Jocul preferat: ”Ba eu te iubesc mai mult…”

Zilele acestea am stat cu Natali mult, mult, foarte mult. Atât de mult că mi s-a părut că vacanța de Paști a trecut ca o secundă. Sincer, mi-ar fi plăcut să mai stau în liberele astea. Să mai stau cu Natalia. Copiii noștri cresc prea repede. În cazul ei, nu-mi vine să cred cât de repede se lungește, cât de rapid i se ascute mintea și limba. Cu puțin timp în urmă abia gângurea primele cuvinte, iar acum filosofăm despre orice.

Presupun că orice părinte are jocul sau jocurile specifice fiecărei familii. Ce ne jucăm noi? Când io vin acasă obosit, cu privirea rătăcită în căutare disperată de o canapea pe care să mă prăbușesc… Natalia are idei.

Jocul: ”dă-te jos de pe mine”. Tre să stau în patru labe, se urcă pe spatele meu și trebuie să execut mișcări de măgăruș nărăvaș ca s-o dau jos din spate. Râde zgomotos cu râsul ei molipsitor și îmi alungă oboseala. Continue reading…

Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO: ”la înghețată și apoi la film”

Momentele noastre sunt unice. Momentele fetiță-tătic. Vlogul de luni de astăzi este despre cum am fost la înghețată și la film.

Era o zi frumoasă, caldă, plăcută. Una din zilele de care Nati ar trebui să-și amintească. Eu eram liber. Ea avea tot timpul din lume. Ne-am luat de mânuță și am decis că astăzi vom mânca înghețată.

Am lăsat-o pe Natalia să aleagă. Ca orice copil, desigur, a ales cea mai colorată, cea mai plină de bomboane și de jeleuri înghețate din câte există… Nu știm câte E-uri avea, știm doar că ne-am distrat și mi-am înghețat creierii pentru că am mâncat-o prea repede. Continue reading…

Am fost cu Nati la ”Vorbește lumea”, în direct, la PRO TV

Colegii de la ”Vorbește Lumea” au vrut să afle mai multe despre mine. De unde vin? Cum am scăpat de accent? Ce fac în vlogul meu? Cum mă descurc cu două leoaice în casă? Adică, dacă io-s dresorul sau jucăria de pluș pe care o iubesc, dar o și smotocesc de fiecare dată când Leoaicele Maia și Natalia au chef de joacă… Iar eu i-am crezut. Naivul. De fapt, sunt convins, colegii mei au vrut să o cunoască pe micuța Natali. Fetița mea cu ochii verzi și cu multe talente, unele surprinzătoare chiar și pentru mine.

Așadar, dis-de-dimineață, înainte de filmări. Ne-am pregătit frumos. Nati și-a pus rochița preferată, dresurile albe, balerinii care să o ajute la piruete, în caz că i se solicită. Am coborât la mașină. Ploua. Eu mă grăbesc la CojoCar, Nati rămâne în ploaie și îmi zice cu cea mai serioasă mutrișoară din câte poate inventa: ”Tati, lasă-mă să stau în ploaie, doar sunt o floare și nu vreau să mă usuc!”

Am bufnit în râs.

Într-un final am ajuns în studio. Natalia s-a salutat respectuos cu colegele mele, a dat o tură pe la machiaj, pe la garderobă. Apoi a început să urmărească atentă ecranul pe care se dădeau imagini din platou. Din când în când mă tot întreba: ”noi când vorbim, noi când mergem acolo?” Continue reading…

”Sunt o curajoasă!” Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO: La vaccin

Trebuie să ai curaj să faci asta. Desigur, mami și tati sunt lângă tine. Te bazezi pe ei, dar tot trebuie să ai curaj. Mai ales că ajungi într-un loc complet necunoscut. Totul este alb. Sunt mulți oameni străini, iar printre ei este străinul cel mai străin: doctorul.

Să mergi la vaccin poate fi simplu pentru voi, adulții. Cei care ați mai fost și știți cum e. Pentru noi, copiii de 4-5-6 ani, reprezintă o aventură cu multe frici. Că tot pomeneam de doctor. Fiece copil care a fost la spital știe: oricât de bun, drăguț și plin de glume este omul în halat alb, până la urmă tot îți face ceva dureros, neplăcut, ciudat.

Iar autoritatea lui te și sperie cumva. Îi observi pe mami și pe tati cum îi vorbesc respectuos. Tu, copilul, ești singurul care sare, dă din picioare, îl lovește, plânge… Știu, sunt copil, am voie. Dar nu-i plăcut. Ce copil vrea să plângă și să facă din astea? Eu, nu! Continue reading…

Aveți curaj să mergeți cu copilul mic la un concert de muzică clasică? Vlogul de luni este despre asta

Să escaladezi Everestul? Să reziști la coadă la Poșta Română? Să reușești să cumperi o tigaie când se deschide un hipermarket în România? Să ajungi complet zen de la București la Sinaia conducând pe DN1? Dacă aceste activități vi se par mari consumatoare de energie, nu ați fost niciodată la un concert de muzică clasică împreună cu un copil…

Când acel copil este Natalia, care are baterii Duracell alcaline Turbo Max, așteptați-vă la orice, numai la un concert văzut cap coadă, nu!

Nu știu cum sunt alții, dar io chiar vreau să-mi învăț copilul cu niscaiva muzică bună. Din asta, ușoară, de consum, găsește peste tot. Pe de altă parte, este mai dificil să consumi muzică clasică dacă nu ai obișnuință, educație. Educația pe care o începi de la vârste mici. Continue reading…

Plimbarea perfectă

Duminică seara, trecut de ora 7. Afară e deja întuneric. Natalia se oprește din jocurile ei de copil de 5 ani și spune visătoare: ”eh, așa de tare vreau afară!”

Io eram cu gândurile spre năniță, iar oftatul acesta m-a năucit. Cum? Afară? La ora asta?

Mă uit pe geam. Afară e lapoviță(mai mult ploaie decât ninsoare). E frig. În casă e cald și bine. E momentul ăla când nu l-ai da afară din casă nici pe cel mai rău om. Poa’ să fie șeful tău, poa’ să fie controlor de RATB, poa’ să fie taximetristul care te-a înjurat la ultima cursă. De ce tocmai tu să fii cel care iese pe o vreme ca asta afară? Cu ce ai greșit?

Dar privind în ochii ei mari și verzi, realizezi că nu ai cum să o refuzi.

Dau ușurel din cap afirmativ și mă prefac că sunt nemulțumit de asaltul de îmbrățișări și pupici care se revarsă ca o avalanșă. Continue reading…

Am lăsat-o să intre singură în grădiniță, să se descurce și… am realizat cât de mare e!

Vine ziua aia când realizezi că ai o fetiță atât de mare… Te uiți și nu înțelegi cum reușește să crească sub ochii tăi așa de repede. De parcă s-ar grăbi să se arunce în sus, să se lungească, să sară spre maturitate.

Eu, tatăl Nataliei, sunt uimit. Oare așa se mirau și părinții noștri?

Astăzi a fost ziua în care mi-a cerut, pentru prima dată în viața ei, să nu o însoțesc până în grupă, la grădiniță. Am lăsat-o la vreo 10 metri de poartă și i-am spus că poate merge. În mânuța ei de balerină avea gentuța, iar geaca galbenă de albinuță contrasta cu ziua gri.

Nu i-a venit să creadă. A făcut câțiva pași. S-a uitat apoi spre mine și mi-a zis ca un adult: ”tati, să ai o zi frumoasă!” Continue reading…

Despre cum am câștigat Concursul Mondial de Patinaj Artistic în Mall. Io cu Natalia…

Bună ziua, dragi prieteni și bine v-am găsit la primul Campionat Mondial de Patinaj Artistic din Mall. Locul desfășurării nu a fost anunțat din timp. Nu de alta, dar ar fi venit mii de fani ai blogului, iar Mall AFI din Cotroceni nu dispune de o tribună prea încăpătoare. Dragi prieteni, Campionatul Mondial de Patinaj Artistic din Mall a avut loc miercuri, când Natalia a avut o zi liberă de la grădiniță, iar Vitalie(io, dedublat în comentator) o zi liberă de la muncă. Astrele astfel aliniate, evident că această pereche neobișnuit de talentată a câștigat Campionatul. Nici că se putea în alt mod, doar erau singurii concurenți.

Dar iată și intrarea pe gheață a celor doi. Proba de perechi a fost extrem de simplă, dar și complicată în același timp. Vă rog să observați prima tentativă clară a Nataliei și tatălui ei de a nu cădea. Un element greu de realizat pentru doi patinatori extrem de versați să se înșire pe gheața rece la prima adiere de vânt. Un dublu loop din mâini a Nataliei, o zmuncitură forțoasă cu mâna până la trosnirea încheieturii din partea tatălui Nataliei și elementul a fost votat de juriu cu 10. Nu căzuseră! Continue reading…