Bateria Natalia

Am o metodă eficientă de a mă încărca cu energie. Dar pentru asta am nevoie de baterie. 🙂 Una extrem de mică. Mica mea baterie cu ochii verzi.

Ajung seara acasă(știți voi, momentul acela când îți lași haina și realizezi că ziua grea, nașpa, plină de capcane și oameni ticăloși… a trecut, că toate lucrurile nasoale care ți s-au întâmplat și în care ai investit atâția nervi au fost niște amănunte nesemnificative) și totul a rămas după ușă. Ce bine, ce fericire! Cu toate acestea, sunt secătuit. Nu mai am energie pentru nimic altceva.

E momentul în care o văd pe ea învârtindu-se în jurul meu ca un titirez. Continue reading…

Ce faci când bona îți bate copilul? Îi pui poza pe FB…

Bona bătăușă, Ivanciu Mihaela. Sursa

Îți săruți copilul de dimineață. Îl îmbrățișezi. Dai ultimele indicații bonei și ieși. Dar îți amintești că ai uitat ceva. Te întorci, deschizi ușa și ți se oprește inima. Auzi cum bona urlă la copil. Și urlă tare, ba chiar îl agresează fizic.

Ești părinte, îți iubești copilul. Căpiezi de-a dreptul când vezi că o nebună pe care ai lăsat-o în casă îi face așa ceva. Cu toate acestea, ce faci? Un pic de scandal, o dai afară pe ușă și… o faci de rușine pe Facebook. Eu zic că este cam puțin. Mult prea puțin. Nebuna a scăpat ieftin.

Ai fi putut să alegi calea ilegală. De exemplu, să o bagi pe nebună într-o altă cameră și… să-i faci tot ce îi făcea copilului. Asta dacă ai forță și ești dispus să încalci legea. Dar această cale este riscantă și, cum am zis, ilegală. Continue reading…

”Pe vremea noastră nu exista bullying, terminați cu prostiile!”

De ce îi cocoloșiți atât de mult pe copii? O să crească niște neadaptați social. O să fie victime sigure când o să crească mai mari, când o să meargă singuri prin oraș și o să dea nas în nas cu alții care nu au stat într-un glob de cristal și știu să se descurce. Pe vremea noastră nu exista bullying.  Terminați cu prostiile. Chiar credeți toate tâmpeniile acestea occidentale? Lăsați copiii să aibă copilărie ca a noastră, în care ne băteam și noi un pic, dar ăla nu era bullying. Nuuuu…

Am auzit asta foarte des. Mi s-a spus și după ce am scris articolul despre bullying. Așa că am stat să-mi amintesc cum a fost fără bullying pe vremea noastră. Oare cum a fost? Oare cum… Oare… Ah, da, memoria încețoșată mi-a scos la suprafață o poveste. Evident, fără bullying, că noi nu am avut așa ceva.

Eram prin școala generală. Eu, clasa a cincea sau a șasea. Frățiorii mei cu doi, respectiv patru ani mai mici decât mine. Îl țin minte foarte bine pe băiatul acela. Aproape toți se temeau de el. Nimeni nu îndrăznea să-l contrazică. Era mai mare cu un an sau doi decât mine, iar porecla sa o să vă spună totul. I se spunea: Chipăruș. Îl știam de băiat rău și repede săritor la bătaie. Din fericire, de mine nu se lega. Poate pentru că nu stăteam în preajma lui.

Dar s-a legat de frățiori mei. Mai mici, mai fără putere, a început să le facă tot felul de glume. Să-i umilească în public. Chestia este că pe vremea aia nu aveam bullying. Nuuuu. De unde? Nu exista așa ceva. Era doar o joacă de copil. Profesorii îi treceau cu vederea poznele, deh, maică-sa nu mai știu pe unde lucra. Părinții aveau alte treburi, iar bullying nu exista. Cred că am mai zis asta. În fine. Ideea este că erai de unul singur în fața… bullyin… ăăă… copilăriei fără bullying. Dar bullying nu era, clar. Continue reading…

#DesființațiRecreațiile

Am pus poză de mai sus pe Facebook fără nicio explicație, iar lumea a comentat. Cineva la mișto, cineva nedumerit. Cum adică? De ce să desființăm recreațiile? Acum explicațiile, hashtagul face parte dintr-o campanie desfășurată de ”Salvați copiii”. Campania se numește: ”Opriți bullying-ul sau desființați recreațiile!”

Hashtagul nu este despre recreații sau despre(ferească Sfântul!) desființarea pe bune a lor. Hashtagul este despre bullying. Își dorește să atragă atenția oamenilor prin o solicitare dură, șocantă pentru că în România bullyingul nu este considerat o problemă, deși:

1 din 4 copii este umilit în mod repetat la școală, în fața colegilor;

1 din 6 copii este bătut în mod repetat;

1 din 5 copii umilește în mod repetat un alt copil la școală;

73% dintre copii afirmau că au fost martorii unei situaţii de bullying în mediul școlar;

Bullying – intimidare, terorizare, brutalizare, umilire, violența asupra copiilor la școală chiar și la grădiniță. (sursa Salvați Copiii)

Continue reading…

Jocul cu banana de la Cluj vs ”umilirea” absolvenților în public în Italia. Diferențe de percepții

Știți ce nu este plăcut în toată povestea cu elevii de la Cluj? Să vezi comentariile celor care aruncă în niște copii cu injurii. Toți am fost adolescenți și am făcut la vremea noastră prostii. Mai mici sau mai mari. Cei sfinți – deloc. Dar am avut norocul să nu ajungem pe Facebook.

Pe când ei au ajuns. Iar asta este o mare problemă pentru cei care nu sunt obișnuiți cu presiunea uriașă a ”opiniei publice” din România. Una care aruncă etichete și care este pudică, pudibondă chiar. În continuare nu înțeleg cum de nu exista acolo un adult care să fi avut discernământul să fi oprit ”jocul” acesta. Nu înțeleg și pace. I-ar fi scutit pe copii de o uriașă presiune și opresiune publică.

Pe de altă parte, cum vă ziceam, nu pot să-i condamn pe adolescenți. Discernământul nu este punctul lor forte, mai ales când le zburdă hormonii. Dacă ținem cu tot dinadinsul să găsim un vinovat, păi, vinovată ar fi școala, vinovat este părintele. Iar copilul… Ei repetă ce știu, ce au învățat, ce văd în societatea românească. Continue reading…

Într-o țară în care 5 femei sunt violate zilnic, 55 la sută din cetățeni sunt ok cu asta

sursa foto: CANCAN.RO

Sunt tată de fată, am soție, am prietene, am mamă, am atâtea rude femei… Așa că a fost greu să ignor hashtagul #metoo. O campanie bună, de care este nevoie. Să ne scoată un pic din amorțeală. România suferă de această problemă, a lipsei totale de compasiune și empatie față de femeile abuzate.

Cei care au luat campania peste picior, au ironizat femeile, s-au desolidarizat cu cele abuzate nu au mame, surori, iubite, fiice, colege? Ce inimă să ai să nu te șocheze poveștile femeilor hărțuite, abuzate, violate? Vorbeam cu o colegă și am ajuns la concluzia că practic nu există femeie în România care să nu fi avut un caz grav de hărțuire sau tentativă de viol sau chiar viol. Continue reading…

Despre #metoo

Citesc cu greu mărturiile prietenelor mele de pe facebook. Fete pe care le cunosc din viața reală sau virtuală. Ele povestesc despre experiențele traumatizante prin care au trecut: au fost violate, hărțuite sexual, lovite și alte orori… Toate întâmplările sunt însoțite de haștagul #metoo. Puteți să-l căutați pe facebook să vedeți despre ce este vorba. #metoo îmi dă deja frisoane. Oriunde îl văd, știu că voi afla despre o mare durere personală. Prea multă durere…

Citesc postările femeilor cu ochi de bărbat, tată, soț, om și sunt întristat, furios, neputincios

Întristat pentru că realizez, lumea asta este plină de cazuri în care femeile au fost violate sau hărțuite sexual. Aproape că nu există femeie care să nu fi fost victimă unor abuzuri sexuale. Ți se zbârlește părul! Continue reading…

Cum am convins-o să-și strângă jucăriile prin casă fără să-mi dau seama :)

Momentul în care mâncam pizza… independent! 🙂

Discuțiile cu Natalia mă destind. După ce vorbim mă umplu de energie. Discuțiile mele preferate nu sunt cele în care o întreb ce a făcut, cum îi merg treburile și încerc să o descos despre grădi. Atunci mă poziționez ca părinte, ea este copil, iar farmecul dispare.

Discuția care îmi place mult este aceea în care noi vorbim ca doi oameni egali. Ea încearcă să se ridice la statutul de adult, eu sunt serios și demonstrez că o accept ca pe un partener egal de vorbe. Desigur, glumim, că fără umor nu se poate. Simt că în aceste momente este complet deschisă și putem să vorbim despre orice. E minunat…

Ultima dată am vorbit despre problemele copiilor mici, de cinci ani și am constatat că i-a plăcut mult punctul meu de vedete. Natalia mă asculta cu gura căscată și povestea lucruri din viața ei pe care altfel nu mi le-ar fi zis și pe care nu le-am cerut. Continue reading…