Bunelul meu…

Bunicul împlinește 90 de ani pe 4 februarie. Îi urez multă sănătate și mulți ani înainte.

Noi îi spunem bunelul. Bunelul Profir. Are un nume foarte interesant, puțin întâlnit în vremurile noastre.

La aproape 90 de ani, bunelul Profir demonstrează o agerime uluitoare în gândire. Singurele lucruri rigide pe care le are sunt încheieturile și valorile sale. De fapt, valorile bunelului Profir sunt chiar de neclintit.

Acest om m-a marcat din copilărie. Vorba i-a fost mereu molcomă, ușoară, dulce. Folosește des cuvântul ”șanti”. Un cuvânt pe care l-am auzit doar în Nordul Basarabiei și înseamnă ”și apoi”. Vocea sa este unică. Aș recunoaște-o dintr-un miliard. Nu mi-a spus niciodată povești. Mi-a istorisit doar lucruri reale din viața sa.

A făcut ”școala la români”. Așa numește bunelul perioada când Basarabia a fost în componența României. A studiat în școala din sat, 7 clase. I-a plăcut enorm matematica, iar, ca să-l citez, ”4 clase la români băteau 11 clase la ruși”. Chiar și acum, la bătrânețe, ține minte formule matematice învățate ”la români”. M-a uimit când mi-a spus ”cum se socotește aria cercului”. Continue reading…

Vlogul de luni. Despre cum am fost ”La țară”, Acasă!

Este luni, este zi de vlog. Iar vlogul de astăzi este despre Acasă, despre cum am fost cu Natalia ”La țară!” S-a întâmplat acum două luni, dar l-am dat azi pentru că vin sărbătorile de iarnă și o să fim împreună… Sau cel puțin o să tânjim să ne reunim familiile.

Sunt nostalgic, emoționat, poate melancoolic după ce am terminat de montat vlogul filmat ”La țară”, la Cuizăuca. Mi-am dat seama că, pentru mine, Acasă este o noțiune care poate avea și o încărcătură geografică. La Cuizăuca mi-e dragă fiecare piatră de care m-am împiedicat, fiecare gard pe care l-am escaladat.

Așa că în vlogul acesta am pus cel mai mult suflet de până acum. Continue reading…

Bateria Natalia

Am o metodă eficientă de a mă încărca cu energie. Dar pentru asta am nevoie de baterie. 🙂 Una extrem de mică. Mica mea baterie cu ochii verzi.

Ajung seara acasă(știți voi, momentul acela când îți lași haina și realizezi că ziua grea, nașpa, plină de capcane și oameni ticăloși… a trecut, că toate lucrurile nasoale care ți s-au întâmplat și în care ai investit atâția nervi au fost niște amănunte nesemnificative) și totul a rămas după ușă. Ce bine, ce fericire! Cu toate acestea, sunt secătuit. Nu mai am energie pentru nimic altceva.

E momentul în care o văd pe ea învârtindu-se în jurul meu ca un titirez. Continue reading…

Ce faci când bona îți bate copilul? Îi pui poza pe FB…

Bona bătăușă, Ivanciu Mihaela. Sursa

Îți săruți copilul de dimineață. Îl îmbrățișezi. Dai ultimele indicații bonei și ieși. Dar îți amintești că ai uitat ceva. Te întorci, deschizi ușa și ți se oprește inima. Auzi cum bona urlă la copil. Și urlă tare, ba chiar îl agresează fizic.

Ești părinte, îți iubești copilul. Căpiezi de-a dreptul când vezi că o nebună pe care ai lăsat-o în casă îi face așa ceva. Cu toate acestea, ce faci? Un pic de scandal, o dai afară pe ușă și… o faci de rușine pe Facebook. Eu zic că este cam puțin. Mult prea puțin. Nebuna a scăpat ieftin.

Ai fi putut să alegi calea ilegală. De exemplu, să o bagi pe nebună într-o altă cameră și… să-i faci tot ce îi făcea copilului. Asta dacă ai forță și ești dispus să încalci legea. Dar această cale este riscantă și, cum am zis, ilegală. Continue reading…

”Pe vremea noastră nu exista bullying, terminați cu prostiile!”

De ce îi cocoloșiți atât de mult pe copii? O să crească niște neadaptați social. O să fie victime sigure când o să crească mai mari, când o să meargă singuri prin oraș și o să dea nas în nas cu alții care nu au stat într-un glob de cristal și știu să se descurce. Pe vremea noastră nu exista bullying.  Terminați cu prostiile. Chiar credeți toate tâmpeniile acestea occidentale? Lăsați copiii să aibă copilărie ca a noastră, în care ne băteam și noi un pic, dar ăla nu era bullying. Nuuuu…

Am auzit asta foarte des. Mi s-a spus și după ce am scris articolul despre bullying. Așa că am stat să-mi amintesc cum a fost fără bullying pe vremea noastră. Oare cum a fost? Oare cum… Oare… Ah, da, memoria încețoșată mi-a scos la suprafață o poveste. Evident, fără bullying, că noi nu am avut așa ceva.

Eram prin școala generală. Eu, clasa a cincea sau a șasea. Frățiorii mei cu doi, respectiv patru ani mai mici decât mine. Îl țin minte foarte bine pe băiatul acela. Aproape toți se temeau de el. Nimeni nu îndrăznea să-l contrazică. Era mai mare cu un an sau doi decât mine, iar porecla sa o să vă spună totul. I se spunea: Chipăruș. Îl știam de băiat rău și repede săritor la bătaie. Din fericire, de mine nu se lega. Poate pentru că nu stăteam în preajma lui.

Dar s-a legat de frățiori mei. Mai mici, mai fără putere, a început să le facă tot felul de glume. Să-i umilească în public. Chestia este că pe vremea aia nu aveam bullying. Nuuuu. De unde? Nu exista așa ceva. Era doar o joacă de copil. Profesorii îi treceau cu vederea poznele, deh, maică-sa nu mai știu pe unde lucra. Părinții aveau alte treburi, iar bullying nu exista. Cred că am mai zis asta. În fine. Ideea este că erai de unul singur în fața… bullyin… ăăă… copilăriei fără bullying. Dar bullying nu era, clar. Continue reading…

#DesființațiRecreațiile

Am pus poză de mai sus pe Facebook fără nicio explicație, iar lumea a comentat. Cineva la mișto, cineva nedumerit. Cum adică? De ce să desființăm recreațiile? Acum explicațiile, hashtagul face parte dintr-o campanie desfășurată de ”Salvați copiii”. Campania se numește: ”Opriți bullying-ul sau desființați recreațiile!”

Hashtagul nu este despre recreații sau despre(ferească Sfântul!) desființarea pe bune a lor. Hashtagul este despre bullying. Își dorește să atragă atenția oamenilor prin o solicitare dură, șocantă pentru că în România bullyingul nu este considerat o problemă, deși:

1 din 4 copii este umilit în mod repetat la școală, în fața colegilor;

1 din 6 copii este bătut în mod repetat;

1 din 5 copii umilește în mod repetat un alt copil la școală;

73% dintre copii afirmau că au fost martorii unei situaţii de bullying în mediul școlar;

Bullying – intimidare, terorizare, brutalizare, umilire, violența asupra copiilor la școală chiar și la grădiniță. (sursa Salvați Copiii)

Continue reading…

Jocul cu banana de la Cluj vs ”umilirea” absolvenților în public în Italia. Diferențe de percepții

Știți ce nu este plăcut în toată povestea cu elevii de la Cluj? Să vezi comentariile celor care aruncă în niște copii cu injurii. Toți am fost adolescenți și am făcut la vremea noastră prostii. Mai mici sau mai mari. Cei sfinți – deloc. Dar am avut norocul să nu ajungem pe Facebook.

Pe când ei au ajuns. Iar asta este o mare problemă pentru cei care nu sunt obișnuiți cu presiunea uriașă a ”opiniei publice” din România. Una care aruncă etichete și care este pudică, pudibondă chiar. În continuare nu înțeleg cum de nu exista acolo un adult care să fi avut discernământul să fi oprit ”jocul” acesta. Nu înțeleg și pace. I-ar fi scutit pe copii de o uriașă presiune și opresiune publică.

Pe de altă parte, cum vă ziceam, nu pot să-i condamn pe adolescenți. Discernământul nu este punctul lor forte, mai ales când le zburdă hormonii. Dacă ținem cu tot dinadinsul să găsim un vinovat, păi, vinovată ar fi școala, vinovat este părintele. Iar copilul… Ei repetă ce știu, ce au învățat, ce văd în societatea românească. Continue reading…