Aveți curaj să mergeți cu copilul mic la un concert de muzică clasică? Vlogul de luni este despre asta

Să escaladezi Everestul? Să reziști la coadă la Poșta Română? Să reușești să cumperi o tigaie când se deschide un hipermarket în România? Să ajungi complet zen de la București la Sinaia conducând pe DN1? Dacă aceste activități vi se par mari consumatoare de energie, nu ați fost niciodată la un concert de muzică clasică împreună cu un copil…

Când acel copil este Natalia, care are baterii Duracell alcaline Turbo Max, așteptați-vă la orice, numai la un concert văzut cap coadă, nu!

Nu știu cum sunt alții, dar io chiar vreau să-mi învăț copilul cu niscaiva muzică bună. Din asta, ușoară, de consum, găsește peste tot. Pe de altă parte, este mai dificil să consumi muzică clasică dacă nu ai obișnuință, educație. Educația pe care o începi de la vârste mici. Continue reading…

Plimbarea perfectă

Duminică seara, trecut de ora 7. Afară e deja întuneric. Natalia se oprește din jocurile ei de copil de 5 ani și spune visătoare: ”eh, așa de tare vreau afară!”

Io eram cu gândurile spre năniță, iar oftatul acesta m-a năucit. Cum? Afară? La ora asta?

Mă uit pe geam. Afară e lapoviță(mai mult ploaie decât ninsoare). E frig. În casă e cald și bine. E momentul ăla când nu l-ai da afară din casă nici pe cel mai rău om. Poa’ să fie șeful tău, poa’ să fie controlor de RATB, poa’ să fie taximetristul care te-a înjurat la ultima cursă. De ce tocmai tu să fii cel care iese pe o vreme ca asta afară? Cu ce ai greșit?

Dar privind în ochii ei mari și verzi, realizezi că nu ai cum să o refuzi.

Dau ușurel din cap afirmativ și mă prefac că sunt nemulțumit de asaltul de îmbrățișări și pupici care se revarsă ca o avalanșă. Continue reading…

Am lăsat-o să intre singură în grădiniță, să se descurce și… am realizat cât de mare e!

Vine ziua aia când realizezi că ai o fetiță atât de mare… Te uiți și nu înțelegi cum reușește să crească sub ochii tăi așa de repede. De parcă s-ar grăbi să se arunce în sus, să se lungească, să sară spre maturitate.

Eu, tatăl Nataliei, sunt uimit. Oare așa se mirau și părinții noștri?

Astăzi a fost ziua în care mi-a cerut, pentru prima dată în viața ei, să nu o însoțesc până în grupă, la grădiniță. Am lăsat-o la vreo 10 metri de poartă și i-am spus că poate merge. În mânuța ei de balerină avea gentuța, iar geaca galbenă de albinuță contrasta cu ziua gri.

Nu i-a venit să creadă. A făcut câțiva pași. S-a uitat apoi spre mine și mi-a zis ca un adult: ”tati, să ai o zi frumoasă!” Continue reading…

Despre cum am câștigat Concursul Mondial de Patinaj Artistic în Mall. Io cu Natalia…

Bună ziua, dragi prieteni și bine v-am găsit la primul Campionat Mondial de Patinaj Artistic din Mall. Locul desfășurării nu a fost anunțat din timp. Nu de alta, dar ar fi venit mii de fani ai blogului, iar Mall AFI din Cotroceni nu dispune de o tribună prea încăpătoare. Dragi prieteni, Campionatul Mondial de Patinaj Artistic din Mall a avut loc miercuri, când Natalia a avut o zi liberă de la grădiniță, iar Vitalie(io, dedublat în comentator) o zi liberă de la muncă. Astrele astfel aliniate, evident că această pereche neobișnuit de talentată a câștigat Campionatul. Nici că se putea în alt mod, doar erau singurii concurenți.

Dar iată și intrarea pe gheață a celor doi. Proba de perechi a fost extrem de simplă, dar și complicată în același timp. Vă rog să observați prima tentativă clară a Nataliei și tatălui ei de a nu cădea. Un element greu de realizat pentru doi patinatori extrem de versați să se înșire pe gheața rece la prima adiere de vânt. Un dublu loop din mâini a Nataliei, o zmuncitură forțoasă cu mâna până la trosnirea încheieturii din partea tatălui Nataliei și elementul a fost votat de juriu cu 10. Nu căzuseră! Continue reading…

Am fost la ”Lacul Lebedelor” pe gheață. Natalia a rezistat tot spectacolul! (Video)

Ce m-a șocat la ”Lacul Lebedelor” – a fost aseară la Sala Palatului, în București – nu este momentul artistic în sine. Intuiam că e sublim. M-a șocat mulțimea uriașă care a venit să vadă lebedele de pe lacul înghețat. Se pare că românii vor și altceva, nu doar manele, spectacole cu Adi Copilul și Salamuri cu de toate. Bravo!

Am fost la ”Lacul Lebedelor”, balet pe gheață și mi-a înghețat respirația. Continue reading…

Vlogul de luni pe COJOCARI.RO: despre cum ne-am distrat(foarte tareeee) cu biclele în parc!

Io și Natalia facem o treabă bună cu vlogul. Apropo, o s-o vedeți în curând și pe mama Nataliei, pe Maia cea cu ochii albaștri, personaj într-unul din vloguri. Dar toate la timpul lor.

Natalia nu a putut să se culce aseară până când nu a văzut ultima ediție a vlogului de luni. A văzut că meșteresc la el și a insistat să se uite. Chiar a adormit nițel mai târziu decât ar fi trebuit, pe la vreo 10.30, din cauza asta.

Îmi place la nebunie vlogurile pe care le fac cu ea. Sunt micile noastre distracții, momentele de călătorii și amuzament. Nu facem vlogul de luni de prea multă vreme, dar se pare că ajungem la un public frumos. Zilele trecute am citit un comentariu extrem de cald și ne bucurăm că-i facem pe alții să se distreze cu noi. Continue reading…

Desenul ”Familia insectelor”. Eu sunt un bondar în închipuirea Nataliei… :)

Într-un moment de inspirație, Natalia a decis să ne transforme în insecte. Așa s-a născut portretul pe care l-am numit generic: Familia Insectelor. Suntem patru în pictură pentru că în momentul în care s-a realizat creația, în vizită la noi era și mătușa Nataliei, Victoria.

Așadar, de la dreapta la stânga, să prezentăm insectele.

Eu! Ăla albastru, cu o linie lungă pe haina gen rochie și cu niște pantofi negri. Sper că nu mi-a făcut și tocuri. Scrie clar, tata. Puteți observa că nu prea am gene, de fapt, nu am de loc. 🙂 În schimb, în spate mi-a atașat niște aripioare sub forma unei inimioare. Apropo, eu, tatăl Nataliei, sunt bondar. Continue reading…

Anul 2017 a fost perfect! Se aude, 2018?

Mai sunt câteva zile și anul devine nou-nouț. Proaspăciorul 2018 îl schimbă pe ”bătrânul” deja 2017. La final de an trag linie, privesc în spate și pot spune cu mâna pe inimă că… nu am trăit degeaba. Mă uitam pe niște poze din arhivă și m-am convins că așa e. Fix așa! 🙂

Mi-a plăcut 2017. De fapt, dacă este să fiu sincer, nu aș vrea să se ducă. Io nu prea văd sensul bucuriei de a te despărți de un an vechi. Apropo, cu cât înaintăm în vârstă, cu atât mai repede se duce anul. Asta este senzația pe care o am și știu de unde vine. Continue reading…