Copiii sedentarismului

Dorinel, ai grijă, mamă, dacă nu poți, nu te chinui, îi strigă femeia unui zdrahon de Dorinel. Un puști de vreo 10-14 ani și vreo 60 de kile.

Dorinel și copiii de seama lui făceau ceva întreceri între ei în parc. Alergare, sărituri. Chestii de-ale copiilor. Nu era singurul copil, să zicem, cam dolofan. Așa că m-a uimit să văd că mama sau bunica îl sfătuiește pe Dorinel să evite mișcarea.

Copilul nu părea să aibă o problemă fizică vizibilă. Acum nu știu dacă suferea de vreo boală. Acest lucru nu este exclus. Problema este că tot mai des văd astfel de situații. Părinți, bunici care își feresc copiii de efort. Și nu cred că e bine. Nu e bine mai ales pentru copii. Continue reading…

Ce legătură este între umilirea fetei de la Ploiești și haterii de pe Facebook?

După finala de la Roland Garros am citit o grămadă de înjurături în adresa Simonei Halep. Românii negri la suflet au intrat pe diferite pagini de Facebook ca să o înjure pe campioana noastră. De ce? De răi ce sunt. E plină România de răutate gratuită. Ceea ce occidentalii numesc hate speach, iar noi am românizat: hateri.

Acest hate speach se manifestă la orice ocazie. Nu contează dacă este un eveniment de bine sau de rău. Să aibă ei unde înjura. Haterii caută o cale, o platformă să-și exprime răutatea, ura, nemulțumirea. Și o găsesc mai ales pe Facebook. Mai ales la evenimentele importante.

Alt caz. Urmăream pe Facebook discursurile de la Casa Albă ale celor doi președinți. Klaus Iohannis și Donald Trump. Abia au deschis gura, că au și început să curgă înjurăturile. Ce era la gura oamenilor este de nedescris. Am dezactivat comentariile. Nu mă puteam concentra. Prea erau agresivi și răi. O răutate gratuită și deplasată. Continue reading…

”Talpa iadului” pe bicicletă

sursa: pinterest

 

Acest text a fost scris de… să-i zicem, Maria. Maria a fost de curând la sală, la biciclete. Mi-a povestit că a tras de ea ca un cal de curse. Și cum povestea ea așa, frumos, haios, am rugat-o să-mi povestească și în scris, să vă bucur pe voi cu un text mișto despre cum e la sala de forță, la clasa de biciclete. Enjoy!

– Dacă va văd butonând telefonul, vă invit afară. Ne vedem data ”aviatoare”!

Asta se crede tare nostimă, zic eu în gând, dar în realitate îndepărtez telefonul. Ca să fiu sigură că nu trag cu ochiul spre el, îl acoper cu un teanc de prosoape.

– Dacă, nu trageți de voi, vă invit afară. Ne vedem data ”aviatoare”!

Mi s-a părut sau dumneasa repetă aceeași glumă de două ori? Îmi zic eu în gând, iar în realitate îmi potrivesc repejor șaua, reglez ghidonul si dau rezistența la minim. Atâta mi-a trebuit. Cred că m-a zărit.

– N-ați venit aici să vă prezint bicicleta. Trebuie să vă informați unde veniți. Așa că, dacă cineva e prima dată, înțelege că nu poate, îl invit afară și ne vedem data ”aviatoare”! Continue reading…

Sclavii copiilor

I-am văzut în parc. I-am văzut pe la grădiniță. I-am zărit de multe ori pe stradă, cârând pungi și rucsacul în spate în timp ce ”ăla micu” lingea o înghețată. Uneori îi întâlnesc pe la mall, în vestiarele cluburilor de dans sau de sport. De fiecare dată lucrurile arată la fel. Copiii zbiară fără niciun motiv, iar ei se supun. Dacă se lasă cu ceartă, copilul îi vorbește de sus. De multe ori copilul poate pune punct discuției cu un: ”lasă-mă în pace, ți-am zis!” Când nu mai suportă, sclavii copiilor aruncă un: ”o să te spun la tac’tu”. Merge și varianta: ”te spun la mă-ta”. Continue reading…

Răutatea nu se moștenește, se educă!

Eram în parc. Natalia cu ochii verzi se juca împreună cu niște copii. De ”gașca” lor s-a apropiat o altă fetiță. Mi-am dat seama că este ceva în neregulă când am văzut că toți copiii au început să-și strângă jucăriile și să plece de acolo. A rămas doar Natalia și fetița nouă. Jocul nu mai decurgea la fel de plăcut ca înainte. Natalia voia să facă o chestie, de pildă să treacă pe tobogan, iar fetița tocmai atunci își făcea treabă în calea ei și refuza să se dea la o parte. Cum era de așteptat, jocul s-a terminat destul de rapid cu plecarea Nataliei de acolo să-și caute alți parteneri de joacă. Se vede treabă, ceilalți copii știau deja că nu mai are rost să-ți pierzi timpul și au plecat din prima. Continue reading…

Dar tu îți ștergi pozele cu fostul/fosta de pe rețelele de socializare?

sursa foto

Cei patru stăteau pe o bancă, în parc și priveau în gol. Erau două fete, doi băieți. Sporovăiau. Mă așezasem pe banca alăturată, lângă tobogan, unde se juca Natalia mea cu Ochii Verzi. Fără să vreau le-am auzit o parte din discuție. Povesteau cu ardoare și foarte tare.

– Tu nu ți-ai șters pozele cu Antonio de pe Insta?, a întrebat curios unul dintre băieți.
– De ce să le șterg? Nu fac parte din trecutul meu, din personalitatea mea?, îi răspunse fata.
– Eu dacă aș fi George m-aș despărți de tine, spuse al doilea băiat.
– Nu înțeleg de ce să le șterg? Am fost cu Antonio o viață, de fapt, cam două luni și jumătate, îi explică fata. Continue reading…

Idioțenie patologică: să înjuri un copil cu care s-a certat copilul tău

captură din filmul Idiocracy

Locul de joacă era destul de plin. Copiii se jucau voioși printre leagăne și tobogane. Părinții moțăiau pe bănci, mângâiați de soarele călduț de mai. Era o zi frumoasă, liniștită. Ce-i drept, din loc în loc se iscau mici bâlciuri între copii. ”Conflictele” se aplanau rapid. Nimic nu anunța tâmpenia care urma să se întâmple. Nici prin cap să-mi treacă că se poate ajunge la o chestie ca asta. Cel care a făcut-o sigur avea țiglele de pe mansardă strâmbe rău. Continue reading…

O bipedă…

Tocmai ce terminasem de negociat cu fetița mea, Natalia, că nu putem porni mașina fără ca ea să stea legată în centură, că pe lângă mine a trecut o… bipedă. Nu știu cum să o numesc altfel. Ființă sigur nu era, eventual o piatră. Mamă în niciun caz nu putea fi numită. Deci, o bipedă, punct.

M-a șocat nu atât tonul cu care i-a vorbit fetiței sale, cât ceea ce-i spunea. Frântura de monolog care a ajuns la urechile mele m-a făcut să tresar. Bipeda era supărată pe fetița sa, care ca mulți alți copii se opunea plecării acasă din parc. Așa că bipeda a asaltat-o psihologic într-un hal fără de hal. Continue reading…