Copiilor le plac poveștile de groază (Vlog cu Nati, inventatoarea de povești horror)

De când mă consider adult, poveștile copiilor mă sperie. Când eram copil, însă, nu aveam nicio frică să ascult și să citesc cum burta lupului era spintecată. Nici gând să mă sperii că un copil era mâncat de Baba Cloanța. Faptul că Făt Frumos își taie din picior ca să hrănească pe cineva era la fel de firesc precum somnul de prânz.

Nu-mi explic resorturile psihologice ale adulților, dar se pare că suntem mai sensibili la tot felul de căsăpiri, omoruri și nenorociri, chit că e o poveste. Când se întâmplă să-i citesc Nataliei câte o astfel de poveste, îi modific conținutul de groază. De multe ori o fac pentru mine. Cât să țâșnească sângele din zmeu ca din Fontana di Trevi? Este un tablou puțin pitoresc. Dar Nati nu are nicio problemă. Ba mai mult, sesizând schimbarea, că am dres povestea pe parcurs, mă corectează. ”Tati, aici ursul nu trebuie să o lovească pe vulpe, iar ea, șmecheră, să se prefacă liniștită și că nu o doare?”, îmi spune Natalia ușor deranjată că atentez la bunătatea de poveste horror. Continue reading…

M-am uitat la Eurovision… Comentariu live :)

Comentariile de mai jos le-am scris urmărind fiecare țară în parte. Sunt fan Eurovision și unele piese mi-au plăcut, altele m-au amuzat, a treia categorie m-au enervat. Deci, iată cum am văzut io Eurovisionul 2018.

Ucraina. Nu am avut România la Eurovision, în schimb, l-am avut pe Dracula tinerel și subțirel, cu niște ochi albaștri, ciudați. Stai, că un singur ochi e albastru. Omul a ieșit dintr-un coșciug. Pe bune. M-am uitat atent la dințișori, niciun colțișor de vampiraș nu-i răsărise încă. O fi fost vampir puști… Ce să mai zic? Stați, că era despre muzică. Deci, Dracula ucrainean și-a transformat patul veșnic într-un pian. Despre ce cânta? Dracula, pardon, dracu știe.

Spaniolii au fost finuți. Domnișoara în special. Fuego iberic era cam fără sare și piper. Dumnezeu, când a gătit-o pe don’șoară la foc domol, a consumat totul pe ea. Dar pe Fuego l-am iertat rapid pentru că avea vocea ciudat de frumoasă. În fine, au cântat în spaniolă. În sfârșit, Spania. În sfârșit anul ăsta ceva!

Slovena cu părul lăsat într-o parte arăta ca Elsa, dar piesa și atitudinea ei nu avea nimic din desen. A cântat pre limba lor și nu a fost rău. Nu prea ajunge la Eurovision muzica electronică, dar uite că lor le-a ieșit surprinzător de bine!

Lituania. Finuță, singură, talentată, cu ochii negri, cu vocea de pisică, cu zâmbetul trist. De ce plângi fetiță? Că viața e nasoală. Lasă, o să fie bine, cântecelul tău e de pus pe rană, e ca o fotografie veche… Lituania știe să se prezinte la Eurovision. Tot timpul a știut.

Austria a trimis din nou un bărbat. Și din nou cu barbă. Mă rog, o barbă de două zile. Dar de data asta fără rochie. Mare greșeală. La ce concurență a fost anul acesta, nu ieși în evidență doar cu o voce superbă și un cântecel de la bunicel spre foarte bun. Fetelor, v-a plăcut? Să nu mințiți. Continue reading…

Cât rezistă un copil într-un muzeu de muzică în care nu poate pune mâna pe instrumente? Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO

Eram în Italia, în Padova(un oraș din Nordul Italiei) și am văzut muzeul acesta. De fapt, o expoziție. Prezentau niște instrumente, niște chestii despre muzică și evoluția acesteia în timp. Un moment numai bun să testăm toleranța Nataliei la… plictiseală.

Să nu mă credeți un tată denaturat și care nu vrea să-și educe copilul. Am încercat, vă jur cu mânuța pe inimă. Dar cât rezistă un copil într-un muzeu de muzică în care nu poate pune mâna pe instrumente? Am făcut acest experiment. Așadar, recordul personal al Nataliei este… Continue reading…

Prima excursie de una singură a Nataliei

Am lăsat-o singurică în prima sa excursie. Pe Natalia, pe micuța mea balerină. A plecat cu grădinița la munte. Trec peste cele 8-9 ore de chin și suflet răvășit. Ce să vă zic? Trebuie să fii părinte ca să-ți fie dor și frică în același timp…

Așadar, a plecat dimineață. Dacă în timpul săptămânii trebuie să fiu foarte convingător ca să o trezesc dimineața. În dimineața excursiei a fost suficient să deschid ochii și… m-a simțit. 🙂 A sărit din pat, a mâncat totul, fără prea multe discuții și-a spălat dinții, s-a îmbrăcat. Toate astea înaintea mea. Nu voia să întârzie la autocar. Mi-a și zis cu importanță când coboram scările: ”tati, știi că nu vom merge cu microbuzul, cu autocarul. Autocarul este mai mare.” Continue reading…

Voi ce faceți cu copilul când zburați ”Cu avionul”? Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO

Natalia este fascinată de avion. Atât de fascinată, că a declarat sus și tare: vrea să se facă pilot. S-o văd și pe asta. Un pilot balerină care știe să cânte așa de frumos la pian… Ar fi ceva. 🙂

“Doamnelor si domnilor, trecem prin niște turbulențe, dar pilotul este ok, tocmai a făcut un șapagat și a executat un Vivaldi de primăvară”, cred că anunțul acesta ar fi vârful de carieră pentru un pilot așa de talentat ca Natalia.

Dar să trecem la Vlogul de luni, adică ăsta de azi.

Continue reading…

Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO: ”La tati, la muncă”

Astăzi, înțeleg, a început săptămâna altfel în școli. Știți voi, copiii merg prin diferite locuri mai mult sau mai puțin interesante, în fabrici, în uzine(care-o mai fi), la muzee, la întreprinderi, la televiziuni. La locul meu de muncă, acolo unde 8 ore pe zi fac reportajele mele, este un du-te vino amețitor.

Cu această ocazie, am zis să vă arăt în vlogul de luni cum am fost cu Natalia, la un moment dat, la PRO TV. Am intrat mai întâi în redacție la știri, dar aici mai fusese de câteva ori și tot ce a vrut, să stea la calculator ca să se uite la desene. Așa că am decis să o rup din fața calculatorului. Desene are și acasă.

Cu ce poți atrage un copil? Sincer, habar nu am. Așa că i-am amintit de cum a fost ea la televizor în emisiuni în direct și am invitat-o să vadă mai bine cum se pregătește o emisiune.

Continue reading…

Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO: ”la înghețată și apoi la film”

Momentele noastre sunt unice. Momentele fetiță-tătic. Vlogul de luni de astăzi este despre cum am fost la înghețată și la film.

Era o zi frumoasă, caldă, plăcută. Una din zilele de care Nati ar trebui să-și amintească. Eu eram liber. Ea avea tot timpul din lume. Ne-am luat de mânuță și am decis că astăzi vom mânca înghețată.

Am lăsat-o pe Natalia să aleagă. Ca orice copil, desigur, a ales cea mai colorată, cea mai plină de bomboane și de jeleuri înghețate din câte există… Nu știm câte E-uri avea, știm doar că ne-am distrat și mi-am înghețat creierii pentru că am mâncat-o prea repede. Continue reading…