Mătușile Nataliei

Așa au fost orânduite lucrurile ca Natalia să aibă tocmai 2 mătuși. Mare noroc. În calitatea mea de deținător al unui detașament de mătuși pot spune că mai mare fericire pe capul unui copchil nu există. Mătușile sunt făcute să îți îmbunătățească net calitatea vieții. Acesta este jobul lor de bază.

Ideea acestui articol mi-a venit de aici. Continue reading…

Ce puteri de SuperTată am io? (Vlog de la munte)

Care sunt superputerile mele de tată? Pot face mini-oameni de zăpadă din zăpadă extrem de afânată, care nu se lipește deloc și îmi pot face copilul fericit. Nu o să vă vină să credeți, dar – daaaa. Chiar am superputerile acestea.  Continue reading…

Valea Doftanei prin ochii Maiei(poze)

Maia are niște ochi senzaționali. De un albastru strălucitor precum cerul senin în miez de vară și extrem de talentați. Fără să fi făcut vreodată ceva cursuri speciale, reușește să surprindă chestii faine cu aparatul de fotografiat. Eu îi spun talent. Ea este modestă și crede că e vorba de oleacă de pricepere.

 

Acum o săptămână am petrecut un weekend în Valea Doftanei. O localitate din Muntenia, relativ aproape de Brașov. Acest articol conține instantaneele pe care le-a surprins Maia mea. Am fi avut mai multe dacă aveam inspirația să iau cu mine și încărcătorul pentru bateria aparatului de fotografiat. Chiar și așa, sunt fericit că a putut să facă niscaiva poze superbe. Din păcate nu o vedeți și pe Maia, ea este cu degețelul pe butonul declanșator!

 

Aici, de pildă, ne-am decis să scoatem o sanie care a fost uitată de ani buni sub un brad. Chestia e că sania este uriașă, aproape că a prins rădăcini, iar noi înfofoliți și cam puțini.  Continue reading…

Nati a vrut să filmăm ultimul vlog pe 2018

Ieri, după ce am ajuns acasă de la muncă, Nati s-a ținut de mine toată seara.

– Tati, te rog, hai să filmăm un vlog.
– Ce vlog, Natalia?
– Păi, e simplu. Tu filmezi, iar eu vorbesc în locul jucăriilor, mi-a zis ea.
– Cum adică?
– Vlogul ar fi despre jucăriile mele care vin la magazin, iar un Ponny este vânzătoare și vin tot felul de clienți la ea și…

Pfff, așa ceva. Sigur a văzut pe undeva o chestie similară și vrea să facă și ea. Dar cine sunt eu să mă opun? Am învins orice oboseală, dar și toropeala somnului. Apoi ne-a ieșit următorul vlog.

Continue reading…

Moș Crăciun există? Ce contează, atâta timp cât există cadourile! (VLOG)

Anul acesta în familia Cojocari ne-am confruntat cu o mare problemă. Una existențială: există sau nu există Moș Crăciun? 🙂 Când am început să filmăm vlogul acesta, Natalia înclina să creadă că Moșul nu e real. Bănuiala ei era că noi părinții am fi fost cei care îi aduceam cadouri. Oau. Nu știu cine i-a băgat informația asta în cap!

Eu nu am stat să o conving de contrariul. Un adult nu o să poată păcăli niciodată un copil. Copiii sunt oricum mult mai deștepți decât adulții. 🙂 Mai ales în ceea e îl privește pe Moșneagul cu barbă albă aducător de cadouri. Continue reading…

Ne-am jucat pentru prima dată pe PlayStation – PS4(Vlog)

Discutam cu un coleg despre jocuri, despre console, despre copii.

Îi cumpărase băiatului său o consolă PS4. Mi-a zis că a dat vreo mie de lei. Am aflat cu această ocazie că până pe 28 decembrie e nuș’ce promoție – o consola PS4 Slim 500 GB costă aproape 950lei, iar un joc Spider-Man – aproape 140lei.

Dar să revin la discuție:
– Ce bucurie i-am făcut… A pus mâna pe telefon, și-a sunat colegii, i-a invitat la noi.
– Dar ce jocuri i-ai luat?, l-am întrebat eu.
– Păi, este mic, jocuri din astea, care să-l ajute, să-l inspire. De exemplu, Fifa.
– Și cu timpul pentru joc cum faci?
– Simplu, i-am zis că atunci când are teme de făcut, când are chestii importante, se ocupă de ele. Stă la PlayStation când vrea să se relaxeze. În weekenduri, în timpul vacanțelor, dar mai ales acum, de Crăciun, când o să stea acasă.
– Și cu timpul de ieșit afară cum faci?
– Sigur, iese, se joacă. Dar are nevoie și de momente din astea, de joacă în casă. Să-i vină un prieten. Cum făceam și noi, pe vremuri. Cu jocurile alea care se încărcau o sută de ani. Știi? În plus, vreau să mă joc și eu cu el. M-am și jucat zilele trecute Fifa pe flotări. Mă dor mâinile de la câte flotări am făcut. M-a bătut… Continue reading…

Am scris pe zăpada proaspătă din fața blocului ”NATI” :)

Natalia începe să citească. Silabisește, se sforțează să înțeleagă fiece cuvânt. Și e o satisfacție uriașă când realizează că a citit un cuvânt pe care îl știe.

Mai greu cu scrisul! Deocamdată, singurul cuvânt pe care îl scrie fără prea mari probleme: ”Natalia!”

Își pune numele pe toate desenele sale. Cred că îl scrie de la 4 ani. 🙂 Continue reading…

Cronica serbării de Crăciun la clasa pregătitoare

Vin acum de la prima serbare, varianta de școală a Nataliei. Serbarea de Crăciun, evident. Câteva observații la cald, ca să nu le uit. 🙂

Bă, cresc copiii ăștia. Dacă ai clipit o dată, zbang, s-au lungit cu 5 centimetri. Ai mai dat o dată din gene, zdrang, au trecut 2 ani. Pe bune. Trebuie să fie un remediu, ceva, o chestie ca să-i țină mici. Că prea se domnișoresc și încep să înțeleagă și să facă lucrurile ca adulții.

Acum ceva despre serbarea de la școală versus cea de la grădiniță.

Ce să zic? Saltul este uriaș. Se observă o diferență mare. Sărmana educatoare de la grădiniță. În cazul nostru minunata și sufletista doamna Ana. Recita în locul celor mai timizi, cânta pentru jumătate de grupă. Asta în timp ce îi ștergea mucii unuia, îl ținea în brațe pe un altul mai plângăcios. Era omul orchestră. Nu știu cum de le făcea pe toate. Zici că avea 100 de mâini și un miliard de miliarde de celule nervoase. Continue reading…