VLOGUL DE LUNI: Cu Natalia și Maia în Parcul de distracții

Se întâmpla la mare, acum 2 luni. Era vara, cald, bine… Mmm… Ajunsesem în Turcia, pe malul Mediteranei. După ce ne-am plictisit un pic de piscină și de mare – știu, sună urât să spun asta, că ne-am plictisit de mare – am decis să vizităm parcul de distracție din imediata apropiere a hotelului.

Oferta era minimă, dar suficientă pentru mine, Natalia și Maia. În primul rând, evident, am urcat în roata uriașă, ”Roata Dracului”, ca să vedem de la înălțimea nopții marea. Superb! Continue reading…

Când devii supereroul copilului tău. A patra zi de vacanță împreună(poze din parc)

M-a luat de mână, s-a uitat în ochii mei. Era foarte obosită. După o tură a parcului o înțelegeam, în plus că Moș Ene îi tot dădea târcoale. Apoi a zis ceva ce mi-a încălzit sufletul.

– Tati, eu mă pot baza pe tine, să știi.
– De ce Natalia?, am întrebat eu, știind că va urma ceva ce a gândit, a chinuit în creierașul ei frumos.
– Pentru că tu ești puternic și te poți lupta cu oricine, iar tu o să mă protejezi. Chiar și pe monștri îi poți bate, mi-a zis ea arărându-mi ce o să le fac.

Mi-a spus apoi că o să-i ridic în aer și o să-i duc departe, departe. Ea este Natalia mea. Fetița care mai ieri m-a lovit în moalele sufletului cu altă chestie. Continue reading…

Poveste din parc. Poate mai au o șansă…

Poza nu are nicio legătură cu textul. Aici este vorba de copii care în haosul lor găsesc loc de ordine. Am făcut poza în Dechatlon, unde cei mici au descoperit niște rațe de plastic, spre disperarea angajaților. 🙂 

Eram în parc cu Natalia.

– Vrei să fii prietena mea?, a întrebat-o pe o fetiță care se juca frumos pe lângă leagăne.
– Da, cum te cheamă?, a răspuns rapid fetița.

După ce prietenia a fost stabilită, au trecut la joacă. Se jucau atât de frumos, că nu-mi puteam lua ochii de la ele… Au luat un gândăcel din ăla verde, care a terorizat Bucureștiul toamna asta. I-au făcut pat. Pe urmă i-au găsit plapumă. L-au tot “chinuit”, dar nu l-au rănit… Sărmanul gândăcel. În apărarea fetițelor Natalia și Mina trebuie să spun că la final l-au eliberat în viață și cu o casă luxoasă. 🙂

Dar nu e vorba despre asta în acest articol. În imediata apropiere a Nataliei și a fetiței Mina s-au adunat niște băieți. Erau de școală generală. Aveau trecute după gât câte o kendama și se tot jucau. Mult spus se jucau. Se împingeau, se tachinau, urlau. Deveniseră deja extrem de enervanți. Continue reading…

Ce faci când nu găsești rochițe în magazinele din România? Cumperi de afară… online!

Știți rochițele și cămășile roșii, în carouri, care se poartă acum? Mi-au plăcut din prima. Cu multă bucurie am putut să văd cât de bine stau pe Natalia. Dar nu a fost ușor să le găsesc. În acest articol o să aflați pe repede înainte cum le-am cumpărat, deși nu erau în magazinele din România. De fapt, în magazinul din România, unde se întâmplă(nu tot timpul) să mai găsesc lucruri drăguțe.

La Next nu erau Continue reading…

Jocul cu banana de la Cluj vs ”umilirea” absolvenților în public în Italia. Diferențe de percepții

Știți ce nu este plăcut în toată povestea cu elevii de la Cluj? Să vezi comentariile celor care aruncă în niște copii cu injurii. Toți am fost adolescenți și am făcut la vremea noastră prostii. Mai mici sau mai mari. Cei sfinți – deloc. Dar am avut norocul să nu ajungem pe Facebook.

Pe când ei au ajuns. Iar asta este o mare problemă pentru cei care nu sunt obișnuiți cu presiunea uriașă a ”opiniei publice” din România. Una care aruncă etichete și care este pudică, pudibondă chiar. În continuare nu înțeleg cum de nu exista acolo un adult care să fi avut discernământul să fi oprit ”jocul” acesta. Nu înțeleg și pace. I-ar fi scutit pe copii de o uriașă presiune și opresiune publică.

Pe de altă parte, cum vă ziceam, nu pot să-i condamn pe adolescenți. Discernământul nu este punctul lor forte, mai ales când le zburdă hormonii. Dacă ținem cu tot dinadinsul să găsim un vinovat, păi, vinovată ar fi școala, vinovat este părintele. Iar copilul… Ei repetă ce știu, ce au învățat, ce văd în societatea românească. Continue reading…

O călătorie într-o Toamnă adevărată! (poze)

Una din Nataliile din viața mea mi-a zis: ”Toamnă mai frumoasă ca la noi nu există”. Și are dreptate. Toamnele noastre sunt unice. Le simți lipsa, le duci dorul când ești plecat în străinătăți. De fapt, ca să simți cu adevărat puterea magică a unei toamne trebuie să lași un pic orașul și să călătorești spre feeria de la țară. Acolo este Toamna.

Iar Toamna nu este frumoasă doar vizual, ea are o mireasmă specifică. Toamna miroase a porumb uscat, adus acasă. Toamna miroase a fum dulceag care vine de la iarba uscată aprinsă prin grădini. Toamna miroase a brânză proaspătă de oaie, a must, a murături, a mere parfumate… Continue reading…

Vlogul de luni este despre cum am fost noi (eu și Natalia) La Concert

Draga mea, Natalia. Iată că am mai creat o amintire pentru noi. Mai ții minte cum am fost La Concert? Nu? Sigur îți vei aminti dacă vei umbla în sertărașele alea micuțe cu amintiri… Da, da, alea de jos, pe lângă sertărașul cu săniușul. Mai la stânga, așa, mergi la sertărașul despre cum am fost la bunici și la mare. Așa, acolo. Lângă ele. Bravo, acum trage de sertărașul cu amintiri despre cum am fost La Concert. 🙂

A fost minunat. Mi-nu-nat! Te-ai bucurat enorm când ai auzit că mergem. Deși aveam o vagă bănuială că nu prea știai cu ce se mănâncă un concert, era suficient că știai că se dansează. Continue reading…