Întâmplare la semafor

Nivelul testosteronului a crescut brusc. Îi simțeai vibrația, îi vedeai efectele. Un bărbat și-a supt burta. Un altul și-a îndreptat umerii să pară mai înalt. Pe al treilea l-a apucat dintr-o data suflecatul mânecilor. Erau ca niște păuni. Unul chel și-a trecut chiar mâna prin părul imaginar să-și îndrepte pleata.

Erau la trecerea de pietoni și abia se puse roșu la semafor. Sursa acestor vibrații masculine era Ea. O făptura care se așezase la vreo doi metri de grupul de pietoni în care se nimeriseră să fie numai bărbați. Ea stătea pe o bancă dintr-un părculeț. Era ceea ce corporatiștii numesc sexy, iar pe șantier i s-ar zice bunoacă! Ce mai colo-ncoace, era frumoasă. Continue reading…

Sunt cetățean european și am drepturi… O comparație în aprozar

Niște cetățeni europeni din România stăteau la coadă la aprozarul Lidl. Erau două cozi, a câte 5 oameni la fiecare. La o coadă, subsemnatul. De noi s-a apropiat o doamnă cu coșul plin. Era însoțită de un domn. Soțul, probabil. Păreau aproape de pensie sau deja acolo. Deranjată de ordinea lucrurilor, doamna s-a uitat peste ochelarii de pe nas, și-a înfipt mâinile dolofane în șolduri și a vorbit cu voce stridentă: “mai deschideți o casă! Că nu am toată ziua la dispoziție pentru voi!”

Clientul nostru, stăpânul nostru – angajații Lidl au aprins semnul de casă deschisă, iar într-un minut acolo era un om care vindea. Uraaa, și-au spus alți cetățeni europeni în gând. Imediat au sărit spre casa deschisă dând din coate și răsturnând un suport pentru umbrele. Astfel că doamna cu coșul plin, pentru că se mișca mai greu, s-a trezit că se formase altă coadă în fața sa. Ce-i drept, nu mai era a 6-a persoană din rând, ci a patra. Triumfătoare s-a uitat în jur. S-a uitat la soțul ei și… a început să pună obiectele cumpărate pe bandă. Când a ajuns la casă și-a luat din nou aerul supărat: ”of, că tare greu ne mai mișcăm în magazinul acesta, iar nu reușesc să fac nimic pe acasă!” Vânzătorul nu a zis nimic, le-a urat sec: ”o zi frumoasă”. Continue reading…

BAC-ul ca metodă de tortură a copiilor

Poză simbol! SURSA

Am văzut multă lume bună care se laudă pe facebook zilele acestea cu notele copiilor lor după examenul de BAC. Fata mea/băiatul meu a luat nota cutare(foarte bună) și va merge la facultatea cutare(extrem de prestigioasă), spun părinții pe facebook. Este clar, oamenii sunt extrem de mândri și, desigur, au motive întemeiate. BAC-ul este încununarea unor eforturi uriașe din timpul anilor de liceu, școală. Când spun uriașe diminuez amploarea muncii copiilor. Iar asta este partea nevăzută și tristă a acestor anunțuri pline de mândrie paternă: ”fiul meu/fiica mea are note bune la BAC”.

Problema este că notele bune la BAC ne-au întunecat mințile. Doar asta ne interesează din educație. Numai spre asta tindem. Nu știu dacă este vina noastră. Dar sigur o mare parte din vină o are sistemul de învățământ. La cât învață astăzi cei mici, la câtă muncă depun, la ce teorie absurdă este băgată cu polonicul în creierașele lor sprintene… Mă înfior. Ce teorie? Teroare de-a dreptul. Sincer, nu aș vrea să fiu în pielea lor. Toți cei care comentați aiurea cum că nu o să aibă cine să vă plătească pensiile, vedea-v-aș la BAC. Nu munciți nici 10 la sută din cât bagă sărmanii copii.  Continue reading…

O femeie a fost agresată verbal de un ”bărbat” în trenul București – Constanța! Ce a greșit în abordarea acestei situații conflictuale?

foto simbol, sursa: dailypost.co.uk

Istorioara din tren, pe care am citit-o pe facebook, m-a supărat. Nu vă ascund. M-am gândit la soția mea, la fiica mea, la mama mea, dar și la alte femei dragi. Dacă erau ele în locul celei care a pățit-o… Pentru că nu mai găsesc postarea, o să vă explic în câteva cuvinte ce s-a întâmplat. (Vă rog, dați în comentarii linkul la postare, în caz că știți despre ce vorbesc)

Așadar, trenul București-Constanța. O femeie cu un copil de doi ani stau la o măsuță din vagon. Copilul vrea să deseneze. De femeie se leagă un ”bărbat” care nu mai contenește cu apropourile, apoi cu insultele. La început i se bagă în suflet cu ideile lui despre faptul că un copil nu este al mamei, ci al societății. Apoi că femeia este ”nef..tă” și multe altele neghiobii la adresa femeii, chestii urâte pe care nu o să le înșir aici. Postarea s-a viralizat pe facebook unde adunase în momentul în care o citisem vreo mie și ceva de share-uri. Era și o poză cu acel individ, iar ”bărbatul” pare să fi fost identificat de cineva. Evident, nu o să pățească nimic. Rușinea de a fi expus pe facebook de către o femeie nu înseamnă nimic pentru astfel de inși.

Dacă este așa cum se povestește în postare, respectivul are grave probleme la mansardă și e nevoie de un specialist bun să i le rezolve. Să vorbești astfel cu o femeie, din punctul meu de vedere, te descalifică. Nu mai ești ”bărbat”. Este inadmisibil chiar dacă femeia a folosit un ton mai nepotrivit. Ignori, îți vezi d’ale tale, nu o bagi în seamnă, dar cel mai important, nu o jignești. De ce? Pentru că ai pălărie, pana mea, ești bărbat. Asta nu se învață niciunde. Bărbăția ori există, ori ba!

Totuși, trebuie s-o spun răspicat, femeia a greșit din perspectiva abordării unei situații conflictuale. Există niște lucruri pe care nu le faci. Continue reading…

De ce nu merită să ne certăm cu proștii?

sursa: Idiocracy

Puține lucruri de pe lumea asta merită să te expui unui pericol. De regulă aceste ”lucruri” sunt persoanele dragi. Desigur, mai este vorba și de valorile în care credem cu tărie, care ne definesc baza existenței noastre umane. În rest, pentru altceva nu prea merită să-ți bagi capul în gura leului.

De ce spun asta? Din când în când apar știri despre oameni care au fost bătuți, care au avut de suferit grav de pe urma unor situații în care s-au implicat fără să-și dea seama de consecințe.

Exemple. Ai văzut niște proști care aruncă mizerie pe jos. Sunt mulți, dar proști. Te gândești să le faci observație. Tu, în naivitatea ta, crezi că ai cum să faci educație cu ei. Aș, ți-ai găsit. Caută un număr de la poliția locală, lasă-i pe polițiști să-și facă treaba. S-ar putea ca o amendă să fie mai eficientă. Altfel, cine știe, te trezești înjurat, scuipat, ba chiar și bătut. Dacă ești cu copilul, este o adevărată dramă pentru cel mic. Omul prost are minte doar pentru violență, fie verbală, fie fizică. Am citit suficiente știri despre oameni care au fost bătuți, ultragiați după ce au intrat într-un schimb de replici cu niște proști. În acest caz regula este extrem și extrem de simplă: nu coborî la nivelul prostului. Nu ai de ce să investighezi hăurile prostiei omenești. Continue reading…

Copiii sedentarismului

– Dorinel, ai grijă, mamă, dacă nu poți, nu te chinui, îi strigă femeia unui zdrahon de Dorinel. Un puști de vreo 10-14 ani și vreo 60 de kile.

Dorinel și copiii de seama lui făceau ceva întreceri între ei în parc. Alergare, sărituri. Chestii de-ale copiilor. Nu era singurul copil, să zicem, cam dolofan. Așa că m-a uimit să văd că mama sau bunica îl sfătuiește pe Dorinel să evite mișcarea.

Copilul nu părea să aibă o problemă fizică vizibilă. Acum nu știu dacă suferea de vreo boală. Acest lucru nu este exclus. Problema este că tot mai des văd astfel de situații. Părinți, bunici care își feresc copiii de efort. Și nu cred că e bine. Nu e bine mai ales pentru copii. Continue reading…

Ce legătură este între umilirea fetei de la Ploiești și haterii de pe Facebook?

După finala de la Roland Garros am citit o grămadă de înjurături în adresa Simonei Halep. Românii negri la suflet au intrat pe diferite pagini de Facebook ca să o înjure pe campioana noastră. De ce? De răi ce sunt. E plină România de răutate gratuită. Ceea ce occidentalii numesc hate speach, iar noi am românizat: hateri.

Acest hate speach se manifestă la orice ocazie. Nu contează dacă este un eveniment de bine sau de rău. Să aibă ei unde înjura. Haterii caută o cale, o platformă să-și exprime răutatea, ura, nemulțumirea. Și o găsesc mai ales pe Facebook. Mai ales la evenimentele importante.

Alt caz. Urmăream pe Facebook discursurile de la Casa Albă ale celor doi președinți. Klaus Iohannis și Donald Trump. Abia au deschis gura, că au și început să curgă înjurăturile. Ce era la gura oamenilor este de nedescris. Am dezactivat comentariile. Nu mă puteam concentra. Prea erau agresivi și răi. O răutate gratuită și deplasată. Continue reading…

”Talpa iadului” pe bicicletă

sursa: pinterest

 

Acest text a fost scris de… să-i zicem, Maria. Maria a fost de curând la sală, la biciclete. Mi-a povestit că a tras de ea ca un cal de curse. Și cum povestea ea așa, frumos, haios, am rugat-o să-mi povestească și în scris, să vă bucur pe voi cu un text mișto despre cum e la sala de forță, la clasa de biciclete. Enjoy!

– Dacă va văd butonând telefonul, vă invit afară. Ne vedem data ”aviatoare”!

Asta se crede tare nostimă, zic eu în gând, dar în realitate îndepărtez telefonul. Ca să fiu sigură că nu trag cu ochiul spre el, îl acoper cu un teanc de prosoape.

– Dacă, nu trageți de voi, vă invit afară. Ne vedem data ”aviatoare”!

Mi s-a părut sau dumneasa repetă aceeași glumă de două ori? Îmi zic eu în gând, iar în realitate îmi potrivesc repejor șaua, reglez ghidonul si dau rezistența la minim. Atâta mi-a trebuit. Cred că m-a zărit.

– N-ați venit aici să vă prezint bicicleta. Trebuie să vă informați unde veniți. Așa că, dacă cineva e prima dată, înțelege că nu poate, îl invit afară și ne vedem data ”aviatoare”! Continue reading…