Tatăl jucătoarei de tenis

Așadar, Natalia este deja spre finalul primei luni de antrenamente la Școala de Tenis ”Simona Halep”. Până acum a invitat jumătate de București la primele ei meciuri și și-a stabilit scopul, să fie mai bună ca Simo. Habar nu am cum are de gând să o facă, dar la cât de încăpățânată este, nu-i mai zic nimic. Nu am chef să o supăr.

Cert este că dacă ajungem pe un teren de tenis, nu o mai scot de acolo. Ce să-i fac? Leoaică, fix ca mama ei. Mă chinuie de mă rupe, pic din picioare, mă rog de ea să mergem acasă. Nicio șansă! Ce poate să facă tatăl unei jucătoare de tenis? Hashtag rezist! Rezistă și aleargă după minge, chit că habar nu are să joace tenis.

Partea bună, Nati are un forehand puternic. Nici la backhand nu stă rău. Mă rog. Mai are de lucrat o lună, două și după aia o să mă interesez de bilete spre Paris. În mai, din ce am înțeles, sunt destul de scumpe. E Rolland Garros-ul 🙂

Acum, serios. Școala de tenis sponsorizată de Simona Halep este extraordinară. Copiii au parte de un antrenament ca la carte. Antrenorii știu bine ce au de făcut și îi sturnesc pe copii perfect. Continue reading…

Cum a fost prima mea petrecere de Halloween… cu Natalia? Îngrozitor! :) (VLOG)

Cât fusesem mic, eram prea sărac ca să fi participat la petreceri de Halloween. Party-urile astea ”capitaliste” erau pentru copiii din filme sau copiii părinții cărora și-ar fi permis un astfel de lux. Noi aveam petreceri de ziua noastră și… cam atât.

Auzisem de Halloween, mă distrasem la filme cu monștri și vampiri, dar să mă fi costumat vreodată, să-mi fi cumpărat pelerină de vampir, nas coroiat, să-mi fi pus mască pe față ca să mă distrez cu alți copii? Nu, niciodată.

Dar a apărut Natalia și acest lucru s-a întâmplat. Mai jos vă spun cum a fost la prima petrecere de Halloween din viața mea. Continue reading…

Cum am petrecut de Halloween? (Poze)

– Natalia, diseară avem petrecere, i-am spus fetiței mele cu ochii verzi.
– Uraaaa, expresia feței, dar și strigătul Nataliei mi-au arătat clar ce efect a avut anunțul meu asupra ei.

– Tati, dar ce petrecere?, s-a arătat Nati curioasă după ce i-a trecut un pic euforia bucuriei.
– Păi, în primul rând, trebuie să-ți spun că sunt 2 petreceri, nu una. Tu știi ce este Halloweenul?
– Daaaa, ne costumăm în personaje de groază și ne speriem unii pe alții, mi-a arătat Natalia că era bine documentată, iar bucuria ei nu avea margini.

 

Atunci, să înceapă petrecereaaaa! Mă rog, petrecerile. Prima a fost la restaurantul Mica Elveție, unde am filmat un vlog și… am încrustat un dovleac. Continue reading…

Toiagul Nataliei :)

Într-o zi, în parc, Natalia a găsit un băț! Nu era un simplu băț. Era un adevărat toiag.

Toiagul ăsta i-a plăcut enorm Nataliei. Atât de mult, că l-a luat acasă. L-a decojit, apoi a început să-l picteze cu motive numai de ea inventate. Și, ce să vezi? S-a ținut de pictat vreo săptămână, două.

Continue reading…

Sportul pe care Natalia l-a făcut de 3 ani: Baletul! (VLOG)

Primul sport pe care l-a făcut Natalia când a început să înțeleagă, să meargă bine, să se coordoneze(de la 3 ani) a fost… baletul. Veți spune că nu e un sport, că e dans, dar greșiți. 🙂 Exercițiile de balet sunt atât de complicate și dificil de executat, că 99 la sută din populația lumii ar pica leșinată după primele minute de antrenament. 🙂

 

Nu vorbesc de elasticitate, mobilitate, deși sunt esențiale. Pur și simplu. este de-a dreptul greu.

Știam despre balet foarte puține lucruri până să se apuce Natalia. Chestii atât de elementare, că nu le pot numi cunoștințe. Știam de Balșoi, de Maia Plisețcaia și fusesem de câteva ori la spectacole de balet, dar nu eram un mare fan. Asta până am văzut cât de mult se muncește și ce frumoase sunt rezultatele. Natalia m-a învățat toate astea.

 

Am dus-o, cum spuneam aici, ca să-și întărească musculatura. Avea nevoie de picioare puternice, după ce a trecut prin niște kinetoterapie de la vârstă mică. Rezultatul a fost foarte frumos. Dacă face șpagatul? Da, face. Dar nu asta este cel mai important.  Continue reading…

De ce ne amintim cu nostalgie despre bătăile pe care le primeam în copilărie? :)

Poză simbol, altă nostalgie – telefonul copilăriei 🙂

Nu știu dacă ați observat, dar nouă, ăstora care ne credem adulți, ne place să ne lăudăm cum eram bătuți în copilărie. 🙂 Ne lăudăm, povestim, venim cu detalii picante din bătăile primite de la părinți, profesori.

Un fel de sado-maso amuzant. Nu știu de la ce vine, dar povestim cu atâta regret, de parcă am vrea să ne întoarcem la acele timpuri când ni se înroșea fundulețul cu nuiaua sau cureaua după caz.

Totul începe, de regulă, cu:
– Acum nu-ți permiți nici să ridici vocea la copil, dar pe vremea mea, mi-am luat o bătaie de la tata că nu am putut să stau o săptămână pe șezut.
– Stai să-ți zic eu. Păi, mama avea o mână grea și mi-a dat o scatoalcă de am amețit. Cred că și acum mi se zbate ochiul drept de la bătaia aia.

Dacă această discuție se ține în parc, în timp ce adulții se uită cu ochi duioși la copiii care se hârjonesc la locul de joacă, obligatoriu apare un al treilea părinte cu bătăi și mai dure:
– Bătăile voastre sunt floricele. Stați să vedeți cum mă bătea pe mine. Mă punea la perete, stăteam în genunchi, pe coji de nucă, cu mâinile în sus. Continue reading…

În căutarea timpului pierdut… de joc cu Natalia(Vlogul: Căsuța Piticilor)

– Merg acasă să mă joc cu tati, le zicea zilele trecute Natalia unor copii cu titlu de mândrie, asta în timp ce eu trăgeam cu urechea.
– Și cum vă jucați?, a fost curioasă o fetiță de vârsta Nataliei.
– Tati face glume cu mine.
– Glume? Ce fel de glume?, nu s-a lăsat fetița.
– Știți voi, mă aruncă până la tavan, mă ține de picioare cu capul în jos, dansăm.
– Aaa, au răspuns copiii în cor.

Natalia se simțea importantă. A reușit să-și uimească audiența… cu tatăl ei. 🙂

Să-ți uimești colegii în anul de glorie 2018 este mare lucru.

Pe vremuri, treaba se făcea simplu. Era suficient să le spui că ai mâncat un Mars și erai eroul școlii.

Pe vremuri, un radio portabil micuț, cu antenă, te făcea președinte de țară. Iar dacă mai aveai o gumă în buzunar – erai dictator absolut. Puterea ta era nelimitată.

Astăzi, când au de toate, copiilor le este greu să-i uimească pe alții cu obiecte: ”eu am un telefon cu Android, al meu e iPhone”; ”eu am tabletă cu cristale Swarovski, dar eu am cristale Swarovski cu tabletă”; ”eu am fost la Paris, eu locuiesc la Paris”. Și tot așa. 🙂 Continue reading…