Vlogul de luni. Despre cum am fost ”La țară”, Acasă!

Este luni, este zi de vlog. Iar vlogul de astăzi este despre Acasă, despre cum am fost cu Natalia ”La țară!” S-a întâmplat acum două luni, dar l-am dat azi pentru că vin sărbătorile de iarnă și o să fim împreună… Sau cel puțin o să tânjim să ne reunim familiile.

Sunt nostalgic, emoționat, poate melancoolic după ce am terminat de montat vlogul filmat ”La țară”, la Cuizăuca. Mi-am dat seama că, pentru mine, Acasă este o noțiune care poate avea și o încărcătură geografică. La Cuizăuca mi-e dragă fiecare piatră de care m-am împiedicat, fiecare gard pe care l-am escaladat.

Așa că în vlogul acesta am pus cel mai mult suflet de până acum. Continue reading…

Cine este Moș Nicolae, în concepția Nataliei? (Vlog)

Nu e luni. Nu e zi de vlog? Și ce dacă? Ca să o citez pe Natalia… A fost o zi deosebită, a venit Moș Nicolae, iar Natalia m-a rugat să filmez momentul, să facem un Vlog. Că nu vine Moșul în fiecare zi…

Vlogul de la finalul articolului este cel mai scurt de până acum. Este despre cum ne-am pregătit ghetuțele… Despre cum a venit Moșul… Continue reading…

Ajutați-mă să o găsesc pe mama care cerșește cu copilul în brațe în zona Dristor!

Am văzut-o pe stradă, în București, în zona străzii Dristor. Era târziu, aseară(29 noiembrie). Să fi fost ora 18.00. Frigul era pătrunzător, cu puține grade peste zero, așa că nu puteai sta prea mult în aer liber. Eu, bunăoară, am început să tremur până să intru în mașină și eram îmbrăcat mai gros decât ea.

Nu aveai cum să nu o observi. Copilul în marsupiu, ea cu capul gol, făcând slalom printre mașini. Era îmbrăcată bine, curat. Cerșea cu ajutorul… copilului său.

Demult nu am văzut o scenă atât tristă prin București, așa că am făcut poze(gif-uri). Ea m-a văzut că o pozez și s-a ascuns de mine, a trecut rapid pe lângă mașină, nu s-a mai oprit să ceară nimic.

Mi-a părut rău că am speriat-o, că nu am tras pe dreapta să o întreb de ce se expune frigului? Poate că avea nevoie de ajutor… Mă grăbeam tare și am zis că o găsesc la întoarcere. Nu mai era.

Îmi este milă, tare milă de ea, dar și mai tare mă sufocă gândul că își duce copilul la cerșit. Pe frig, printre mașini… Nu vreau să o judec, nu am nicio bază și nu sunt în pielea ei, dar își expune bebelușul unor riscuri mult prea mari, iar asta nu e bine.

Poate că nu este cerșetoare “profesionistă”. Poate că are nevoie de ajutor. Și chiar de ar fi cerșetoare, copilul acela nu merită să își petreacă primii ani din viață atârnând de gâtul mamei, într-o intersecție murdară din București.

Regret că am speriat-o și nu am avut posibilitatea să vorbesc cu ea.

Dacă ați văzut-o, dacă știți mai multe detalii, dați o veste aci. Sunt sigur că aș putea să o ajut. Se apropie Crăciunul, o să avem tot mai mulți cerșetori în intersecții. Dar să văd astfel de situații, să văd bebeluși scoși în frig la cerșit… este peste puterea mea de suportabilitate. Nu pot să nu fac nimic. O să trec prin zonă, poate o văd. Orice pont este de ajutor. Vă mulțumesc!

Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO: ”cu rolele, în parc!”

Vlogul cu Natalia este tot mai spectaculos și mai aventuros. Natalia a început să-i prindă gustul și vorbește mai natural, fără nicio emoție, se simte ca peștele în apă. Are talent la asta, nu glumă. Poate pentru că este fetrița unui jurnalist de televiziune? Nu cred, este prea naturală și dezinvoltă, spre deosebie de mine. 🙂

Ultima realizare împreună, ultimul vlog pe care l-am făcut este – pe role. Am mers în parc, eu pe role, Natalia pe role. Chiar Natalia a avut această idee. Spre surprinderea mea, știe să meargă bine. Mult mai bine decât mine, un hăndrălău pe lângă care a trecut viața fără să învețe să se dea pe role ca lumea. Continue reading…

Am fost la filmul Coco, de Pixar. Atenție, schelete și multă… emoție!

M-am dus cu puține așteptări la filmul Coco, ultima realizare Pixar. Ce așteptări să ai de la un desen în care un puști vrea să-l găsească pe un strămoș de-al său, un mare cântăreț din Mexic și ajunge cu cățelul într-o lume a morților?

Schelete, Mexic, morți, musical animat… O combinație cel puțin ciudată. Am mers de dragul Nataliei. Ea se distrează la tot felul de animații, ca orice copil.

Dar pus în fața uriașului ecran de la Cinema City, din AFI Cotroceni, am fost uimit de ce au putut să facă animatorii de al Pixar dintr-un scenariu atât de ciudat și sec. Oaaaau! Emoție. Au stors emoție pură din oase și schelete. Asta au făcut.

Atenție, spoilere! Continue reading…

Bateria Natalia

Am o metodă eficientă de a mă încărca cu energie. Dar pentru asta am nevoie de baterie. 🙂 Una extrem de mică. Mica mea baterie cu ochii verzi.

Ajung seara acasă(știți voi, momentul acela când îți lași haina și realizezi că ziua grea, nașpa, plină de capcane și oameni ticăloși… a trecut, că toate lucrurile nasoale care ți s-au întâmplat și în care ai investit atâția nervi au fost niște amănunte nesemnificative) și totul a rămas după ușă. Ce bine, ce fericire! Cu toate acestea, sunt secătuit. Nu mai am energie pentru nimic altceva.

E momentul în care o văd pe ea învârtindu-se în jurul meu ca un titirez. Continue reading…

Bonă internă?

În articolul precedent vă spuneam că nu a mers cu bonele din București. Mda, oraș mare, oameni grăbiți. Capitala te face să nu mai ai răbdare cu nimeni, nici măcar cu un copil. Ori noi asta ne-am dorit. Răbdare, Om Bun și echilibrat. Am căutat, nu am găsit, iar timpul ne presa. Doar cine caută o bonă bună în București știe cât de greu e.

Ne-a venit ideea salvatoare și genială(nu mie mi-a venit ideea asta!) să chemăm pe cineva care să nu fie din București. O rudă, o persoană cunoscută, ce urma să aibă grijă de noul om din familia noastră. O minunată fetiță cu ochi verzi și păr creț, Natalia. Continue reading…