să fie una ușoară. Cel mai probabil extrem de greu i-a fost copilului. L-au adus înapoi, la bunici, la Pitești.

Copilul avea 5-7 ani când a fost adusă la bunici, în România. Era o fetiță cu vădite aptitudini sportive. A început să joace tenis.

Părinții au luat-o din România și au dus-o în Canada. Apoi fetița a crescut. Tenisul era din ce în ce mai important pentru ea. Antrenamentele erau tot mai grele, dar plăcerea de a juca – uriașă.

Statul Canadian a zis că îi dă bani, dacă e atât de talentată. Și i-a dat. Iar fetița a crescut frumos, s-a transformat într-o domnișoară de 18 ani. Au trecut 11 ani de când a ajuns în Canada. Continue reading…