O bipedă…

Tocmai ce terminasem de negociat cu fetița mea, Natalia, că nu putem porni mașina fără ca ea să stea legată în centură, că pe lângă mine a trecut o… bipedă. Nu știu cum să o numesc altfel. Ființă sigur nu era, eventual o piatră. Mamă în niciun caz nu putea fi numită. Deci, o bipedă, punct.

M-a șocat nu atât tonul cu care i-a vorbit fetiței sale, cât ceea ce-i spunea. Frântura de monolog care a ajuns la urechile mele m-a făcut să tresar. Bipeda era supărată pe fetița sa, care ca mulți alți copii se opunea plecării acasă din parc. Așa că bipeda a asaltat-o psihologic într-un hal fără de hal. Continue reading…

Cum rezolvam problemele de tip bullying pe vremea noastră?

sursa foto

Bullyingul nu este o chestie nouă. Hărțuirea, intimidarea, terorizarea existau în școli încă de pe vremea noastră. O fi fost și pe vremea părinților noștri. Doar că nu știam pe atunci că e un fenomen social. Habar nu aveam că trebuie să ne ducem la psiholog. Nu se făceau campanii în masă pentru conștientizarea problemei. Îmi amintesc că noi aveam alte ace de cojoacele bullyingului. Mai jos, voi povesti o experiență personală în ”lupta” cu acest fenomen.

Pe vremea când eram elev în școală, iar apoi la liceu, nu cred că m-ar fi înțeles părinții dacă le-aș fi zis: ”tată, știi, astăzi am fost victima unui atac de tip bullying”. Tata s-ar fi uitat uimit la mine și m-ar fi felicitat: ”bravo, fă bule în continuare”. Spume, nu bule. Continue reading…

Cum îi forțăm pe copii să joace Balena Albastră?

Ionică, un elev ca alte sute de mii de elevi din România, habar nu avea de nicio balenă. De fapt, învățase la biologie și geografie. Că ar fi un mamifer. Cel mai mare de pe glob. Și că trăiește în apele oceanelor. Atât. De ”jocul” tâmpit a auzit din presă, de la profesori și apoi de la părinți.

Pe Ionică nu-l prea interesează ce se scrie în ziare, ce se spune la televizor. Nu că nu ar fi un băiat deștept și curios. Pur și simplu informațiile de acolo nu-l privesc. Sunt chestii de adulți: politică, economie, probleme globale. Pe când adolescența lui se învârte în jurul altor tipuri de știri: i-a ieșit un nou coș; Elena i-a zâmbit lui Răzvan; părinții nu-l înțeleg și îl forțează să învețe prea mult; a ratat o petrecere pentru că nu l-au lăsat ai săi și iar o să fie considerat pămpălău de toți colegii, inclusiv de Elena… Continue reading…

”Balena albastră” este în capetele noastre

sursa foto: bbcccnn.com.ua

Am citit mult despre așa numitul joc ”Balena Albastră”. Pentru că știu rusa, am avut acces și la articole din țara în care a pornit ”jocul”. Părerea mea în acest moment este următoarea: da, a existat un pericol. Au existat copii care au jucat, care s-au speriat, care au alertat autoritățile. Dar până acum nu am fost convins că a existat cel puțin un copil mort din cauza acestui ”joc”. Cifrele sunt amețitoare. Unele publicații rusești au scris că au murit 130 de copii în Rusia.

Deocamdată nu există nicio condamnare. A fost arestat ”creatorul” jocului. Ori s-a vorbit de mulți așa-numiți ”curatori”, care le dau copiilor celebrele sarcini. Ultima fiind de suicid. Unde sunt? Unde sunt toți cei care ar fi ”determinat suicidul” atâtor persoane?  Continue reading…

Democrația povestită celor mici


Dragii mei copilași. Astăzi vreau să vă spun o poveste. Va fi despre democrație. Un cuvânt care nu este chiar așa de complicat. A fost odată, foarte demult, o țară. Și se numea țara aia – Grecia Antică. De ce antică? Pentru că grecii de atunci nu mai există astăzi. Au dispărut. În schimb, ne-au lăsat o uriașă moștenire: DEMOCRAȚIA!. Nu este numele unui dinozaur și nici vreo prințesă din desene. În limba lor, a grecilor antici, înseamnă puterea poporului. Poporul sunteți și voi, poporul sunt părinții voștri, educatoarea sau doamna care vine să vă ridice pătuțul când vreți să faceți nani la grădi. Continue reading…

Conflictul între generații NU e scindare națională (Video)

IMG_1365

Ascultându-i pe unii politicieni ai crede că mai avem puțin și ne dăm în cap. Sărim unii la alții la beregate. Cu urlete și scandal o să scindăm România, asta în condițiile în care ei, politicienii, încearcă să o țină grămadă. Ce convenabil pentru unii să ne știe dezbinați.

Eu nu cred în astfel de scindări. Nu există două Românii. Este doar o situație de moment pe care unii încearcă sa se urce călare și să își crească procentele electorale, iar alții vor să nu le piardă pe cele pe care le au. Cred că o s-o ducem împreună mult și bine. Suntem același popor și războiul civil este doar în mintea încinsă a unora. Continue reading…

V-ați lua copilul la protest? Ce crede o femeie care a venit cu un bebeluș la protest? (video)

IMG_1356

Am văzut foarte mulți copii la protest. Dacă ar fi vrut să-și lase copiii acasă, unde ar fi putut găsi toți acești oameni, peste noapte, în București, o sută de mii de bone? Și apoi, cine să le plătească? Soros, corporațiile? Tinerii părinți și-au sacrificat timpul liber, dar mai ales timpul pe care l-ar fi petrecut cu copiii. Nu poți decât să-i admiri.

IMG_1341

Dar nu toată lumea are părerea asta. Am citit și continui să citesc pe facebook o mulțime de păreri acide și pornite împotriva părinților care își iau copiii la protest. Unii îi acuză pe părinți că și-au expus copiii la eventuale violențe, că din punct de vedere psihologic i-au traumatizat, că este prea frig și pun în pericol sănătatea micuților… Câte și mai câte. Niște ipocrizii. Părerea mea. Nu cred că acestor oameni le pasă de copii. Pur și simplu vor să mai demonizeze un pic protestatarii mișto din piață. Că prea e frumos protestul și trebuie să aruncăm cu ceva murdării în el. Continue reading…

Creața cu ochii verzi

13699542_1203072046390747_25431658_o

Creața mea cu ochii verzi. Când m-am trezit cu ea în casă, nu știam ce mă așteaptă. Am adus-o de la spital, am aranjat-o în cameră, în pătuț și mă uitam la ea. O mogâldeață mică, care dădea din mânuțele firave. Este momentul în care te aștepți să te învăluie un sentiment profund de dragoste. Dar nu e ca în filme. Te uiți și ceea ce te cuprinde este… frica. Frica de necunoscut. Frica de a nu înțelege ce vrea. Frica de a fi un… tată rău.

Totul este un amalgam de sentimente. Cauți dragostea, dar totul este atât de nou, că nu găsești mare lucru în sufletul bulversat.

La început nu era deloc creață. Iar ochii îi erau albaștri. În schimb, creștea. Și cu cât lua în greutate, câte un kil pe lună, cu atât creștea și dragostea mea, câte o tonă de dragoste pe lună.  Continue reading…