Țeapa clasică: coșulețul cu zmeură… fără zmeură de la Castelul Peleș (poze, video)

Așa arăta coșulețul cu zmeură după ce mâncasem ceva din el. Începusem să întrevedem țeapa care se profila! 🙂

Suntem români și… îl avem pe Păcală în sânge. Nu e plăcut, dar mai poți face ceva? Cel mai trist este când se prind și alții. Așa ni se duce vestea.

Așadar, eram cu Creața cu Ochii Verzi, mama Creței și toată familia la Peleș. Castelul. Acolo am asistat la o scenă neplăcută. La intrarea în curte, pe trepte sau lângă poartă, sunt câțiva vânzători ambulanți. Cei care au fost pe acolo îi cunosc. Vindeau zmeură, afine și încă ceva.

 

Bucură faptul că la Peleș era o coadă uriașă de turiști care voiau să viziteze Castelul. Asta deși era miercuri.

Mi-a atras atenția următoarea discuție. Un străin, care vorbea stricat românește, îi certa pe vânzători că l-au tras în țeapă(sărmanul Țepeș). Adică, i-au vândut coșulețe cu zmeură, dar erau doar câteva fructe la suprafața. Sub ele erau multe, multe frunze. Practic, dădeai zece lei pe niște frunze, că zmeura era foarte puțină. Continue reading…

De ce? De ce să-i dai copilului să bea alcool sau să fumeze?

Nu avea mai mult de 4 ani. Ținea însă țigara ca un adult și pufăia din ea. Culmea, stătea în fața a doi adulți. Chiar bunica(așa părea) a fost cea care i-a dat țigara copilului.

”Tine aci, bre, să vezi că nu e gustos să fumezi, poate nu vei fuma ca noi când crești”, i-a zis femeia fetiței. Deci, coșmarul pe care îl vedeam cu ochii avea un motiv ascuns, unul educațional. Logic, nu? De genul, ia și niște droguri, poate nu te droghezi când crești. Bate niște animale, că poate nu mă bați pe mine când ajungi mare. Logica unor oameni este dubioasă, la fel și caracterul. Continue reading…

Românii – campioni mondiali în a judeca și a pune etichete

Copilul voia undeva sau ceva și începuse să strige. La început mai încet, după asta mai tare. Bunica sau poate că era chiar mama lui, o femeie între două vârste, încerca să-l liniștească. În zadar. Părea că pune paie pe foc. Nivelul strigătelor creșteau cu fiecare vorbă a ei.

”Nu vreaaaaaau, vreau acolooooo”, țipa tot mai tare băiețelul, să fi avut vreo 7-8 ani. Strigătele sale au atras atenția imediat. Mai întâi s-au uitat spre ei oamenii care erau în imediata apropiere. Ceea ce părea să fie o obișnuită scenă făcută de un copil într-un magazin creștea în intensitate.

Băiețelul s-a dus la femeie, i-a luat căruțul din mâini și a început să o împingă destul de tare. Într-un acces de furie, copilul striga, o lovea cu căruțul. Femeia nu mai reușea să-l potolească. Vacarmul creat se auzea din toate colțurile magazinului. Deja toată lumea a întors capul. Continue reading…

Întâmplare la semafor

Nivelul testosteronului a crescut brusc. Îi simțeai vibrația, îi vedeai efectele. Un bărbat și-a supt burta. Un altul și-a îndreptat umerii să pară mai înalt. Pe al treilea l-a apucat dintr-o data suflecatul mânecilor. Erau ca niște păuni. Unul chel și-a trecut chiar mâna prin părul imaginar să-și îndrepte pleata.

Erau la trecerea de pietoni și abia se puse roșu la semafor. Sursa acestor vibrații masculine era Ea. O făptura care se așezase la vreo doi metri de grupul de pietoni în care se nimeriseră să fie numai bărbați. Ea stătea pe o bancă dintr-un părculeț. Era ceea ce corporatiștii numesc sexy, iar pe șantier i s-ar zice bunoacă! Ce mai colo-ncoace, era frumoasă. Continue reading…

Sunt cetățean european și am drepturi… O comparație în aprozar

Niște cetățeni europeni din România stăteau la coadă la aprozarul Lidl. Erau două cozi, a câte 5 oameni la fiecare. La o coadă, subsemnatul. De noi s-a apropiat o doamnă cu coșul plin. Era însoțită de un domn. Soțul, probabil. Păreau aproape de pensie sau deja acolo. Deranjată de ordinea lucrurilor, doamna s-a uitat peste ochelarii de pe nas, și-a înfipt mâinile dolofane în șolduri și a vorbit cu voce stridentă: “mai deschideți o casă! Că nu am toată ziua la dispoziție pentru voi!”

Clientul nostru, stăpânul nostru – angajații Lidl au aprins semnul de casă deschisă, iar într-un minut acolo era un om care vindea. Uraaa, și-au spus alți cetățeni europeni în gând. Imediat au sărit spre casa deschisă dând din coate și răsturnând un suport pentru umbrele. Astfel că doamna cu coșul plin, pentru că se mișca mai greu, s-a trezit că se formase altă coadă în fața sa. Ce-i drept, nu mai era a 6-a persoană din rând, ci a patra. Triumfătoare s-a uitat în jur. S-a uitat la soțul ei și… a început să pună obiectele cumpărate pe bandă. Când a ajuns la casă și-a luat din nou aerul supărat: ”of, că tare greu ne mai mișcăm în magazinul acesta, iar nu reușesc să fac nimic pe acasă!” Vânzătorul nu a zis nimic, le-a urat sec: ”o zi frumoasă”. Continue reading…

BAC-ul ca metodă de tortură a copiilor

Poză simbol! SURSA

Am văzut multă lume bună care se laudă pe facebook zilele acestea cu notele copiilor lor după examenul de BAC. Fata mea/băiatul meu a luat nota cutare(foarte bună) și va merge la facultatea cutare(extrem de prestigioasă), spun părinții pe facebook. Este clar, oamenii sunt extrem de mândri și, desigur, au motive întemeiate. BAC-ul este încununarea unor eforturi uriașe din timpul anilor de liceu, școală. Când spun uriașe diminuez amploarea muncii copiilor. Iar asta este partea nevăzută și tristă a acestor anunțuri pline de mândrie paternă: ”fiul meu/fiica mea are note bune la BAC”.

Problema este că notele bune la BAC ne-au întunecat mințile. Doar asta ne interesează din educație. Numai spre asta tindem. Nu știu dacă este vina noastră. Dar sigur o mare parte din vină o are sistemul de învățământ. La cât învață astăzi cei mici, la câtă muncă depun, la ce teorie absurdă este băgată cu polonicul în creierașele lor sprintene… Mă înfior. Ce teorie? Teroare de-a dreptul. Sincer, nu aș vrea să fiu în pielea lor. Toți cei care comentați aiurea cum că nu o să aibă cine să vă plătească pensiile, vedea-v-aș la BAC. Nu munciți nici 10 la sută din cât bagă sărmanii copii.  Continue reading…

O femeie a fost agresată verbal de un ”bărbat” în trenul București – Constanța! Ce a greșit în abordarea acestei situații conflictuale?

foto simbol, sursa: dailypost.co.uk

Istorioara din tren, pe care am citit-o pe facebook, m-a supărat. Nu vă ascund. M-am gândit la soția mea, la fiica mea, la mama mea, dar și la alte femei dragi. Dacă erau ele în locul celei care a pățit-o… Pentru că nu mai găsesc postarea, o să vă explic în câteva cuvinte ce s-a întâmplat. (Vă rog, dați în comentarii linkul la postare, în caz că știți despre ce vorbesc)

Așadar, trenul București-Constanța. O femeie cu un copil de doi ani stau la o măsuță din vagon. Copilul vrea să deseneze. De femeie se leagă un ”bărbat” care nu mai contenește cu apropourile, apoi cu insultele. La început i se bagă în suflet cu ideile lui despre faptul că un copil nu este al mamei, ci al societății. Apoi că femeia este ”nef..tă” și multe altele neghiobii la adresa femeii, chestii urâte pe care nu o să le înșir aici. Postarea s-a viralizat pe facebook unde adunase în momentul în care o citisem vreo mie și ceva de share-uri. Era și o poză cu acel individ, iar ”bărbatul” pare să fi fost identificat de cineva. Evident, nu o să pățească nimic. Rușinea de a fi expus pe facebook de către o femeie nu înseamnă nimic pentru astfel de inși.

Dacă este așa cum se povestește în postare, respectivul are grave probleme la mansardă și e nevoie de un specialist bun să i le rezolve. Să vorbești astfel cu o femeie, din punctul meu de vedere, te descalifică. Nu mai ești ”bărbat”. Este inadmisibil chiar dacă femeia a folosit un ton mai nepotrivit. Ignori, îți vezi d’ale tale, nu o bagi în seamnă, dar cel mai important, nu o jignești. De ce? Pentru că ai pălărie, pana mea, ești bărbat. Asta nu se învață niciunde. Bărbăția ori există, ori ba!

Totuși, trebuie s-o spun răspicat, femeia a greșit din perspectiva abordării unei situații conflictuale. Există niște lucruri pe care nu le faci. Continue reading…

De ce nu merită să ne certăm cu proștii?

sursa: Idiocracy

Puține lucruri de pe lumea asta merită să te expui unui pericol. De regulă aceste ”lucruri” sunt persoanele dragi. Desigur, mai este vorba și de valorile în care credem cu tărie, care ne definesc baza existenței noastre umane. În rest, pentru altceva nu prea merită să-ți bagi capul în gura leului.

De ce spun asta? Din când în când apar știri despre oameni care au fost bătuți, care au avut de suferit grav de pe urma unor situații în care s-au implicat fără să-și dea seama de consecințe.

Exemple. Ai văzut niște proști care aruncă mizerie pe jos. Sunt mulți, dar proști. Te gândești să le faci observație. Tu, în naivitatea ta, crezi că ai cum să faci educație cu ei. Aș, ți-ai găsit. Caută un număr de la poliția locală, lasă-i pe polițiști să-și facă treaba. S-ar putea ca o amendă să fie mai eficientă. Altfel, cine știe, te trezești înjurat, scuipat, ba chiar și bătut. Dacă ești cu copilul, este o adevărată dramă pentru cel mic. Omul prost are minte doar pentru violență, fie verbală, fie fizică. Am citit suficiente știri despre oameni care au fost bătuți, ultragiați după ce au intrat într-un schimb de replici cu niște proști. În acest caz regula este extrem și extrem de simplă: nu coborî la nivelul prostului. Nu ai de ce să investighezi hăurile prostiei omenești. Continue reading…