Mi-e dor de Creața cu Ochii Verzi!

Mi-a venit să plâng din prima clipă, de la primul ton de apel, deși am încercat să mă abțin. Jur. Nu că aș fi cine știe ce brută de om care plânge greu. Dimpotrivă. Prietenii mă știu. Uneori sunt extrem de siropos, alteori mă poate emoționa o poză frumoasă, un film duios. Suflet de român basarabean, ce vreți? De data asta nu am rezistat. Nu aveam cum: nu am simțit demult un nod în gât atât de puternic.

– Ce faci, Natalia?, am întrebat la telefon.
– Bine, mă joc, mi-a răspuns vocișoara ei, iar șoriceii aduceau deja apă. Îi simțeam cum îmi furnicau ochii pe la colțuri. Continue reading…

Aventurile Creței cu Ochii Verzi la un concurs de Miss. Poze

Fata mea este model, vorba cântecului. Dar nu este un model obișnuit. Creața cu Ochii Verzi este un model… pentru mine. Natalia nu este schimbată de oameni, de statut, de evenimente importante. Ca mulți copii, Creața cu Ochii Verzi se poate simți perfect jucându-se în nisip sau defilând lângă niște modele care participă la un concurs de Miss. Aceeași stare, același om. Îmi place asta la copii și învăț de la ei, să nu te lași atât de impresionat de anumite lucruri. Să fii tu însuți. Continue reading…

Copiii de azi au o copilărie mult mai interesantă decât a noastră… Interviu pentru mamaplus.md

Cum a arătat copilăria dumneavoastră?
Am copilărit la țară, la firul ierbii. Vara cu sapa sau cu vaca, iarna înghețam la săniuș și îmi dezghețam ciorapii de lână pe soba de acasă. Am prins vremurile când satele erau deconectate de la lumină. Stăteam mult fără televizor, singura sursă de distracție și conexiune cu lumea mare. Citeam mult. Citeam la lampa de gaz sau la lumânare. Mai țin minte că mama, tata ne spuneau povești, poezii și ghicitori până ne plictiseam și adormeam. Nu, nu a fost rău, dar se putea mai bine.

Prin ce se deosebește copilăriia fiicei dvs de copilăria dvs?
Când mă uit la Natalia, care face balet, pian, înot de la 3-4 ani, toate cu atâta interes și pasiune, din propria inițiativă, mă gândesc că noi am trăit în altă lume. E bine că a dispărut acea lume. Continue reading…

Nu mai zbierați la copii!

Băi, voi, părinți care strigați la copiii voștri, ce vreți să obțineți prin urletele voastre? Să vă lăudați în stânga și în dreapta că aveți niște copii care ascultă la comenzi? Ori poate credeți că ei devin ascultători din cauza urletelor voastre?

Nici vorbă. Copiii devin mai nervoși și mai neascultători. Nu o spun eu, întrebați orice specialist sau pe alții care se pricep la copii. În fine, să vă povestesc un caz.

Eram în parc și mergeam în spatele unei familii. Tată și băiețel. Copilul, deh, a început să alerge. Era în parc, unde nu are voie să alerge, pe asta am stabilit-o deja aici. Ohoho, și când a început să urle așa-numitul tată la copil… Am tresărit. Și eu, dar și Creața mea cu Ochii Verzi, care era cu mine. Mare lucru că nu-l înjura. Băiețelul s-a întors spre noi, iar Natalia l-a recunoscut. S-a dus glonț la el să-l îmbrățișeze. Nu-l știam, nici pe copil, nici pe așa-numitul tătic. Am lăsat-o pe Natalia să-i vorbească. Se pare că se cunoșteau. Apoi l-a luat de mână și au venit la mine. Continue reading…

Despre cum m-a făcut knockout emoțional

Uneori copiii pot fi atât de profunzi, că te bagă din două cuvinte într-un șoc emoțional. Creața cu Ochii Verzi m-a rugat aseară, în loc să-i inventez o poveste, așa cum facem de obicei, să-i povestesc cum a intrat în viața noastră.

 

Și i-am zis. Despre cum am așteptat pe holul maternității. Despre cum m-au strigat de vreo două ori să vin, iar eu înlemnisem acolo și nu puteam să mă mișc. Despre cum am sărit ca ars când mi-am dat seama că asistenta pleacă și nu o văd pe ea, pe Creața cu Ochii Verzi. Despre cum am văzut-o prima dată și am rămas impresionat de ochii și de delicatețea ei.

I-a plăcut povestea. Mi-am dat seama pentru că mi-a cerut mai multe detalii. Când am terminat de istorisit, m-a lovit. În mijlocul inimii a dat. Oftez și acum.  Continue reading…

Ne-am distrat la ”Cars 3”

Surprinzător de bun Cars 3. M-am dus cam cu inima îndoită împreună cu Creața cu Ochii Verzi. Vă dați seama, mergeam la un film despre mașini cu o fetiță. Credeam că nu rezistăm mai mult de 10 minute. Ei bine, am rezistat până la final. Natalia voia să vadă și titlurile de sfârșit, atât de tare i-a plăcut.

Surpriza cea mare este că acest Cars 3, tradus simplu în română, Mașini 3, este într-un fel pentru fetițe. Nu vă stric cheful de a vedea filmul, dar trebuie să vă spun că și fetițele pot fi piloți de curse, nu doar băieții. De ce? Vedeți desenul. Continue reading…

Lăsați copiii să alerge, să se cațere, să transpire, nu sunt păpuși cu telecomandă

Nu o să-i înțeleg niciodată pe părinții, bunicii care merg cu copiii în parc, la locul de joacă și încep: ”nu alerga, că o să cazi”, ”nu alerga, că o să transpiri”, ”nu te cățăra, că o să te lovești”! Și multe sute astfel de nu-uri. La ce ai mai ieșit în parc? Vrei să ții copilul în cutie? Păi, cel mai bine este să te duci la un magazin, să-l priponești de scaunul de la Starbucks și să fii fericit că ai un bibelou, ci nu un copil.

L-ai îmbrăcat în cea mai scumpă și mai nouă haină? Ghinionul tău. Nu mergi la nuntă, ai ieșit în parc. Tu ai uitat cum e cu faza asta, dar dacă ești copil vrei să alergi, să te cațeri, să te prinzi cu alți copii. Să te tăvălești pe jos. Asta vrei.

Ca un copil crescut la țară sunt siderat la gândul că stai între patru pereți, iar când ieși în parc trebuie să te pui pe o băncuță și să te uiți la alții cum aleargă, cum se zbenguie și fac cele mai spectaculoase și interesante trăsnăi. Continue reading…