Într-o țară în care 5 femei sunt violate zilnic, 55 la sută din cetățeni sunt ok cu asta

sursa foto: CANCAN.RO

Sunt tată de fată, am soție, am prietene, am mamă, am atâtea rude femei… Așa că a fost greu să ignor hashtagul #metoo. O campanie bună, de care este nevoie. Să ne scoată un pic din amorțeală. România suferă de această problemă, a lipsei totale de compasiune și empatie față de femeile abuzate.

Cei care au luat campania peste picior, au ironizat femeile, s-au desolidarizat cu cele abuzate nu au mame, surori, iubite, fiice, colege? Ce inimă să ai să nu te șocheze poveștile femeilor hărțuite, abuzate, violate? Vorbeam cu o colegă și am ajuns la concluzia că practic nu există femeie în România care să nu fi avut un caz grav de hărțuire sau tentativă de viol sau chiar viol. Continue reading…

Despre #metoo

Citesc cu greu mărturiile prietenelor mele de pe facebook. Fete pe care le cunosc din viața reală sau virtuală. Ele povestesc despre experiențele traumatizante prin care au trecut: au fost violate, hărțuite sexual, lovite și alte orori… Toate întâmplările sunt însoțite de haștagul #metoo. Puteți să-l căutați pe facebook să vedeți despre ce este vorba. #metoo îmi dă deja frisoane. Oriunde îl văd, știu că voi afla despre o mare durere personală. Prea multă durere…

Citesc postările femeilor cu ochi de bărbat, tată, soț, om și sunt întristat, furios, neputincios

Întristat pentru că realizez, lumea asta este plină de cazuri în care femeile au fost violate sau hărțuite sexual. Aproape că nu există femeie care să nu fi fost victimă unor abuzuri sexuale. Ți se zbârlește părul! Continue reading…

Cum am convins-o să-și strângă jucăriile prin casă fără să-mi dau seama :)

Momentul în care mâncam pizza… independent! 🙂

Discuțiile cu Natalia mă destind. După ce vorbim mă umplu de energie. Discuțiile mele preferate nu sunt cele în care o întreb ce a făcut, cum îi merg treburile și încerc să o descos despre grădi. Atunci mă poziționez ca părinte, ea este copil, iar farmecul dispare.

Discuția care îmi place mult este aceea în care noi vorbim ca doi oameni egali. Ea încearcă să se ridice la statutul de adult, eu sunt serios și demonstrez că o accept ca pe un partener egal de vorbe. Desigur, glumim, că fără umor nu se poate. Simt că în aceste momente este complet deschisă și putem să vorbim despre orice. E minunat…

Ultima dată am vorbit despre problemele copiilor mici, de cinci ani și am constatat că i-a plăcut mult punctul meu de vedete. Natalia mă asculta cu gura căscată și povestea lucruri din viața ei pe care altfel nu mi le-ar fi zis și pe care nu le-am cerut. Continue reading…

Jos mâinile de pe… Baltag, romanul!

În sfârșit îmi place și mie o dezbatere de pe Facebook-ul românesc. Discuția dintre cei care sunt pro sau contra prezenței Baltagului în școli a măturat restul dezbaterilor. Știți voi, renumitul roman al lui Sadoveanu… Am cititori deștepți, sigur știți. 🙂 Totul a pornit de la profesoara Cristina Tunegaru. Aceasta a spus următoarele:

Continue reading…

Cum mă joc cu Natalia interpretând diferite sentimente?

Aici nu interpretam nimic, asta dacă nu există sentimentul ”Mănânc o închețată”! 🙂

Noi avem un joc. Eu și cu Natalia. Nu i-am pus încă un nume, dar ne place la nebunie. Mai ales când mâncăm înghețată. 🙂

Pe scurt, eu propun un sentiment apoi trebuie să-l interpretăm… cu fața. Apoi ea propune unul. Și tot așa până când epuizăm fețele și sentimentele. Le fotografiem pe fiecare în parte, evident.

Când terminăm maimuțăreala ne uităm la poze și comentăm. De fiecare dată câștigă Natalia. Nu pentru că eu cedez, pur și simplu, este mai expresivă. Aici mă poate învăța multe. Continue reading…

Știați că România sărbătorește joi Ziua Mondială a Educației cu școlile închise, deci, fără educație?

Sistemul de învățământ din România. Eh! Dacă nu ar fi, nu s-ar povesti.

Am aflat cu stupoare că o chestie absurdă de anul trecut se întâmplă și în 2017. Căci, nu-i așa? Lucrurile bune trebuiesc distruse, cele paradoxale – perpetuate. Dacă sunteți cu telefonul în mână când citiți asta, aveți grijă să nu-l scăpați. Gata? Sunteți pregătiți? Unu, doi, trei… Deci, pregătiți, da? Eu v-am avertizat.

De Ziua Mondială a Educației elevii români nu vor face cursuri. Altfel zis, de Ziua Mondială a Educației: No Education! Badabum!

V-ați adunat telefonul de pe jos? Bine. Sper că ecranul nu este crăpat prea tare și puteți citi mai departe.

Ziua Mondială a Educației este joi, iar părinții au fost anunțați că educația se suspendă pentru o zi. Cursurile se opresc. Voi realizați absurditatea momentului? Ziua educației fără educație… De fapt, de ce ne mirăm? Asta demonstrează cu prisosință realitatea din instituțiile de învățământ. Continue reading…

Revederea


Au fost 2 zile ca doi ani. Jur.

În prima zi de deplasare, imediat ce am ajuns în camera de hotel, am pus mâna pe telefon și am sunat acasă – obligatoriu cu video. Voiam să o văd. Primul lucru care m-a întrebat și care m-a topit tot a fost: ”tati, de ce ai plecat?”

Asta e, Natalia. Trebuie să pleci, ai treabă, dar te usuci de dor. Oare cum rezistă cei care pleacă o lună, două și își văd familia doar pe skype sau facebook? E crunt.

Apropo, copiii au frica de despărțire în subconștient. Arhetipul acesta al părăsirii de către părinți este extrem de puternic. Mă gândesc că este ceva normal, fiziologic, copil fiind ți-e frică să nu rămâi de părinți, să nu te rătăcești, pentru că în vremurile când omul hălăduia prin păduri cu o suliță în mâini asta însemna moarte. Așadar, o motivație suficient de puternică ca să se transmită prin ADN tuturor generațiilor care vor urma. Alertă, Alertă, Alertă! Nu vă rătăciți, nu vă pierdeți de părinți, că e bau bau. Continue reading…