Vlogul de luni: ”Cu Natalia la Cinema” sau ”Când fetele conduc… lumea!”

Îmi place să merg cu Natalia la Cinema. Este momentul nostru. Pe 16 iunie, vara asta, am fost la Cinema City, din mall AFI Cotroceni și ne-am distrat până am picat.

Filmul pe care urma să-l vedem, Cars 3, a fost neașteptat de bun. Nu mă documentasem din timp, nu știam ce urma să vedem, dar a fost superb. Să-l fi știut din vreme, să-l fi ales cu atenție, că nu se mula așa de bine pe ceea ce vreau să înțeleagă Creața mea cu Ochii Verzi. Faptul că în viață poate face orice dorește. Într-o lume care este încă a băieților, o fetiță poate fi tot ce îi poftește inima. Are nevoie de un strop de încredere, oleacă de talent și o sută nouăzeci și cinci de TIR-uri de muncă. Continue reading…

Cum am convins-o să-și strângă jucăriile prin casă fără să-mi dau seama :)

Momentul în care mâncam pizza… independent! 🙂

Discuțiile cu Natalia mă destind. După ce vorbim mă umplu de energie. Discuțiile mele preferate nu sunt cele în care o întreb ce a făcut, cum îi merg treburile și încerc să o descos despre grădi. Atunci mă poziționez ca părinte, ea este copil, iar farmecul dispare.

Discuția care îmi place mult este aceea în care noi vorbim ca doi oameni egali. Ea încearcă să se ridice la statutul de adult, eu sunt serios și demonstrez că o accept ca pe un partener egal de vorbe. Desigur, glumim, că fără umor nu se poate. Simt că în aceste momente este complet deschisă și putem să vorbim despre orice. E minunat…

Ultima dată am vorbit despre problemele copiilor mici, de cinci ani și am constatat că i-a plăcut mult punctul meu de vedete. Natalia mă asculta cu gura căscată și povestea lucruri din viața ei pe care altfel nu mi le-ar fi zis și pe care nu le-am cerut. Continue reading…

Cum mă joc cu Natalia interpretând diferite sentimente?

Aici nu interpretam nimic, asta dacă nu există sentimentul ”Mănânc o închețată”! 🙂

Noi avem un joc. Eu și cu Natalia. Nu i-am pus încă un nume, dar ne place la nebunie. Mai ales când mâncăm înghețată. 🙂

Pe scurt, eu propun un sentiment apoi trebuie să-l interpretăm… cu fața. Apoi ea propune unul. Și tot așa până când epuizăm fețele și sentimentele. Le fotografiem pe fiecare în parte, evident.

Când terminăm maimuțăreala ne uităm la poze și comentăm. De fiecare dată câștigă Natalia. Nu pentru că eu cedez, pur și simplu, este mai expresivă. Aici mă poate învăța multe. Continue reading…

Vlogul de luni: ”În vizită la Masha și Ursul”

Desenele Masha și Ursul sunt funny atât pentru copii, cât și pentru adulți. Succesul acestei producții a fost fulminant și nu a ocolit România, dar nici familia noastră. Ne-am uitat și continuăm să ne uităm pentru că ne distrează. Sunt milioane de copii în întreaga lume care urmăresc acest desen. Animația a fost tradusă în foarte multe limbi. Au apărut și haine, jucării cu Masha și Ursul… Ce vă ziceam? Fenomenul este global.

Natalia, de exemplu, a început să învețe limba rusă de una singură uitându-se la Masha și la Urs. Asta în condițiile în care în jurul ei se vorbește doar în română. Ne-a uimit treaba asta, dar ne-a și bucurat: nu mai trebuia să o facem pe translatorii cu ea. Apropo, aici puteți găzi câteva episoade Masha și Ursul traduse în română.

Continue reading…

Shopping extrem! Sau cum am cumpărat-o pe Troti împreună cu Creața cu Ochii Verzi? Vlog

Să mergi la cumpărături cu Natalia, aka Creața cu Ochii Verzi este o aventură. Asta dacă te duci la cumpărături obișnuite, săptămânale sau zilnice. Cumpărăturile într-un magazin cu jucării sunt o Mare Aventură. Într-o zi, când Creața cu Ochii Verzi a considerat că este suficient de pricepută pentru a merge pe o trotinetă, am purces la drum.

Am ales să mergem la Jumbo. Cu această ocazie am făcut și un VLOG. Episodul este extrem… În sens de shopping extrem. Continue reading…

Să-ți faci analize gratuite în București… O provocare și un car de nervi!

Cu o zi, două în urmă, am sunat la policlinica Medlife.

Doamnă, fiți drăguță, vrem să venim cu Creața noastră cu Ochii Verzi. Păi, să-i facem niște analize. Chestii obișnuite, de rutină. Nimic grav. La celălalt capăt ni se spune, da, veniți, fără programare. Programarea se face la recepție. Putem să venim la Titan? Da, fu răspunsul.

Ajungem. Bună ziua, știți, analizele…

Ghinion. Dar nu la Titan aci. La alt Titan. Chiar în policlinica Titan, unde avem alt sediu. Continue reading…

Revederea


Au fost 2 zile ca doi ani. Jur.

În prima zi de deplasare, imediat ce am ajuns în camera de hotel, am pus mâna pe telefon și am sunat acasă – obligatoriu cu video. Voiam să o văd. Primul lucru care m-a întrebat și care m-a topit tot a fost: ”tati, de ce ai plecat?”

Asta e, Natalia. Trebuie să pleci, ai treabă, dar te usuci de dor. Oare cum rezistă cei care pleacă o lună, două și își văd familia doar pe skype sau facebook? E crunt.

Apropo, copiii au frica de despărțire în subconștient. Arhetipul acesta al părăsirii de către părinți este extrem de puternic. Mă gândesc că este ceva normal, fiziologic, copil fiind ți-e frică să nu rămâi de părinți, să nu te rătăcești, pentru că în vremurile când omul hălăduia prin păduri cu o suliță în mâini asta însemna moarte. Așadar, o motivație suficient de puternică ca să se transmită prin ADN tuturor generațiilor care vor urma. Alertă, Alertă, Alertă! Nu vă rătăciți, nu vă pierdeți de părinți, că e bau bau. Continue reading…