Jocul cu banana de la Cluj vs ”umilirea” absolvenților în public în Italia. Diferențe de percepții

Știți ce nu este plăcut în toată povestea cu elevii de la Cluj? Să vezi comentariile celor care aruncă în niște copii cu injurii. Toți am fost adolescenți și am făcut la vremea noastră prostii. Mai mici sau mai mari. Cei sfinți – deloc. Dar am avut norocul să nu ajungem pe Facebook.

Pe când ei au ajuns. Iar asta este o mare problemă pentru cei care nu sunt obișnuiți cu presiunea uriașă a ”opiniei publice” din România. Una care aruncă etichete și care este pudică, pudibondă chiar. În continuare nu înțeleg cum de nu exista acolo un adult care să fi avut discernământul să fi oprit ”jocul” acesta. Nu înțeleg și pace. I-ar fi scutit pe copii de o uriașă presiune și opresiune publică.

Pe de altă parte, cum vă ziceam, nu pot să-i condamn pe adolescenți. Discernământul nu este punctul lor forte, mai ales când le zburdă hormonii. Dacă ținem cu tot dinadinsul să găsim un vinovat, păi, vinovată ar fi școala, vinovat este părintele. Iar copilul… Ei repetă ce știu, ce au învățat, ce văd în societatea românească. Continue reading…

O călătorie într-o Toamnă adevărată! (poze)

Una din Nataliile din viața mea mi-a zis: ”Toamnă mai frumoasă ca la noi nu există”. Și are dreptate. Toamnele noastre sunt unice. Le simți lipsa, le duci dorul când ești plecat în străinătăți. De fapt, ca să simți cu adevărat puterea magică a unei toamne trebuie să lași un pic orașul și să călătorești spre feeria de la țară. Acolo este Toamna.

Iar Toamna nu este frumoasă doar vizual, ea are o mireasmă specifică. Toamna miroase a porumb uscat, adus acasă. Toamna miroase a fum dulceag care vine de la iarba uscată aprinsă prin grădini. Toamna miroase a brânză proaspătă de oaie, a must, a murături, a mere parfumate… Continue reading…

Vlogul de luni este despre cum am fost noi (eu și Natalia) La Concert

Draga mea, Natalia. Iată că am mai creat o amintire pentru noi. Mai ții minte cum am fost La Concert? Nu? Sigur îți vei aminti dacă vei umbla în sertărașele alea micuțe cu amintiri… Da, da, alea de jos, pe lângă sertărașul cu săniușul. Mai la stânga, așa, mergi la sertărașul despre cum am fost la bunici și la mare. Așa, acolo. Lângă ele. Bravo, acum trage de sertărașul cu amintiri despre cum am fost La Concert. 🙂

A fost minunat. Mi-nu-nat! Te-ai bucurat enorm când ai auzit că mergem. Deși aveam o vagă bănuială că nu prea știai cu ce se mănâncă un concert, era suficient că știai că se dansează. Continue reading…

Vlogul de luni: ”Cu Natalia la Cinema” sau ”Când fetele conduc… lumea!”

Îmi place să merg cu Natalia la Cinema. Este momentul nostru. Pe 16 iunie, vara asta, am fost la Cinema City, din mall AFI Cotroceni și ne-am distrat până am picat.

Filmul pe care urma să-l vedem, Cars 3, a fost neașteptat de bun. Nu mă documentasem din timp, nu știam ce urma să vedem, dar a fost superb. Să-l fi știut din vreme, să-l fi ales cu atenție, că nu se mula așa de bine pe ceea ce vreau să înțeleagă Creața mea cu Ochii Verzi. Faptul că în viață poate face orice dorește. Într-o lume care este încă a băieților, o fetiță poate fi tot ce îi poftește inima. Are nevoie de un strop de încredere, oleacă de talent și o sută nouăzeci și cinci de TIR-uri de muncă. Continue reading…

Cum am convins-o să-și strângă jucăriile prin casă fără să-mi dau seama :)

Momentul în care mâncam pizza… independent! 🙂

Discuțiile cu Natalia mă destind. După ce vorbim mă umplu de energie. Discuțiile mele preferate nu sunt cele în care o întreb ce a făcut, cum îi merg treburile și încerc să o descos despre grădi. Atunci mă poziționez ca părinte, ea este copil, iar farmecul dispare.

Discuția care îmi place mult este aceea în care noi vorbim ca doi oameni egali. Ea încearcă să se ridice la statutul de adult, eu sunt serios și demonstrez că o accept ca pe un partener egal de vorbe. Desigur, glumim, că fără umor nu se poate. Simt că în aceste momente este complet deschisă și putem să vorbim despre orice. E minunat…

Ultima dată am vorbit despre problemele copiilor mici, de cinci ani și am constatat că i-a plăcut mult punctul meu de vedete. Natalia mă asculta cu gura căscată și povestea lucruri din viața ei pe care altfel nu mi le-ar fi zis și pe care nu le-am cerut. Continue reading…

Jos mâinile de pe… Baltag, romanul!

În sfârșit îmi place și mie o dezbatere de pe Facebook-ul românesc. Discuția dintre cei care sunt pro sau contra prezenței Baltagului în școli a măturat restul dezbaterilor. Știți voi, renumitul roman al lui Sadoveanu… Am cititori deștepți, sigur știți. 🙂 Totul a pornit de la profesoara Cristina Tunegaru. Aceasta a spus următoarele:

Continue reading…

Știați că România sărbătorește joi Ziua Mondială a Educației cu școlile închise, deci, fără educație?

Sistemul de învățământ din România. Eh! Dacă nu ar fi, nu s-ar povesti.

Am aflat cu stupoare că o chestie absurdă de anul trecut se întâmplă și în 2017. Căci, nu-i așa? Lucrurile bune trebuiesc distruse, cele paradoxale – perpetuate. Dacă sunteți cu telefonul în mână când citiți asta, aveți grijă să nu-l scăpați. Gata? Sunteți pregătiți? Unu, doi, trei… Deci, pregătiți, da? Eu v-am avertizat.

De Ziua Mondială a Educației elevii români nu vor face cursuri. Altfel zis, de Ziua Mondială a Educației: No Education! Badabum!

V-ați adunat telefonul de pe jos? Bine. Sper că ecranul nu este crăpat prea tare și puteți citi mai departe.

Ziua Mondială a Educației este joi, iar părinții au fost anunțați că educația se suspendă pentru o zi. Cursurile se opresc. Voi realizați absurditatea momentului? Ziua educației fără educație… De fapt, de ce ne mirăm? Asta demonstrează cu prisosință realitatea din instituțiile de învățământ. Continue reading…

Vlogul de luni: ”În vizită la Masha și Ursul”

Desenele Masha și Ursul sunt funny atât pentru copii, cât și pentru adulți. Succesul acestei producții a fost fulminant și nu a ocolit România, dar nici familia noastră. Ne-am uitat și continuăm să ne uităm pentru că ne distrează. Sunt milioane de copii în întreaga lume care urmăresc acest desen. Animația a fost tradusă în foarte multe limbi. Au apărut și haine, jucării cu Masha și Ursul… Ce vă ziceam? Fenomenul este global.

Natalia, de exemplu, a început să învețe limba rusă de una singură uitându-se la Masha și la Urs. Asta în condițiile în care în jurul ei se vorbește doar în română. Ne-a uimit treaba asta, dar ne-a și bucurat: nu mai trebuia să o facem pe translatorii cu ea. Apropo, aici puteți găzi câteva episoade Masha și Ursul traduse în română.

Continue reading…