Revederea


Au fost 2 zile ca doi ani. Jur.

În prima zi de deplasare, imediat ce am ajuns în camera de hotel, am pus mâna pe telefon și am sunat acasă – obligatoriu cu video. Voiam să o văd. Primul lucru care m-a întrebat și care m-a topit tot a fost: ”tati, de ce ai plecat?”

Asta e, Natalia. Trebuie să pleci, ai treabă, dar te usuci de dor. Oare cum rezistă cei care pleacă o lună, două și își văd familia doar pe skype sau facebook? E crunt.

Apropo, copiii au frica de despărțire în subconștient. Arhetipul acesta al părăsirii de către părinți este extrem de puternic. Mă gândesc că este ceva normal, fiziologic, copil fiind ți-e frică să nu rămâi de părinți, să nu te rătăcești, pentru că în vremurile când omul hălăduia prin păduri cu o suliță în mâini asta însemna moarte. Așadar, o motivație suficient de puternică ca să se transmită prin ADN tuturor generațiilor care vor urma. Alertă, Alertă, Alertă! Nu vă rătăciți, nu vă pierdeți de părinți, că e bau bau. Continue reading…

Cine cântă în casă: cocoșul sau găina?

Oprisem pe marginea drumului la vânzătorii de afine. Erau foarte mulți, extrem de vorbăreți și doritori să-ți bage marfa în portbagaj. Nu mă băgasem în discuție cu ei pentru că nu mai scăpam. Doar mama Creței cu Ochii Verzi se uita la afine, la mure și zmeură. Între un client și un vânzător de afine se încinse o discuție interesantă și am ciulit cu urechea.

Clientul nu mai voia să cumpere și era strigat din mașină de soția sa să plece de acolo, că aveau drum lung de parcurs. Vânzătorul, un bărbat uscățiv, cu voce dogită, fie de fumat, fie de băut, era supărat că-i pleacă mușteriul și îl înțeapă pe om:

– Bre, la tine în casă cine cântă? Cocoșul sau găina? Stai să vezi ce afine am, i-a spus vânzătorul clientului care dădea să plece.
– Cum cine? La mine în casă cântă găina, îi răspunse râzând, dar parcă serios clientul.
– …, urmă o pauză lungă, vânzătorul era descumpănit. Un întreg univers i se năruise. Acest răspuns nu poate fi dat nici în glumă, iar omul din fața sa îl spuse în voce tare fără nicio problemă. Continue reading…

Ochi Albaștri

Creața cu Ochii Verzi este topită după ea. Ochii mari și verzi se aprind în scântei multicolore când o vede. Vă jur. Zâmbetul Creței cu Ochii Verzi e mai dulce ca mierea când o îmbrățișează. Aș putea să fiu gelos, dar unde să mai încapă și gelozia când sunt plin de fericire? Mama Creței cu Ochii Verzi are cei mai mari și mai Albaștri Ochi din univers.

 

Ochi Albaștri și Creața cu Ochii Verzi se adoră. Sunt atât de legate, că sunt convins, telepatia există. S-au înțeles una pe alta încă de pe vremea când Creața cu Ochii Verzi gângurea, iar Ochi Albaștri înțelegea perfect ce vrea să-i spună. Continue reading…

La mulți ani, Creața cu Ochii Verzi!

– Natalia Cojocari, a strigat asistenta și s-a uitat spre bărbații adunați la etajul 3 al maternității. Niciunul nu răspunse.

– Natalia Cojocari, a insistat asistenta privind nedumerită. Chiar nu este nimeni?

Ba era cineva, eram eu, dar cuvintele ei au ajuns la mine ca din altă lume. Apelul îmi era adresat mie, cel care se simțea ca un leu în cușcă. Un milion de gânduri îmi năvăliseră în cap. Nu mai judecam normal de la emoții. Așa că am procesat greu numele anunțat: Natalia Cojocari… Fetița mea… Daaa, pe mine m-a strigat… Unde e?

Pe asistentă am ajuns-o pe scări. Zburasem în sus, câte 3-4 trepte.

– Eu! Eu sunt tatăl. Vreau să o văd, am strigat gâfâind. Continue reading…

Până când… smartphone-ul ne va despărți

Eram în mall și așteptam la casă, să cumpăr ceva. Lângă magazin era o mini cafenea. Un loc plăcut să vii cu soția, iubita… Un loc unde să pălăvrăgești milioane de nimicuri și să lași mintea să se elibereze de stres. Mă uitam la cei doi cu o ușoară invidie. Cei care au timp pentru așa ceva sunt cu adevărat norocoși. Ieșirile acestea în doi sunt cea mai bună terapie de cuplu din câte cunosc.

Așadar, mă uitam cu invidie. Asta până am văzut ce făceau de fapt cei doi. Ambii stăteau pe telefon. Băiatul, pentru că era cu spatele la mine, am zărit că juca o chestie. Părea atât de concentrat, că dacă venea un bărbat și o săruta apăsat pe iubita, pe soția lui pe buze, nu observa. Mă rog, nici ea nu ar fi observat sărutul. Era extrem de concentrată în telefonul ei. Puteam să jur că se uita la ceva facebook sau instagram. Fiecare cu lumea lui. Fiecare cu telefonul lui. Din când în când sorbeau din cafelele aflate în față și reveneau la chestiile “interesante” pe care le făceau. El, jocul. Ea, facebook sau insta. Continue reading…

Când nu te căsătorește nici Tinderul…

Ce vremuri, ce vremuri erau odată? Ajungeai la 20 de ani și, dacă erai fată, aveai mari probleme. Nu de alta, dar erai considerată bătrână pentru măritiș. Ți se zicea așa: fată bătrână. La 20 de ani femeile aveau deja 2 copii. Asta dacă era familia nefericită, că altfel, aveau și câte 4. Dacă erai băiat de 20 de ani, mă rog, semi-bărbat, erai numit: flăcău tomnatic. Nu era dramatic, dar roiau babele în jurul tău, te căutau oameni de peste 10 dealuri și 9 văi să te mărite cu fata lor. Asta dacă aveai ceva la suflet. Că dacă erau un terchea-berchea, nimeni nu și-ar fi dat fata pe mâinile tale.

Da, erau vremuri bune odinioară. Nu ca acum. Am un prieten care a ajuns la 35 de ani și tot neînsurat e. Dacă ar fi să-l raportăm la vremurile de altă dată, când curentul electric abia se inventase, iar mașinile erau depășite la trap de orice cal sătul, păi, ar fi trebuit să aibă nepoți acu. El, sireacul, holtei. Nu că ar fi holtei în zadar. Are casă. Și ce casă? 3 camere. Are mașină. Nu una singură. Vacanțele și le petrece pe unde vrea el, Grecia, Turcia, Spania. Are un singur defect, este corporatist. De fapt, două, îi place pescuitul. Triste, triste vremuri trăim. Continue reading…

Cum să te îndrăgostești de femeia potrivită?

A venit primăvara. E aproape vară. 1 mai a trecut, iar tu nu te-ai îndrăgostit încă? Ah, aracan de mine și de mine. Nu-i nimic, te învăț eu. Ce bine că ai ajuns pe acest blog și citești acest articol. O să-ți spun cum să te îndrăgostești ușor și corect. Povestesc din propria experiență, pentru că practica bate gramatica. Deci, iată calea mea. Continue reading…