Copiii și sportul. Dezavantaje

sursa foto

Copiii trebuie să facă sport? Daaaa, va fi răspunsul aproape unanim al părinților. Dar ce înseamnă asta? Cât de multe sacrificii sunt dispuși să suporte părinții și cei mici pentru acest mirific ”copiii trebuie să facă sport”.

Nu-i punem la socoteală pe cei care nu vor ca ăștia mici să transpire sau să se murdărească și le cer să stea cuminți, pe bancă, în parc. Oamenii respectivi sunt efectiv de pe altă lume.

De asemenea, nu o să vorbesc de avantajele sportului, le știți cu toții. Sănătate, un corp frumos, o agerime și disciplină net superioară pentru urmașii noștri. Dar ce nu se vede când vreți să duceți copilul la sport? Continue reading…

Povestea unei fetițe

Acum mulți ani, o familie a decis să plece din România. Ca orice plecare, nu putea să fie una ușoară. Cel mai probabil extrem de greu i-a fost copilului. L-au adus înapoi, la bunici, la Pitești.

Copilul avea 5-7 ani când a fost adusă la bunici, în România. Era o fetiță cu vădite aptitudini sportive. A început să joace tenis.

Părinții au luat-o din România și au dus-o în Canada. Apoi fetița a crescut. Tenisul era din ce în ce mai important pentru ea. Antrenamentele erau tot mai grele, dar plăcerea de a juca – uriașă.

Statul Canadian a zis că îi dă bani, dacă e atât de talentată. Și i-a dat. Iar fetița a crescut frumos, s-a transformat într-o domnișoară de 18 ani. Au trecut 11 ani de când a ajuns în Canada. Continue reading…

Cum am igienizat clasa copilului meu? (Povestea unei mame)

poză simbol

Ieri, pe la prânz, primesc un mesaj pe grupul de WhatsApp de la școala băiețelului meu. Ne scria doamna să ne invite spre seară la școală. Mesajul era cam alarmist și suna cam așa: ”cine poate, astăzi, după ore, să vină să igienizăm clasa.”

Cum era de așteptat, au început să curgă mesajele părinților pe grup. Mi-am dat seama că era vorba de alerta de gripă. Oamenii voiau mai multe detalii. Întrebau ce s-a întâmplat, de ce e așa din scurt?

Doamna nu a răspuns câteva minute, timp în care telefonul meu era ca pomul de Crăciun. Mesajele părinților colegilor copilului meu s-au potolit când a început să scrie doamna. Deci, povestea era simplă. O să se anunțe o epidemie de gripă, este aproape inevitabil. A venit nu știu ce indicație de la Inspectorat să igienizăm clasele.

Unele școli începuseră deja de săptămâna trecută treaba, la noi lucrurile au fost lăsate în seama oamenilor de la curățenie, dar ei sunt puțini așa că… Cine poftește, cine dorește, cine are timp… Nu e obligatoriu, dar veniți… Continue reading…

Mătușile Nataliei

Așa au fost orânduite lucrurile ca Natalia să aibă tocmai 2 mătuși. Mare noroc. În calitatea mea de deținător al unui detașament de mătuși pot spune că mai mare fericire pe capul unui copchil nu există. Mătușile sunt făcute să îți îmbunătățească net calitatea vieții. Acesta este jobul lor de bază.

Ideea acestui articol mi-a venit de aici. Continue reading…

Cum mă descurc cu heitereala și trolajul de pe Facebook?

sursa

Facebook ne oferă un mediu propice să scoatem tot ce este mai prost din noi: răutatea, indiferența crasă, bătaia de joc, misoginismul, cârcoteala ieftină, miștoul cel mai prost.

Cunosc oameni bine crescuți, politicoși, cu umor gârlă, care se transformă pe facebook în niște troli/postaci odioși. Nu-ți vine să crezi că în viața reală sunt… altfel de oameni.

Ce se întâmplă cu astfel de inși? Ori este o supapă prin care își scot toată mizeria din ei, supapă care le permite astfel să fie oameni decenți în viața de zi cu zi, ori sunt falși în realitate, iar pe Facebook sunt adevărați? Nu știu. Nici nu pretind să răspund la această întrebare ”complexă”. Îi las pe cercetătorii britanici să vină cu o explicație științifică, logică, aprofundată.

Io pot să vă spun cum procedez când mă lovesc de troleală și heitereală de pe Facebook. Simplu. Continue reading…

Frica de a vorbi în public la copiii de azi (Vlog: concertul de Crăciun al Nataliei)

Când mă gândesc la mine, cel de acum 25-28 de ani, îmi amintesc că eram un copil destul de timid. 🙂 Dacă mă întâlniți azi și vorbesc cam mult, să nu vă duceți după fentă.

Poate pentru că am auzit de un miliard de ori: ”să fii cuminte, să stai în banca ta, să nu vorbești aiurea, să nu spui prostii, să nu te faci de râs.” Nu condamn pe nimeni, dar așa stăteau lucrurile atunci. Eu eram produsul acelei educații. Cam timid, cam prea la locul său. 🙂

Nu i-am dorit asta Nataliei. Am vrut să nu aibă timiditatea pe care cu greu am învins-o(poate că nu am învins-o). Așa că am învățat-o să vorbească fără frică. Cel puțin am încercat să o convingem să nu-i fie frică de oameni. Să nu-i fie frică de statutul lor. Până acum, se pare, suntem pe drumul bun. 🙂 Bine, să ne înțelegem. Lipsa fricii de a vorbi în public, de a vorbi cu oamenii nu presupune lipsa respectului. Continue reading…

Crăciunul pe stil vechi explicat prietenilor mei din București :)

Poza este făcută în fața casei părinților mei din Nordul Basarabiei. Ieri s-au adunat colindătorii. Copiii merg din casă în casă, cu cățel cu tot. 🙂

Ieri am sărbătorit(vorba vine, nici urmă de sărbătoare) Crăciunul pe stil vechi. Pentru cine nu știe, biserica rusă(și alte biserici, un exemplu ar fi cea sârbă) a decis să nu schimbe calendarul Iulian pe care îl folosește și în acest moment. Din cauza asta este în urmă cu 13 zile față de calendarul Gregorian, inclusiv calendarul laic. Prin urmare, în loc să sărbătorească Crăciunul pe 25 decembrie, îl sărbătorește pe 7 ianuarie. Ajunul e pe 6 ianuarie.

Am încheiat scurta lecție de istorie și să trecem la chestii uzuale. Am fost întrebat de nenumărate ori despre Crăciunul pe stil vechi și pentru că prietenii, colegii îmi pun mereu aceleași întrebări, am decis să explic niște aspecte. Nu de alta, dar am observat că suscită interes, iar cei care mă chestionează sunt surprinși de multe chestii noi pe care le află.

Atenție, voi vorbi despre tradițiile din Republica Moldova. Nu știu cum este în Rusia, habar nu am cum e la sârbi. Continue reading…

Caz real într-o școală din București: Un părinte a bătut profesorul de sport

– Doamna, veniți repede, un părinte a intrat în sală și l-a bătut pe profesorul de sport, strigă o fetiță către profesoara sa.

Eram în curtea unei școli din București, în apropierea sălii de sport. Cea care a fost chemată, în ciuda vârstei sale apropiate de pensionare, și-a arătat imediat sprinteneala. A făcut câțiva pași și era la ușa sălii de sport.

Am lăsat-o să intre și m-am ițit și eu în interior să văd ce s-a întâmplat. Ce s-a întâmplat nu părea să fie o bătaie sau o încăierare. Doi bărbați stăteau unul lângă altul la distanță. Nici urmă de contact fizic. Am ieșit.

Am ieșit cu gândul că mi s-o fi părut. Că nu am înțeles io bine. Doar că urechile și flerul de jurnalist nu aveau cum să se înșele. Mi-am dat seama de asta a doua zi. Trebuia să intru din nou în aceeași școală, de data asta am fost oprit de paznic la poartă. Continue reading…