Am găsit Mașina Timpului și am intrat într-un apartament din timpurile comuniste(foto)

Când vezi așa ceva din stradă, nu ai cum să nu intri. 🙂 Târgul acesta a apărut peste noapte, vizavi de locul meu de muncă. Așadar, curiozitatea m-a mânat în interior. Și… am intrat într-un fel de Mașină a Timpului.

 

Peste tot erau aranjate tot felul de obiecte ale unei Epoci în care m-am născut, dar am trăit foarte puțin. Mi-s cunoscute aproape toate aceste aparate. Mă rog, e mult spus aparate.

 

Genul acesta de televizor mi-a mâncat copilăria. Al meu, unul de producție rusească, era alb-negru și avea o mare problemă. Îi jucau cadrele când se încingeau prea tare lămpile. O dată, de două ori pe lună mergeam să-l reparăm. Duceam televizorul la reparat mai des decât mergeam la biserică. Și când se enerva tata, îi trântea o palmă grea. Sireacul, funcționa o săptămână. La un moment dat, i-am descoperit în spate un buton pe care îl învârteai și îi țineai cadrul – nu mai fugeau în stânga sau în dreapta. Ei bine, unul dintre noi ținea cadrul, ceilalți se uitau la televizor. Pe urmă făceam cu schimbul. 🙂

Continue reading…

Primul concert la pian al Nataliei(Video)

Între el și Natalia a fost dragoste la prima vedere. El a plăcut-o din prima. Ea l-a îndrăgit de la prima notă. Natalia s-a lipit de pian și s-a îndrăgostit de acest instrument așa cum nu am mai văzut până acum.

Încă nu știe să citească un cuvânt foarte bine, îi este greu să ducă o propoziție până la capăt, dar atunci când se așează în fața unui pian, notele de pe portativ capătă sens. Pentru mine e chineză, pentru ea e ceva melodios și ușor de interpretat. A reușit să învețe să citească note înainte să poată citi cuvinte. Iar aci nu poate fi vorba decât de pasiune. Îi place să cânte la pian! Mult.

Are deja micuțul, foarte micul ei repertoriu. Iar la serbarea de sfârșit de grădi a fost prima dată când a cântat cu public: colegii ei de grădi, care nu au mai auzit-o cântând până acum, dar și bunici/părinți/rude.

Continue reading…

Idei de vacanță! Treceți Prutul… pentru DescOPERĂ – Festival de Muzică Clasică în aer liber(CONCURS!)

Mă întreabă lumea, știindu-mă născut peste Prut,

”Vitalie, ce aș putea vizita acolo?”

Eu le înșir câteva locuri de interes, le vorbesc frumos despre Chișinău și îi îndemn să treacă Prutul, în special vara. E păcat, le zic. Păcat să fii român, să ai o mașină la dispoziție(deși poți merge lejer cu trenul, cu mașina) și să nu te duci până în Republica Moldova. De regulă, cei cărora le-am recomandat să meargă să treacă Prutul au fost mulțumiți. Le-a plăcut. Mult.

Au venit cu o groază de stereotipuri distruse. ”Moldovenii sunt ospitalieri”, îmi zice lumea surprinsă. De parcă poate fi altfel… Apropo, eu am o problemă cu adresarea asta, ”moldovenii”.

”Pfff! Moldoveni? Nu sunt moldoveni, sunt români toată ziua, de aia v-a plăcut atât de mult acolo, că vă simțiți ca acasă”, le explic eu binevoitor.

Acestea fiind spuse, dragilor, am o veste și mai bună pentru cei care vor să descopere ceva interesant la Chișinău, în Moldova. Am o recomandare care o să vă facă să-mi mulțumiți de un milion de ori. Eu accept mulțumirile, iar recomandarea este mai mult decât gratuită. Vă dau și două bilete moca la festival. Continue reading…

Am fost la expoziția ”Eroi în pijama”(Vlog de 1 iunie pe COJOCARI.RO)

Îi știți pe eroii în Pijama? Nuuuu? Cum, aveți copii și habar nu aveți cine sunt Catboy, Owelette, Gekko? Repede, puneți mâna și informați-vă. Sunt micii eroi care salvează orașul și lumea de la tot felul de pericole.

Printre nenumăratele desene la care se uită, Natalia urmărește și aventurile celor 3.

Este un desen frumos, cuminte, cu o idee care îmi place. În fiecare copil este un erou care va salva lumea. Așa că atunci când Natalia a fost invitată să vadă expoziția de Eroi în Pijama, mi-am dat seama că o să-i placă.

Continue reading…

Și băieții plâng… la fotbal

Câteva momente până la începutul meciului. Fotbaliștii stau ferchezuiți la intrarea pe teren. Toți par scoși din cutie. Tatuaje frumoase, părul bine prins în codițe. Zâmbete de top modele gata de catwalk. Ronaldo ieșea în evidență cu noua coafură. Și-a vopsit capetele firelor într-un blond auriu și părea mândru de felul cum îi sătea părul – țapăn de tot. Probabil de la gel.

Camera avea un unghi foarte bun. În prim plan era Mohamed Salah, iar în planul doi chiar el, Ronaldo. Superstarul Realului îl privea pe egiptean cu niște ochi… Zici că îl mânca din priviri. Salah privea concentrat în față și își scărpina nasul… sau în nas. Continue reading…

Copiilor le plac poveștile de groază (Vlog cu Nati, inventatoarea de povești horror)

De când mă consider adult, poveștile copiilor mă sperie. Când eram copil, însă, nu aveam nicio frică să ascult și să citesc cum burta lupului era spintecată. Nici gând să mă sperii că un copil era mâncat de Baba Cloanța. Faptul că Făt Frumos își taie din picior ca să hrănească pe cineva era la fel de firesc precum somnul de prânz.

Nu-mi explic resorturile psihologice ale adulților, dar se pare că suntem mai sensibili la tot felul de căsăpiri, omoruri și nenorociri, chit că e o poveste. Când se întâmplă să-i citesc Nataliei câte o astfel de poveste, îi modific conținutul de groază. De multe ori o fac pentru mine. Cât să țâșnească sângele din zmeu ca din Fontana di Trevi? Este un tablou puțin pitoresc. Dar Nati nu are nicio problemă. Ba mai mult, sesizând schimbarea, că am dres povestea pe parcurs, mă corectează. ”Tati, aici ursul nu trebuie să o lovească pe vulpe, iar ea, șmecheră, să se prefacă liniștită și că nu o doare?”, îmi spune Natalia ușor deranjată că atentez la bunătatea de poveste horror. Continue reading…

M-am uitat la Eurovision… Comentariu live :)

Comentariile de mai jos le-am scris urmărind fiecare țară în parte. Sunt fan Eurovision și unele piese mi-au plăcut, altele m-au amuzat, a treia categorie m-au enervat. Deci, iată cum am văzut io Eurovisionul 2018.

Ucraina. Nu am avut România la Eurovision, în schimb, l-am avut pe Dracula tinerel și subțirel, cu niște ochi albaștri, ciudați. Stai, că un singur ochi e albastru. Omul a ieșit dintr-un coșciug. Pe bune. M-am uitat atent la dințișori, niciun colțișor de vampiraș nu-i răsărise încă. O fi fost vampir puști… Ce să mai zic? Stați, că era despre muzică. Deci, Dracula ucrainean și-a transformat patul veșnic într-un pian. Despre ce cânta? Dracula, pardon, dracu știe.

Spaniolii au fost finuți. Domnișoara în special. Fuego iberic era cam fără sare și piper. Dumnezeu, când a gătit-o pe don’șoară la foc domol, a consumat totul pe ea. Dar pe Fuego l-am iertat rapid pentru că avea vocea ciudat de frumoasă. În fine, au cântat în spaniolă. În sfârșit, Spania. În sfârșit anul ăsta ceva!

Slovena cu părul lăsat într-o parte arăta ca Elsa, dar piesa și atitudinea ei nu avea nimic din desen. A cântat pre limba lor și nu a fost rău. Nu prea ajunge la Eurovision muzica electronică, dar uite că lor le-a ieșit surprinzător de bine!

Lituania. Finuță, singură, talentată, cu ochii negri, cu vocea de pisică, cu zâmbetul trist. De ce plângi fetiță? Că viața e nasoală. Lasă, o să fie bine, cântecelul tău e de pus pe rană, e ca o fotografie veche… Lituania știe să se prezinte la Eurovision. Tot timpul a știut.

Austria a trimis din nou un bărbat. Și din nou cu barbă. Mă rog, o barbă de două zile. Dar de data asta fără rochie. Mare greșeală. La ce concurență a fost anul acesta, nu ieși în evidență doar cu o voce superbă și un cântecel de la bunicel spre foarte bun. Fetelor, v-a plăcut? Să nu mințiți. Continue reading…