Democrația povestită celor mici


Dragii mei copilași. Astăzi vreau să vă spun o poveste. Va fi despre democrație. Un cuvânt care nu este chiar așa de complicat. A fost odată, foarte demult, o țară. Și se numea țara aia – Grecia Antică. De ce antică? Pentru că grecii de atunci nu mai există astăzi. Au dispărut. În schimb, ne-au lăsat o uriașă moștenire: DEMOCRAȚIA!. Nu este numele unui dinozaur și nici vreo prințesă din desene. În limba lor, a grecilor antici, înseamnă puterea poporului. Poporul sunteți și voi, poporul sunt părinții voștri, educatoarea sau doamna care vine să vă ridice pătuțul când vreți să faceți nani la grădi. Continue reading…

Conflictul între generații NU e scindare națională (Video)

IMG_1365

Ascultându-i pe unii politicieni ai crede că mai avem puțin și ne dăm în cap. Sărim unii la alții la beregate. Cu urlete și scandal o să scindăm România, asta în condițiile în care ei, politicienii, încearcă să o țină grămadă. Ce convenabil pentru unii să ne știe dezbinați.

Eu nu cred în astfel de scindări. Nu există două Românii. Este doar o situație de moment pe care unii încearcă sa se urce călare și să își crească procentele electorale, iar alții vor să nu le piardă pe cele pe care le au. Cred că o s-o ducem împreună mult și bine. Suntem același popor și războiul civil este doar în mintea încinsă a unora. Continue reading…

V-ați lua copilul la protest? Ce crede o femeie care a venit cu un bebeluș la protest? (video)

IMG_1356

Am văzut foarte mulți copii la protest. Dacă ar fi vrut să-și lase copiii acasă, unde ar fi putut găsi toți acești oameni, peste noapte, în București, o sută de mii de bone? Și apoi, cine să le plătească? Soros, corporațiile? Tinerii părinți și-au sacrificat timpul liber, dar mai ales timpul pe care l-ar fi petrecut cu copiii. Nu poți decât să-i admiri.

IMG_1341

Dar nu toată lumea are părerea asta. Am citit și continui să citesc pe facebook o mulțime de păreri acide și pornite împotriva părinților care își iau copiii la protest. Unii îi acuză pe părinți că și-au expus copiii la eventuale violențe, că din punct de vedere psihologic i-au traumatizat, că este prea frig și pun în pericol sănătatea micuților… Câte și mai câte. Niște ipocrizii. Părerea mea. Nu cred că acestor oameni le pasă de copii. Pur și simplu vor să mai demonizeze un pic protestatarii mișto din piață. Că prea e frumos protestul și trebuie să aruncăm cu ceva murdării în el. Continue reading…

Creața cu ochii verzi

13699542_1203072046390747_25431658_o

Creața mea cu ochii verzi. Când m-am trezit cu ea în casă, nu știam ce mă așteaptă. Am adus-o de la spital, am aranjat-o în cameră, în pătuț și mă uitam la ea. O mogâldeață mică, care dădea din mânuțele firave. Este momentul în care te aștepți să te învăluie un sentiment profund de dragoste. Dar nu e ca în filme. Te uiți și ceea ce te cuprinde este… frica. Frica de necunoscut. Frica de a nu înțelege ce vrea. Frica de a fi un… tată rău.

Totul este un amalgam de sentimente. Cauți dragostea, dar totul este atât de nou, că nu găsești mare lucru în sufletul bulversat.

La început nu era deloc creață. Iar ochii îi erau albaștri. În schimb, creștea. Și cu cât lua în greutate, câte un kil pe lună, cu atât creștea și dragostea mea, câte o tonă de dragoste pe lună.  Continue reading…

5 zile în spitalul Elias. Mărturiile unei mame!

Elias 1
Articolul de mai jos este scris în baza mărturiilor unei mame care a stat internată de curând cu copilul la secția pediatrie, spitalul Elias. Din motive lesne de înțeles, nu vă spun numele mamei, numele copilului și nici boala pe care a avut-o cel mic. Înainte de a începe, vreau să vă rog să aveți grijă de copiii voștri cât puteți de mult! Să nu se îmbolnăvească! Pe lângă stresul și durerea pe care o s-o simțiți, veți fi umiliți de un sistem sanitar… căruia nu-i pasă de pacient.

Așadar, Spitalul Elias, secția Pediatrie, anul 2017! Mamele sunt nevoite să doarmă cu copiii în paturi de… copil! ”Cine a gândit salonul cu paturi mici și fără loc pentru aparținător?!?”, se întreabă retoric femeia. În camera în care a fost internată era un singur pat mai lung, îl vedeți în poză. Acolo se dormea ”mai bine”. Celelalte paturi erau micuțe. În camera unde a stat 5 zile au fost internați 3 copii cu 3 mame. Femeile ghinioniste au dormit în patul micuț împreună cu copilul. Vă închipuiți așa ceva? Când nu mai puteau sta, femeile se ridicau din pătuț și dormeau pe scaune. Continue reading…

Erou la 6 ani! Povestea fratelui mai mare!

M-am emoționat teribil citind despre băiețelul care și-a salvat surioarele mici, una de un an și alta de numai 3 luni. Puștiulică are 6 ani, iar pentru mine este eroul anului 2016. Mai aveam puțin și plângeam. Foarte, foarte emoționant. Descrierea evenimentelor o găsiți aici.

Pe scurt. Emanuel este fratele mare, cel responsabil de două suflețele mici și frumoase. Surioarele sale. Sunt crescuți de bunici pentru că părinții au plecat la muncă în afara României. Mogâldeața de 6 ani s-a trezit dimineața. Rămase singur în casă cu fetițele. Bunicul, la pădure, tăia lemne ca să aibă de pus pe foc. Bunica plecase fuguța până la alimentară. Așadar, cei trei pui de om erau la mila lui Dumnezeu. Emanuel a pus televizorul, dar în acel moment s-a produs nenorocirea. Ceva o fi făcut un scurt circuit, perdelele au luat foc. Casa a început să ardă.

Doar că o minune de la Dumnezeu s-a întâmplat. În loc să iasă din casă speriat și să-și lase surioarele pradă flăcărilor, Emanuel găsește în sine stăpânire de adult. O ia de mânuță pe una din surioare. Cea care are puțin peste un an. Apoi o ia din pat pe cea de numai 3 luni. Mi se rupe inima. Cum să nu plângi? Micuțul și-a salvat de la moarte sigură surioarele. De mânuță, desculți, cei trei au ieșit din casa care fumega și care peste puțin timp s-a transformat în scrum. Continue reading…

Copiii noștri, sclavii noștri

copii-munca

sursa: The Sun

România a dezbătut aprins câteva zile povestea din The Sun. Din acest scandal eu am rămas în cap cu imaginea copiilor care asamblează jucării acasă, cot la cot cu mama lor. Evident, să câștige un ban. Nimic nu m-a impresionat mai mult decât imaginea asta. La fel cum mă impresionează copiii care trag sapa pe câmp. Copiii care lucrează în grajduri, pe lângă animale. Copiii care fac munci grele, de adult. Poate părea deplasat, dar jurnaliştii englezi au pe undeva dreptate. Copiii din zona Europei noastre sunt exploatați prin muncă.

La fel de adevărat este că de cele mai multe ori nu se poate altfel. Dacă nu-și pun copiii la muncă, multe familii nu pot supraviețui. Și nu vorbesc de abuzuri. Vorbesc de familii ”normale” formate de oameni normali. Într-o familie normală copilul muncește de multe ori cot la cot cu părinții. I se dă o sapă după puteri. I se pregătește o lopată. Și trage, puiule, trage, te-am născut sărac, deci, trage. Mi-e o milă de mă năpădesc lacrimile. Știu că părinții care îşi pun copiii la muncă sunt nevoiți să facă asta. Nu-i învinuiesc. Mi-e tare ciudă însă pe societatea noastră din cauza căreia părinții îşi muncesc copiii.

Continue reading…

Nu vă lăsați copilul să bucătărească de unul singur

bucatarie

Nu vă lăsați copilul niciodată singur la bucătărie. Dar niciodată. Nu faceți greșeala asta nici măcar din… greșeală. Ni s-a întâmplat recent și o să ”regretăm” până când vom reuși să curățăm ce a realizat micul master chef. Dacă am mâncat ce a gătit? Cum să nu? Credeți că am reușit? Au mâncat înaintea noastră tot hămesitele și mereu flămândele jucării. Când am intrat în bucătărie, Minnie Mouse era ghiftuită cu salată foarte crudă. Winnie era și el sătul după ce a mâncat supă de năut și fasole, supă nefiartă, desigur. Făina care nu a mai ajuns să fie plăcintă a ajuns toată la Elsa și câteva prietene blonde de-ale ei. Continue reading…