Ai 120 de kile și vrei să-ți convingi copilul să facă sport?

Când s-a născut Natalia mi-am dorit să facă sport, să crească un om sănătos și frumos. Oamenii sportivi, de regulă, chiar dacă nu fac performanță, arată bine, se simt bine, iar asta le influențează pozitiv lumea interioară.

Dar cum să fac asta? Cum să o conving să adopte acest stil sănătos de viață. La îndemână era metoda clasică și, evident, cea mai ușoară. Dai copilul la niște ore sport și îl pisezi să se țină de treabă.

Doar că poate mirosi a ipocrizie umană. Nu credeți? Copilul poate spune lejer: pe mine mă chinui, mă alergi, mă trimiți să transpir, să am activități sportive intense, iar tu ai 120 de kile pe un picior, ultima dată ai făcut mișcare când a trebuit să alergi de Paște ca să iei ultimul salam rămas pe raft la hypermarket. Continue reading…

Ce puteri de SuperTată am io? (Vlog de la munte)

Care sunt superputerile mele de tată? Pot face mini-oameni de zăpadă din zăpadă extrem de afânată, care nu se lipește deloc și îmi pot face copilul fericit. Nu o să vă vină să credeți, dar – daaaa. Chiar am superputerile acestea.  Continue reading…

Valea Doftanei prin ochii Maiei(poze)

Maia are niște ochi senzaționali. De un albastru strălucitor precum cerul senin în miez de vară și extrem de talentați. Fără să fi făcut vreodată ceva cursuri speciale, reușește să surprindă chestii faine cu aparatul de fotografiat. Eu îi spun talent. Ea este modestă și crede că e vorba de oleacă de pricepere.

 

Acum o săptămână am petrecut un weekend în Valea Doftanei. O localitate din Muntenia, relativ aproape de Brașov. Acest articol conține instantaneele pe care le-a surprins Maia mea. Am fi avut mai multe dacă aveam inspirația să iau cu mine și încărcătorul pentru bateria aparatului de fotografiat. Chiar și așa, sunt fericit că a putut să facă niscaiva poze superbe. Din păcate nu o vedeți și pe Maia, ea este cu degețelul pe butonul declanșator!

 

Aici, de pildă, ne-am decis să scoatem o sanie care a fost uitată de ani buni sub un brad. Chestia e că sania este uriașă, aproape că a prins rădăcini, iar noi înfofoliți și cam puțini.  Continue reading…

Recomandare de film: Ralph rupe netu’

Am fost cu mica mea tenismenă și vloggeriță la un film mișto. Zic eu. Zice și ea. Așa că vi-l recomand. Nati a reținut următoarele din Ralph rupe netu’.

Era o fetiță care s-a dus undeva cu mașina și a venit un băiat rău și mare, care era bun. Băiatul a ajutat-o să repare mașina. Dar nu putea să o repare. Apoi au venit și niște prințese. Mi-a plăcut foarte mult cum se jucau pe tabletă. Continue reading…

Nati a vrut să filmăm ultimul vlog pe 2018

Ieri, după ce am ajuns acasă de la muncă, Nati s-a ținut de mine toată seara.

– Tati, te rog, hai să filmăm un vlog.
– Ce vlog, Natalia?
– Păi, e simplu. Tu filmezi, iar eu vorbesc în locul jucăriilor, mi-a zis ea.
– Cum adică?
– Vlogul ar fi despre jucăriile mele care vin la magazin, iar un Ponny este vânzătoare și vin tot felul de clienți la ea și…

Pfff, așa ceva. Sigur a văzut pe undeva o chestie similară și vrea să facă și ea. Dar cine sunt eu să mă opun? Am învins orice oboseală, dar și toropeala somnului. Apoi ne-a ieșit următorul vlog.

Continue reading…

Am scris pe zăpada proaspătă din fața blocului ”NATI” :)

Natalia începe să citească. Silabisește, se sforțează să înțeleagă fiece cuvânt. Și e o satisfacție uriașă când realizează că a citit un cuvânt pe care îl știe.

Mai greu cu scrisul! Deocamdată, singurul cuvânt pe care îl scrie fără prea mari probleme: ”Natalia!”

Își pune numele pe toate desenele sale. Cred că îl scrie de la 4 ani. 🙂 Continue reading…

Cronica serbării de Crăciun la clasa pregătitoare

Vin acum de la prima serbare, varianta de școală a Nataliei. Serbarea de Crăciun, evident. Câteva observații la cald, ca să nu le uit. 🙂

Bă, cresc copiii ăștia. Dacă ai clipit o dată, zbang, s-au lungit cu 5 centimetri. Ai mai dat o dată din gene, zdrang, au trecut 2 ani. Pe bune. Trebuie să fie un remediu, ceva, o chestie ca să-i țină mici. Că prea se domnișoresc și încep să înțeleagă și să facă lucrurile ca adulții.

Acum ceva despre serbarea de la școală versus cea de la grădiniță.

Ce să zic? Saltul este uriaș. Se observă o diferență mare. Sărmana educatoare de la grădiniță. În cazul nostru minunata și sufletista doamna Ana. Recita în locul celor mai timizi, cânta pentru jumătate de grupă. Asta în timp ce îi ștergea mucii unuia, îl ținea în brațe pe un altul mai plângăcios. Era omul orchestră. Nu știu cum de le făcea pe toate. Zici că avea 100 de mâini și un miliard de miliarde de celule nervoase. Continue reading…

Viața este frumoasă… alături de Natalia! Vlog: despre cum am sculptat în dovleac și am mâncat înghețată de dovleac

Acum câteva zile vă povesteam despre o supă delicioasă de dovleac pe care Nati a refuzat-o pentru că era… de dovleac. Chit că la început îi plăcuse.

Ce am uitat să vă spun, este că la scurt timp de la ”refuz”, Nataliei i s-a propus o înghețată de… dovleac. Da, ați citit bine. Iar de data asta nu a strâmbat din nas. Nu a mai contat că e dovleac. A contat că era înghețată. 🙂

Eu nu m-am supărat că a refuzat supa. Ar fi fost și culmea. Sunt încântat doar că nu s-a supărat cheful. Era mare lucru să se fi enervat și să ne fi dat afară din restaurantul său. 🙂

Cheful restaurantului Mica Elveție, pe numele său Jakob, așa cum îl cheamă pe bunicul Nataliei(adică tatăl meu), este însă un om deosebit de prietenos cu copiii. Apropo, acesta mi-a explicat o chestie care m-a lăsat mască. Pe vremuri, mâncarea de dovleac era ceva ce dădeai la animale ori mâncau oamenii foarte și foarte săraci. Astăzi, este delicatesă și se pregătesc nșpe mii de feluri de mâncăruri.

Cum ziceam, ca să ne convingă, ne-a pus în față înghețata de dovleac. Nici prin cap să-mi treacă faptul că există așa ceva. 🙂

Dar ideea acestui articol este alta. Continue reading…