Bateria Natalia

Am o metodă eficientă de a mă încărca cu energie. Dar pentru asta am nevoie de baterie. 🙂 Una extrem de mică. Mica mea baterie cu ochii verzi.

Ajung seara acasă(știți voi, momentul acela când îți lași haina și realizezi că ziua grea, nașpa, plină de capcane și oameni ticăloși… a trecut, că toate lucrurile nasoale care ți s-au întâmplat și în care ai investit atâția nervi au fost niște amănunte nesemnificative) și totul a rămas după ușă. Ce bine, ce fericire! Cu toate acestea, sunt secătuit. Nu mai am energie pentru nimic altceva.

E momentul în care o văd pe ea învârtindu-se în jurul meu ca un titirez. Continue reading…

Cum (nu) am găsit bonă prin agenția de bone…

Am promis că vin cu un articol în care povestesc despre cum am încercat să angajăm o bonă printr-o agenție. Asta în contextul cazului femeii care povestea pe Facebook despre bona ce îi bătea copilul…

Așadar, s-a născut Natalia. Am organizat tot ce se putea de organizat, scaun de mașină, căruț, cameră… Tot, tot, tot. A mai rămas un singur lucru. Coșmarul oricărui părinte: BONA!!!

Unde găsim bonă pentru Natalia? În acest articol o să povestesc experiența trăită la o agenție. Din păcate, nu-i mai țin minte numele, s-a întâmplat acum 5 ani, iar experiența aceasta poate să fie doar un eșec personal. Sunt convins că există și părinți care au găsit ce au căutat prin agenții, iar noi am fost ghinioniști. Așa sau altfel, iată cum au stat lucrurile.

Am contactat o agenție, am stabilit să mergem la sediul ei. Ne-au luat banii, au promis că ne organizează niște interviuri cu bone. Femei care au mai lucrat sau care au experiență de lucru cu copiii. Continue reading…

Vlogul de luni este despre… cum am răgușit la Mașinuțeee în Parcul de Distracție!

Eram mare când am urcat prima dată într-o mașinuță din aia electrică într-un Parc de Distracție. Student deja. Aveam 19 ani și am mers la Parcul de Distracție cu frățiorii mei mai mici. Eeeeh! Mașinuțele – o mare scăpare a copilăriei mele. De fiecare dată încerc să recuperez. În studenție – cu frații mei, acum – cu Natalia mea…

Ultima dată când “am recuperat” eram în vacanță, bronzați, la mare, bine dispuși. Am zărit mașinuțele, am urcat și nu ne-am putut opri. Continue reading…

VLOGUL DE LUNI: Cu Natalia și Maia în Parcul de distracții

Se întâmpla la mare, acum 2 luni. Era vara, cald, bine… Mmm… Ajunsesem în Turcia, pe malul Mediteranei. După ce ne-am plictisit un pic de piscină și de mare – știu, sună urât să spun asta, că ne-am plictisit de mare – am decis să vizităm parcul de distracție din imediata apropiere a hotelului.

Oferta era minimă, dar suficientă pentru mine, Natalia și Maia. În primul rând, evident, am urcat în roata uriașă, ”Roata Dracului”, ca să vedem de la înălțimea nopții marea. Superb! Continue reading…

Când devii supereroul copilului tău. A patra zi de vacanță împreună(poze din parc)

M-a luat de mână, s-a uitat în ochii mei. Era foarte obosită. După o tură a parcului o înțelegeam, în plus că Moș Ene îi tot dădea târcoale. Apoi a zis ceva ce mi-a încălzit sufletul.

– Tati, eu mă pot baza pe tine, să știi.
– De ce Natalia?, am întrebat eu, știind că va urma ceva ce a gândit, a chinuit în creierașul ei frumos.
– Pentru că tu ești puternic și te poți lupta cu oricine, iar tu o să mă protejezi. Chiar și pe monștri îi poți bate, mi-a zis ea arărându-mi ce o să le fac.

Mi-a spus apoi că o să-i ridic în aer și o să-i duc departe, departe. Ea este Natalia mea. Fetița care mai ieri m-a lovit în moalele sufletului cu altă chestie. Continue reading…

Poveste din parc. Poate mai au o șansă…

Poza nu are nicio legătură cu textul. Aici este vorba de copii care în haosul lor găsesc loc de ordine. Am făcut poza în Dechatlon, unde cei mici au descoperit niște rațe de plastic, spre disperarea angajaților. 🙂 

Eram în parc cu Natalia.

– Vrei să fii prietena mea?, a întrebat-o pe o fetiță care se juca frumos pe lângă leagăne.
– Da, cum te cheamă?, a răspuns rapid fetița.

După ce prietenia a fost stabilită, au trecut la joacă. Se jucau atât de frumos, că nu-mi puteam lua ochii de la ele… Au luat un gândăcel din ăla verde, care a terorizat Bucureștiul toamna asta. I-au făcut pat. Pe urmă i-au găsit plapumă. L-au tot “chinuit”, dar nu l-au rănit… Sărmanul gândăcel. În apărarea fetițelor Natalia și Mina trebuie să spun că la final l-au eliberat în viață și cu o casă luxoasă. 🙂

Dar nu e vorba despre asta în acest articol. În imediata apropiere a Nataliei și a fetiței Mina s-au adunat niște băieți. Erau de școală generală. Aveau trecute după gât câte o kendama și se tot jucau. Mult spus se jucau. Se împingeau, se tachinau, urlau. Deveniseră deja extrem de enervanți. Continue reading…

O călătorie într-o Toamnă adevărată! (poze)

Una din Nataliile din viața mea mi-a zis: ”Toamnă mai frumoasă ca la noi nu există”. Și are dreptate. Toamnele noastre sunt unice. Le simți lipsa, le duci dorul când ești plecat în străinătăți. De fapt, ca să simți cu adevărat puterea magică a unei toamne trebuie să lași un pic orașul și să călătorești spre feeria de la țară. Acolo este Toamna.

Iar Toamna nu este frumoasă doar vizual, ea are o mireasmă specifică. Toamna miroase a porumb uscat, adus acasă. Toamna miroase a fum dulceag care vine de la iarba uscată aprinsă prin grădini. Toamna miroase a brânză proaspătă de oaie, a must, a murături, a mere parfumate… Continue reading…