S-a născut în 1928, într-o zi friguroasă de februarie. Pe 4 februarie. Pe vremurile acelea, iernile din Nordul Basarabiei își meritau numele. Cu viscole, cu nămeți cât casa și friguri de îngheța găina în coteț. Asta dacă ar fi să-l cred pe bunelul. Dar nu aș avea niciun motiv din lume să nu-l cred. Pentru că bunelul meu, Profir, este cel mai cinstit oameni din câți cunosc și din câți există. V-am mai povestit, aici, pe blog, despre el.

În ziua în care s-a născut, acolo, în satul cu nume de cușmă, Cușmirca, era… România. Bunelul s-a născut și a copilărit în România, apoi și-a trăit viața în Uniunea Sovietică. Astăzi își trăiește bătrânețile în Republica Moldova, un fel de țară, cea mai săracă din Europa, dar cu oameni minunați.

Bunicului Pofir îi spunem bunelul. Îmi place cum sună. Nu vi se pare un cuvânt frumos și plin de dragoste? Îl definește pe Profir, cel care astăzi face 90 de ani. Cel care mi-a fost singurul bunel toată viața, iar acu este străbunel pentru Natalia!

La 90 de ani, bunelul Profir este un om cu mintea limpede, chiar dacă picioarele nu-i mai sunt ușurele. Bunelul este un om care a trăit istoria și care mi-o povestește încet, bătrânește, ori de câte ori am ocazia să-l întreb. Dar nu este istoria pe care o învățăm la școală. Ci istoria vieții sale. Cea trăită sub regimuri, sub comuniști, sub democrați, în Cușmirca sa natală.

Am un filmuleț scurt cu bunelul. Un vloguleț micuț. O să-l vedeți și o să-l ascultați cum vorbește. Apropo, folosește unele cuvinte pe care nu le-am auzit decât la el și, cred eu, cu el se termină. Nu-mi amintesc prea multe, dar las trei aici, ca să le știe și google:

Pomânt – pământ;
Șanti – și apoi, așadar;
Untdelemn – ulei.

Mâine vin cu vlogul. Acum spun doar atât: La mulți ani, bunele! Ești minunat! Ești unic! Nu știu câți oameni ca tine mai sunt pe pomânt.