Banditul cu sentimente

Când a intrat în camera noastră de cămin, aceasta a devenit brusc… cămăruță de cămin. Dar ce zic eu? A devenit cămară de-a dreptul. Omul avea mult peste 2 metri. Un cap ca de taur. Gâtul la fel. Era gros și lat cât un dulap. Venise la un amic cu care stăteam în camera respectivă. Era ziua amicului. Fără prea multă vâlvă, ne-am așezat la masă și ne-am pus pe citit cărți. Glumesc. Cine a văzut vreodată cărți într-un cămin de studenți? Am scos sticlele de vodcă la doi litri și ne-am pus pe… lecturat. Eu, ne antrenat în astfel de lecturi încercam să mă fofilez. Continue reading…

Tinder-zamăgirea în relații

Tehnologia modernă, rețelele de socializare, ritmul amețitor cu care ne trăim viața au cucerit și ultima redută a omului: DRAGOSTEA.

Pe vremea când telefonul mobil era pentru sms și pentru sunat, găseai un partener destul de anevoios. În primul rând, trebuia să ieși cumva din cercul tău, din bula ta socială, școală/facultate, prieteni, vecini, loc de muncă, bibliotecă. Asta dacă voiai ceva diferit. Nu vă îmbătați cu vodcă ieftină. Nici măcar cluburile nu te scoteau din iazul în care te bălăceai. În club te duceai cu prietenii. Ele erau în cercul lor de prieteni. Să te rupi de ai tăi, să o rupi de ai ei, era mai complicat. Presupunea un efort suplimentar. Vânătoarea avea riscurile, dar și farmecul ei. Continue reading…

Playboy la 50 de ani

Foto simbol! Sursa: cyclingpeace.org

Avea 50 de ani, dar nu-i arăta. Pentru că era mai slab, părea înalt. Avea o mustață pe care o mângâia mândru în timp ce vorbea. Era cărunt, îmbrăcat într-o cămașă și blugi. Avea aerul cocoșului trecut de tinerețe, dar încă în formă. Nu părea foarte bogat. Dar nici sărac nu era. Mai curând genul de om pe care l-ai pune în clasa de mijloc tipic românească: casă, mașină, vara la mare în Bulgaria. Tipul, să-i spunem Ion, a început brusc să-mi vorbească despre femei. Nu știu ce-l apucase, ne cunoscusem de puțin timp. Însă povestea interesant și l-am lăsat să-și spună ideile. Mi-a pocit numele, dar l-am iertat.

Vitali, eu am divorțat și nu regret. Cum mă vezi, la 50 de ani, nu mă mai însor. Cea mai mare prostie: să te legi la cap cu o singură muiere. Oricum, ne naștem și murim singuri. De ce să suferim într-o relație de dragul relației? Știi ceva? Dragostea este prea umflată. Nu ai cum să fii îndrăgostit toată viața de una singură. Nu există. Adică, eu văd o femeie. Îmi place de ea. Stăm împreună. Îi rabd toate ifosele și nemulțumirile o perioadă. Că ifose există la toate femeile. Dar la un moment dat nu se mai poate și îi zic: du-te, fă, la tine acasă și lasă-mă cu izmenele mele.Am făcut prostia să mă însor, dar nu mai fac. Crezi că duc lipsă de femei? Și ce dacă am 50 de ani? Încă mă țin bine, iar femeile apreciază asta la mine. Și mă acceptă așa cum sunt. O relație durează 4-5 ani. În cazul meu. După aia se duce pe gârlă toată mu-mu-mu. Rămâne doar obișnuința și relația se transformă în rahat. Nuuu, mai bine stau singur. Mă rog, stau în relații scurte. Continue reading…

Iată că am ajuns la vârsta lui Isus

Viața este frumoasă! Am parte de tot ce contează. Sunt un om fericit. Dacă reducem șederea omului pe pământ la două părți, familie și carieră – mă declar mulțumit.

Este adevărat, există și multe lucruri pe care mi le doresc. Lista este lungă ca o noapte de iarnă. Dar este bine să vrei mai multe de la viață. Cât îmi doresc să fac chestii, o să merg înainte. Așteptările, năzuințele noastre ne împing din spate. Iar eu nu vreau să stau pe loc. Vreau să mă autodepășesc. Tot timpul am făcut-o. Copilul creț dintr-un sat sub formă de ceaun din nordul Republicii Moldova a avut vise, a avut dorințe. Ele l-au ajutat. Am știut că într-o zi o să fiu jurnalist, reporter, corespondent, că o să transmit informații, iar milioane de oameni o să afle știri de la mine. Am știut asta. Vă rog să mă credeți. Acum îmi trăiesc visul cu ochii.

Planuri, ambiții, dorința de a urca pe o scară a societății. Fac parte din viață și sunt ok, dacă nu îți răpesc din momentele importante. Acele momente pe care le trăiești alături de familie. O meserie care să-ți aducă satisfacții nu este totul. Familia, iată ce este cel mai important lucru din viață.  Continue reading…

Tinerelul de… 60 de ani. Dar tu cum ai sărbătorit Valentine’s Day?

Tânărul, să fi avut vreo 60 de ani, ieșea țanțoș din hipermarket. Atrăgea imediat atenția. Era ceva la el… Ceva ce te oprea în loc. Să fi fost lipsa obișnuitei papornițe? Să fi fost faptul că nu avea nicio altă cumpărătură în afară de florile pe care le ținea cu multă atenție, ca pe o vază de cristal? Nici una, nici alta. Am înțeles într-un final. Te surprindea licărul tineresc din priviri: un suflet tânăr, care părea că face abstracție de carnetul de pensionar din buzunar. Continue reading…

“Jos mâinele după Valentine’s Day!”

20161210_194000

Aș strigă până la răgușire. Dar unde? Se organizează pe undeva un protest întru susținerea Zilei Îndrăgostiților americănești? Nu știu. Așa că o s-o fac pe blog. Am observat că pe facebook-ul meu drag, în bula în care mă simt confortabil, s-a creat o stare de nervozitate și antipatie față de Valentine’s Day. Ciudată combinație. Nu? Pe facebook-ul americănesc românii sunt împotriva zilei îndrăgostiților americănești și ne propun la schimb ziua îndrăgostiților românească. Cică ar fi neaoșă, iar noi, români buni, trebuie să o îmbrățișăm, că ar fi mai neprihănită de consumerism. Sesizați ironia?

Nu înțeleg această luptă oarbă. Băăă, trăim într-o lume în care ne luptăm suficient de mult. Unii trag cu Kalashnikov-ul în Siria. Alții ne fac la buzunare prin Parlament. Ăilalți prin Statele Unite nu se ogoiesc. Așadar, nu mai găsești un loc în care să bagi o inimioară, să desenezi un zâmbet. Încrâncenare, luptă, ură. Și vine ziua de 14 februarie, iar bula mea de pe facebook o rejectează. De ce? Că e prea americănească și siropoasă? Continue reading…