Până când… smartphone-ul ne va despărți

Eram în mall și așteptam la casă, să cumpăr ceva. Lângă magazin era o mini cafenea. Un loc plăcut să vii cu soția, iubita… Un loc unde să pălăvrăgești milioane de nimicuri și să lași mintea să se elibereze de stres. Mă uitam la cei doi cu o ușoară invidie. Cei care au timp pentru așa ceva sunt cu adevărat norocoși. Ieșirile acestea în doi sunt cea mai bună terapie de cuplu din câte cunosc.

Așadar, mă uitam cu invidie. Asta până am văzut ce făceau de fapt cei doi. Ambii stăteau pe telefon. Băiatul, pentru că era cu spatele la mine, am zărit că juca o chestie. Părea atât de concentrat, că dacă venea un bărbat și o săruta apăsat pe iubita, pe soția lui pe buze, nu observa. Mă rog, nici ea nu ar fi observat sărutul. Era extrem de concentrată în telefonul ei. Puteam să jur că se uita la ceva facebook sau instagram. Fiecare cu lumea lui. Fiecare cu telefonul lui. Din când în când sorbeau din cafelele aflate în față și reveneau la chestiile “interesante” pe care le făceau. El, jocul. Ea, facebook sau insta. Continue reading…

Când nu te căsătorește nici Tinderul…

Ce vremuri, ce vremuri erau odată? Ajungeai la 20 de ani și, dacă erai fată, aveai mari probleme. Nu de alta, dar erai considerată bătrână pentru măritiș. Ți se zicea așa: fată bătrână. La 20 de ani femeile aveau deja 2 copii. Asta dacă era familia nefericită, că altfel, aveau și câte 4. Dacă erai băiat de 20 de ani, mă rog, semi-bărbat, erai numit: flăcău tomnatic. Nu era dramatic, dar roiau babele în jurul tău, te căutau oameni de peste 10 dealuri și 9 văi să te mărite cu fata lor. Asta dacă aveai ceva la suflet. Că dacă erau un terchea-berchea, nimeni nu și-ar fi dat fata pe mâinile tale.

Da, erau vremuri bune odinioară. Nu ca acum. Am un prieten care a ajuns la 35 de ani și tot neînsurat e. Dacă ar fi să-l raportăm la vremurile de altă dată, când curentul electric abia se inventase, iar mașinile erau depășite la trap de orice cal sătul, păi, ar fi trebuit să aibă nepoți acu. El, sireacul, holtei. Nu că ar fi holtei în zadar. Are casă. Și ce casă? 3 camere. Are mașină. Nu una singură. Vacanțele și le petrece pe unde vrea el, Grecia, Turcia, Spania. Are un singur defect, este corporatist. De fapt, două, îi place pescuitul. Triste, triste vremuri trăim. Continue reading…

Cum să te îndrăgostești de femeia potrivită?

A venit primăvara. E aproape vară. 1 mai a trecut, iar tu nu te-ai îndrăgostit încă? Ah, aracan de mine și de mine. Nu-i nimic, te învăț eu. Ce bine că ai ajuns pe acest blog și citești acest articol. O să-ți spun cum să te îndrăgostești ușor și corect. Povestesc din propria experiență, pentru că practica bate gramatica. Deci, iată calea mea. Continue reading…

Banditul cu sentimente

Când a intrat în camera noastră de cămin, aceasta a devenit brusc… cămăruță de cămin. Dar ce zic eu? A devenit cămară de-a dreptul. Omul avea mult peste 2 metri. Un cap ca de taur. Gâtul la fel. Era gros și lat cât un dulap. Venise la un amic cu care stăteam în camera respectivă. Era ziua amicului. Fără prea multă vâlvă, ne-am așezat la masă și ne-am pus pe citit cărți. Glumesc. Cine a văzut vreodată cărți într-un cămin de studenți? Am scos sticlele de vodcă la doi litri și ne-am pus pe… lecturat. Eu, ne antrenat în astfel de lecturi încercam să mă fofilez. Continue reading…

Tinder-zamăgirea în relații

Tehnologia modernă, rețelele de socializare, ritmul amețitor cu care ne trăim viața au cucerit și ultima redută a omului: DRAGOSTEA.

Pe vremea când telefonul mobil era pentru sms și pentru sunat, găseai un partener destul de anevoios. În primul rând, trebuia să ieși cumva din cercul tău, din bula ta socială, școală/facultate, prieteni, vecini, loc de muncă, bibliotecă. Asta dacă voiai ceva diferit. Nu vă îmbătați cu vodcă ieftină. Nici măcar cluburile nu te scoteau din iazul în care te bălăceai. În club te duceai cu prietenii. Ele erau în cercul lor de prieteni. Să te rupi de ai tăi, să o rupi de ai ei, era mai complicat. Presupunea un efort suplimentar. Vânătoarea avea riscurile, dar și farmecul ei. Continue reading…

Playboy la 50 de ani

Foto simbol! Sursa: cyclingpeace.org

Avea 50 de ani, dar nu-i arăta. Pentru că era mai slab, părea înalt. Avea o mustață pe care o mângâia mândru în timp ce vorbea. Era cărunt, îmbrăcat într-o cămașă și blugi. Avea aerul cocoșului trecut de tinerețe, dar încă în formă. Nu părea foarte bogat. Dar nici sărac nu era. Mai curând genul de om pe care l-ai pune în clasa de mijloc tipic românească: casă, mașină, vara la mare în Bulgaria. Tipul, să-i spunem Ion, a început brusc să-mi vorbească despre femei. Nu știu ce-l apucase, ne cunoscusem de puțin timp. Însă povestea interesant și l-am lăsat să-și spună ideile. Mi-a pocit numele, dar l-am iertat.

Vitali, eu am divorțat și nu regret. Cum mă vezi, la 50 de ani, nu mă mai însor. Cea mai mare prostie: să te legi la cap cu o singură muiere. Oricum, ne naștem și murim singuri. De ce să suferim într-o relație de dragul relației? Știi ceva? Dragostea este prea umflată. Nu ai cum să fii îndrăgostit toată viața de una singură. Nu există. Adică, eu văd o femeie. Îmi place de ea. Stăm împreună. Îi rabd toate ifosele și nemulțumirile o perioadă. Că ifose există la toate femeile. Dar la un moment dat nu se mai poate și îi zic: du-te, fă, la tine acasă și lasă-mă cu izmenele mele.Am făcut prostia să mă însor, dar nu mai fac. Crezi că duc lipsă de femei? Și ce dacă am 50 de ani? Încă mă țin bine, iar femeile apreciază asta la mine. Și mă acceptă așa cum sunt. O relație durează 4-5 ani. În cazul meu. După aia se duce pe gârlă toată mu-mu-mu. Rămâne doar obișnuința și relația se transformă în rahat. Nuuu, mai bine stau singur. Mă rog, stau în relații scurte. Continue reading…

Iată că am ajuns la vârsta lui Isus

Viața este frumoasă! Am parte de tot ce contează. Sunt un om fericit. Dacă reducem șederea omului pe pământ la două părți, familie și carieră – mă declar mulțumit.

Este adevărat, există și multe lucruri pe care mi le doresc. Lista este lungă ca o noapte de iarnă. Dar este bine să vrei mai multe de la viață. Cât îmi doresc să fac chestii, o să merg înainte. Așteptările, năzuințele noastre ne împing din spate. Iar eu nu vreau să stau pe loc. Vreau să mă autodepășesc. Tot timpul am făcut-o. Copilul creț dintr-un sat sub formă de ceaun din nordul Republicii Moldova a avut vise, a avut dorințe. Ele l-au ajutat. Am știut că într-o zi o să fiu jurnalist, reporter, corespondent, că o să transmit informații, iar milioane de oameni o să afle știri de la mine. Am știut asta. Vă rog să mă credeți. Acum îmi trăiesc visul cu ochii.

Planuri, ambiții, dorința de a urca pe o scară a societății. Fac parte din viață și sunt ok, dacă nu îți răpesc din momentele importante. Acele momente pe care le trăiești alături de familie. O meserie care să-ți aducă satisfacții nu este totul. Familia, iată ce este cel mai important lucru din viață.  Continue reading…