Ce spui când te uiți în oglindă? Că ești gras/grasă, că nu arăți bine, că nu ești frumos/frumoasă? Poate că nu e cazul să o faci așa de des când pe lângă tine se învârte cel mic. De ce? Orice psiholog o să-ți spună: încrederea de sine se mai și moștenește. Am observat meteahna asta la mulți părinți. Chiar și la mine. Dar lupt cu asta. Jur.
Este plăcut să te plângi. Al naibii de plăcut. Știu de beneficiile curative ale deplângerii proprii vieți. Că e greu. Că șefii nu te înțeleg. Munca este obositoare. Tinerețea se duce. Viața se scurge pe lângă tine. Când îți verși nemulțumirea, procesul te eliberează de nasolia care te roade înăuntru. Parcă ai spus tot ce aveai pe inimă și e mai ușor. Poate! Dar ce e mult strică. Și nu ar risca un echilibru. Cum am zis, mai ales când pe lângă tine se învârte copilul. De ce? Pentru că atunci când va crește nu-și va asuma greșelile. Le va pune în cârca altora. El? Nu, el nu va fi de vină. Alții sunt de vină pentru viața sa dificilă. O să vi se pară ciudat, dar și asumarea greșelilor are efect liniștitor. Răsufli o dată, de două ori și… mergi mai departe. În plus, ai învățat din greșeli. Vai, ce experiență. Fără preț. Continue reading…