Am fost la concertul Carla’s Dreams!

Am ajuns la concertul celor de la Carla’s Dreams și am privit în jur cu ochii cât cepele. După ani bun de la explozia fenomenului Carla’s sunt în continuare șocat să văd cântându-se în București despre ”zarplata”, despre ”pohui” și multe alte cuvinte din argoul basarabean.

M-am aplecat către jumătatea mea mai frumoasă:
– Maia, tu realizezi că noi suntem singurii de la concertul ăsta uriaș care înțelegem cuvintele?

Maia a râs înfundat. Se simțea bine. Se simțea ca la Staraya Pochta sau ca la Râșcanovca, cartiere din Chișinău care nu erau prea sigure în anii noștri de studenție și unde se vorbea exact așa.

De parcă dorind să-mi infirme gândul pe care abia îl verbalizasem, solistul Carla’s Dreams a strigat de pe scenă: ”cine e din Moldova să ridice mâinile!”

Continue reading…

Avengers: Endsgame, filmul la care se râde, se plânge, te enervezi și… de la care nu mai vrei să pleci

sursa foto

La ”Avengers: Endsgame” am ajuns după ce începuse filmul. Am fost tipul de spectator pe care îl urăsc toți pentru că îi deranjează trecând peste picioare, printre rânduri. 🙂 Îmi cer scuze, dar am avut motivele mele întemeiate. Am stat la coadă să iau apă pentru că filmul are 3 ore și riscam să mă deshidratez de la lacrimi.

Doar că nu am avut timp să beau apa. Am stat cu ochii holbați la ecranul uriaș. Apropo, am luat cu mine la cinema cel mai mare critic al filmelor cu supereroi. Genul de om care nu ”se uită la prostiile astea”, ”niște desene animate”, ”nu se mai fac filme normale”. Doar că tot ce a văzut l-a convins pe criticul suprem că filmele cu supereroi merită să primească o șansă.

Nu sunt un mare admirator și nici un fin cunoscător, dar pot spune că am găsit în aceste filme mai multă emoție, mai multă realitate și joc actoricesc decât în nenumăratele producții care se doresc reale și emoționale.

Situația omului, fie și supererou, în condiții extreme naște trăiri deosebite. Avantajul SF-ului este că le poate modela la infinit. Așadar, îl înțeleg pe criticul meu, cel care s-a convins că aceste povești pentru oameni adulți nu sunt simple ”desene animate”.

Punct. Dacă nu ai văzut filmul, te invit să nu citești în continuare. Nu te supăra, dar o să dau niște spoilere. Continue reading…

Am fost antrenorul de tenis al Nataliei(VLOG)

Weekendul trecut am mai făcut o oră de tenis de antrenament cu Natalia. Fetița mea de 6 ani și 8 luni face pași siguri pe terenul de tenis pentru a mă bate măr la acest sport pe care nu-l stăpânesc.

Se va întâmpla cât de curând. Peste o jumătate de an nu o să mai pot să țin ritmul.

Am început ușor cu alergat. Nu am fugit io la viteza mea maximă, dar, vă rog să mă credeți, tot am făcut un efort să mă țin după Nati. Începe să alerge destul de bine și își întărește rezistența la alergat. După 3 ture io respiram mai apăsat decât fetița mea de 6 ani. Continue reading…

Ai 120 de kile și vrei să-ți convingi copilul să facă sport?

Când s-a născut Natalia mi-am dorit să facă sport, să crească un om sănătos și frumos. Oamenii sportivi, de regulă, chiar dacă nu fac performanță, arată bine, se simt bine, iar asta le influențează pozitiv lumea interioară.

Dar cum să fac asta? Cum să o conving să adopte acest stil sănătos de viață. La îndemână era metoda clasică și, evident, cea mai ușoară. Dai copilul la niște ore sport și îl pisezi să se țină de treabă.

Doar că poate mirosi a ipocrizie umană. Nu credeți? Copilul poate spune lejer: pe mine mă chinui, mă alergi, mă trimiți să transpir, să am activități sportive intense, iar tu ai 120 de kile pe un picior, ultima dată ai făcut mișcare când a trebuit să alergi de Paște ca să iei ultimul salam rămas pe raft la hypermarket. Continue reading…

Valea Doftanei prin ochii Maiei(poze)

Maia are niște ochi senzaționali. De un albastru strălucitor precum cerul senin în miez de vară și extrem de talentați. Fără să fi făcut vreodată ceva cursuri speciale, reușește să surprindă chestii faine cu aparatul de fotografiat. Eu îi spun talent. Ea este modestă și crede că e vorba de oleacă de pricepere.

 

Acum o săptămână am petrecut un weekend în Valea Doftanei. O localitate din Muntenia, relativ aproape de Brașov. Acest articol conține instantaneele pe care le-a surprins Maia mea. Am fi avut mai multe dacă aveam inspirația să iau cu mine și încărcătorul pentru bateria aparatului de fotografiat. Chiar și așa, sunt fericit că a putut să facă niscaiva poze superbe. Din păcate nu o vedeți și pe Maia, ea este cu degețelul pe butonul declanșator!

 

Aici, de pildă, ne-am decis să scoatem o sanie care a fost uitată de ani buni sub un brad. Chestia e că sania este uriașă, aproape că a prins rădăcini, iar noi înfofoliți și cam puțini.  Continue reading…

Recomandare de film: Ralph rupe netu’

Am fost cu mica mea tenismenă și vloggeriță la un film mișto. Zic eu. Zice și ea. Așa că vi-l recomand. Nati a reținut următoarele din Ralph rupe netu’.

Era o fetiță care s-a dus undeva cu mașina și a venit un băiat rău și mare, care era bun. Băiatul a ajutat-o să repare mașina. Dar nu putea să o repare. Apoi au venit și niște prințese. Mi-a plăcut foarte mult cum se jucau pe tabletă. Continue reading…

Nati a vrut să filmăm ultimul vlog pe 2018

Ieri, după ce am ajuns acasă de la muncă, Nati s-a ținut de mine toată seara.

– Tati, te rog, hai să filmăm un vlog.
– Ce vlog, Natalia?
– Păi, e simplu. Tu filmezi, iar eu vorbesc în locul jucăriilor, mi-a zis ea.
– Cum adică?
– Vlogul ar fi despre jucăriile mele care vin la magazin, iar un Ponny este vânzătoare și vin tot felul de clienți la ea și…

Pfff, așa ceva. Sigur a văzut pe undeva o chestie similară și vrea să facă și ea. Dar cine sunt eu să mă opun? Am învins orice oboseală, dar și toropeala somnului. Apoi ne-a ieșit următorul vlog.

Continue reading…