Bateria Natalia

Am o metodă eficientă de a mă încărca cu energie. Dar pentru asta am nevoie de baterie. 🙂 Una extrem de mică. Mica mea baterie cu ochii verzi.

Ajung seara acasă(știți voi, momentul acela când îți lași haina și realizezi că ziua grea, nașpa, plină de capcane și oameni ticăloși… a trecut, că toate lucrurile nasoale care ți s-au întâmplat și în care ai investit atâția nervi au fost niște amănunte nesemnificative) și totul a rămas după ușă. Ce bine, ce fericire! Cu toate acestea, sunt secătuit. Nu mai am energie pentru nimic altceva.

E momentul în care o văd pe ea învârtindu-se în jurul meu ca un titirez. Continue reading…

Vlogul de luni este despre… cum am răgușit la Mașinuțeee în Parcul de Distracție!

Eram mare când am urcat prima dată într-o mașinuță din aia electrică într-un Parc de Distracție. Student deja. Aveam 19 ani și am mers la Parcul de Distracție cu frățiorii mei mai mici. Eeeeh! Mașinuțele – o mare scăpare a copilăriei mele. De fiecare dată încerc să recuperez. În studenție – cu frații mei, acum – cu Natalia mea…

Ultima dată când “am recuperat” eram în vacanță, bronzați, la mare, bine dispuși. Am zărit mașinuțele, am urcat și nu ne-am putut opri. Continue reading…

VLOGUL DE LUNI: Cu Natalia și Maia în Parcul de distracții

Se întâmpla la mare, acum 2 luni. Era vara, cald, bine… Mmm… Ajunsesem în Turcia, pe malul Mediteranei. După ce ne-am plictisit un pic de piscină și de mare – știu, sună urât să spun asta, că ne-am plictisit de mare – am decis să vizităm parcul de distracție din imediata apropiere a hotelului.

Oferta era minimă, dar suficientă pentru mine, Natalia și Maia. În primul rând, evident, am urcat în roata uriașă, ”Roata Dracului”, ca să vedem de la înălțimea nopții marea. Superb! Continue reading…

Când devii supereroul copilului tău. A patra zi de vacanță împreună(poze din parc)

M-a luat de mână, s-a uitat în ochii mei. Era foarte obosită. După o tură a parcului o înțelegeam, în plus că Moș Ene îi tot dădea târcoale. Apoi a zis ceva ce mi-a încălzit sufletul.

– Tati, eu mă pot baza pe tine, să știi.
– De ce Natalia?, am întrebat eu, știind că va urma ceva ce a gândit, a chinuit în creierașul ei frumos.
– Pentru că tu ești puternic și te poți lupta cu oricine, iar tu o să mă protejezi. Chiar și pe monștri îi poți bate, mi-a zis ea arărându-mi ce o să le fac.

Mi-a spus apoi că o să-i ridic în aer și o să-i duc departe, departe. Ea este Natalia mea. Fetița care mai ieri m-a lovit în moalele sufletului cu altă chestie. Continue reading…

O călătorie într-o Toamnă adevărată! (poze)

Una din Nataliile din viața mea mi-a zis: ”Toamnă mai frumoasă ca la noi nu există”. Și are dreptate. Toamnele noastre sunt unice. Le simți lipsa, le duci dorul când ești plecat în străinătăți. De fapt, ca să simți cu adevărat puterea magică a unei toamne trebuie să lași un pic orașul și să călătorești spre feeria de la țară. Acolo este Toamna.

Iar Toamna nu este frumoasă doar vizual, ea are o mireasmă specifică. Toamna miroase a porumb uscat, adus acasă. Toamna miroase a fum dulceag care vine de la iarba uscată aprinsă prin grădini. Toamna miroase a brânză proaspătă de oaie, a must, a murături, a mere parfumate… Continue reading…

Vlogul de luni este despre cum am fost noi (eu și Natalia) La Concert

Draga mea, Natalia. Iată că am mai creat o amintire pentru noi. Mai ții minte cum am fost La Concert? Nu? Sigur îți vei aminti dacă vei umbla în sertărașele alea micuțe cu amintiri… Da, da, alea de jos, pe lângă sertărașul cu săniușul. Mai la stânga, așa, mergi la sertărașul despre cum am fost la bunici și la mare. Așa, acolo. Lângă ele. Bravo, acum trage de sertărașul cu amintiri despre cum am fost La Concert. 🙂

A fost minunat. Mi-nu-nat! Te-ai bucurat enorm când ai auzit că mergem. Deși aveam o vagă bănuială că nu prea știai cu ce se mănâncă un concert, era suficient că știai că se dansează. Continue reading…

Vlogul de luni: ”Cu Natalia la Cinema” sau ”Când fetele conduc… lumea!”

Îmi place să merg cu Natalia la Cinema. Este momentul nostru. Pe 16 iunie, vara asta, am fost la Cinema City, din mall AFI Cotroceni și ne-am distrat până am picat.

Filmul pe care urma să-l vedem, Cars 3, a fost neașteptat de bun. Nu mă documentasem din timp, nu știam ce urma să vedem, dar a fost superb. Să-l fi știut din vreme, să-l fi ales cu atenție, că nu se mula așa de bine pe ceea ce vreau să înțeleagă Creața mea cu Ochii Verzi. Faptul că în viață poate face orice dorește. Într-o lume care este încă a băieților, o fetiță poate fi tot ce îi poftește inima. Are nevoie de un strop de încredere, oleacă de talent și o sută nouăzeci și cinci de TIR-uri de muncă. Continue reading…