Italiana Nataliei

După ce a învățat rusa de la desene și a luat cu asalt engleza, Natalia începe să parlească una alta în italiană. Mai ales că ultimele 3 veri a tot fost exilată într-o vacanță prelungită în Italia. Vacanță cam de o lună, așa.

Timp în care este nevoită să vorbească și italiana. Desigur, atât cât poate un copil de 4-5-6 ani. Că, să vezi chestie, italienii ăștia nu știu o boabă românește. 🙂 Ce-i drept nici engleza nu are mare trecere pe la ei.

Acum să vă zic o fază amuzantă cu Natalia și italiana ei. Continue reading…

Cum a fost la munte? Extaz și agonie

Sâmbătă am fost la munte. A fost o călătorie scurtă de o zi. A fost o evadare din București și nu ne-a părut rău. Ne-am oprit la Bușteni, unde am vizitat minunata Cascadă Urlătoare. Palatul Cantacuzino, împrejurimile.

Continue reading…

Ne-am trimis copilul într-o tabără de supraviețuire! :)

Natalia a participat la prima tabără din viața sa. Fără telefon, fără tabletă. O tabără de supraviețuire. Iată și dovada, diplomă cu medalie. A meritat-o, frumoasa mea Natali cu ochii verzi.

 

Ce fel de părinți își pot trimite copilul într-o tabără de supraviețuire? Noi, desigur. Mai ales dacă este vorba de SuperTabere. Exagerez când spun că era de supraviețuire. Ce-i drept, au tras cu arcul, dar nu era un arc cu săgeată adevărată, ci cu ventuze. Deci, no worry, Vitalie. E în regulă. 🙂 Continue reading…

Sejur fără cusur. Hotelul la care am fost în Turcia

Când am aterizat în Turcia, autobuzul ni s-a părut… groaznic. De fapt, era ok, curat. Problema este că românii cu care călătoream aveau glume de autobaza Obor. Aș fi râs, dar oamenii se luaseră de șofer, de ghid, vorbeau tare. Dacă tot mergeau în vacanță, au început-o din autobuz sau autobază.

 

Așa că atunci când am fost singurii care am coborât la hotelul Lara Barut, ne-am pus în genunchi, ne-am făcut cruce și am pupat ușa glisantă. Glumesc. Dar bucuria era mare că nu vom fi vecini cu acești oameni mult prea veseli. Peste măsură de veseli. A fost mișto în școala generală, cu glumele de atunci. Dar am mai crescut un pic…

Să revenim la hotel. Prima impresie a fost că este unul prea mic. Avea 5 stele, era de tip All Inclusive, dar intrarea era cam ștearsă și nu promitea multe. Drept se zice, nu judeca o carte după copertă. Așadar, nu judeca un hotel de la intrare. Ceea ce a urmat a fost o experiență extraordinară, un sejur de 5 stele fără cusur.

De când suntem părinți mergem în Turcia, la All Inclusive. Este o soluție de vacanță la îndemână pentru o familie cu copii. Resorturile turcești sunt bine administrate, asigurate cu tot ce-i trebuie unei familii. Nu intru în detalii. Cei care au fost la All Inclusive știu că timp de o săptămână stai fără griji. Desigur, dezavantajul poate fi monotonia unei săptămâni în care ești blocat într-un spațiu, iar zilele pot semăna unele cu altele. Asta dacă nu-ți iei niște excursii pe undeva. Continue reading…

Am găsit Mașina Timpului și am intrat într-un apartament din timpurile comuniste(foto)

Când vezi așa ceva din stradă, nu ai cum să nu intri. 🙂 Târgul acesta a apărut peste noapte, vizavi de locul meu de muncă. Așadar, curiozitatea m-a mânat în interior. Și… am intrat într-un fel de Mașină a Timpului.

 

Peste tot erau aranjate tot felul de obiecte ale unei Epoci în care m-am născut, dar am trăit foarte puțin. Mi-s cunoscute aproape toate aceste aparate. Mă rog, e mult spus aparate.

 

Genul acesta de televizor mi-a mâncat copilăria. Al meu, unul de producție rusească, era alb-negru și avea o mare problemă. Îi jucau cadrele când se încingeau prea tare lămpile. O dată, de două ori pe lună mergeam să-l reparăm. Duceam televizorul la reparat mai des decât mergeam la biserică. Și când se enerva tata, îi trântea o palmă grea. Sireacul, funcționa o săptămână. La un moment dat, i-am descoperit în spate un buton pe care îl învârteai și îi țineai cadrul – nu mai fugeau în stânga sau în dreapta. Ei bine, unul dintre noi ținea cadrul, ceilalți se uitau la televizor. Pe urmă făceam cu schimbul. 🙂

Continue reading…

Primul concert la pian al Nataliei(Video)

Între el și Natalia a fost dragoste la prima vedere. El a plăcut-o din prima. Ea l-a îndrăgit de la prima notă. Natalia s-a lipit de pian și s-a îndrăgostit de acest instrument așa cum nu am mai văzut până acum.

Încă nu știe să citească un cuvânt foarte bine, îi este greu să ducă o propoziție până la capăt, dar atunci când se așează în fața unui pian, notele de pe portativ capătă sens. Pentru mine e chineză, pentru ea e ceva melodios și ușor de interpretat. A reușit să învețe să citească note înainte să poată citi cuvinte. Iar aci nu poate fi vorba decât de pasiune. Îi place să cânte la pian! Mult.

Are deja micuțul, foarte micul ei repertoriu. Iar la serbarea de sfârșit de grădi a fost prima dată când a cântat cu public: colegii ei de grădi, care nu au mai auzit-o cântând până acum, dar și bunici/părinți/rude.

Continue reading…

Idei de vacanță! Treceți Prutul… pentru DescOPERĂ – Festival de Muzică Clasică în aer liber(CONCURS!)

Mă întreabă lumea, știindu-mă născut peste Prut,

”Vitalie, ce aș putea vizita acolo?”

Eu le înșir câteva locuri de interes, le vorbesc frumos despre Chișinău și îi îndemn să treacă Prutul, în special vara. E păcat, le zic. Păcat să fii român, să ai o mașină la dispoziție(deși poți merge lejer cu trenul, cu mașina) și să nu te duci până în Republica Moldova. De regulă, cei cărora le-am recomandat să meargă să treacă Prutul au fost mulțumiți. Le-a plăcut. Mult.

Au venit cu o groază de stereotipuri distruse. ”Moldovenii sunt ospitalieri”, îmi zice lumea surprinsă. De parcă poate fi altfel… Apropo, eu am o problemă cu adresarea asta, ”moldovenii”.

”Pfff! Moldoveni? Nu sunt moldoveni, sunt români toată ziua, de aia v-a plăcut atât de mult acolo, că vă simțiți ca acasă”, le explic eu binevoitor.

Acestea fiind spuse, dragilor, am o veste și mai bună pentru cei care vor să descopere ceva interesant la Chișinău, în Moldova. Am o recomandare care o să vă facă să-mi mulțumiți de un milion de ori. Eu accept mulțumirile, iar recomandarea este mai mult decât gratuită. Vă dau și două bilete moca la festival. Continue reading…

Am fost la expoziția ”Eroi în pijama”(Vlog de 1 iunie pe COJOCARI.RO)

Îi știți pe eroii în Pijama? Nuuuu? Cum, aveți copii și habar nu aveți cine sunt Catboy, Owelette, Gekko? Repede, puneți mâna și informați-vă. Sunt micii eroi care salvează orașul și lumea de la tot felul de pericole.

Printre nenumăratele desene la care se uită, Natalia urmărește și aventurile celor 3.

Este un desen frumos, cuminte, cu o idee care îmi place. În fiecare copil este un erou care va salva lumea. Așa că atunci când Natalia a fost invitată să vadă expoziția de Eroi în Pijama, mi-am dat seama că o să-i placă.

Continue reading…