Jos mâinile de pe… Baltag, romanul!

În sfârșit îmi place și mie o dezbatere de pe Facebook-ul românesc. Discuția dintre cei care sunt pro sau contra prezenței Baltagului în școli a măturat restul dezbaterilor. Știți voi, renumitul roman al lui Sadoveanu… Am cititori deștepți, sigur știți. 🙂 Totul a pornit de la profesoara Cristina Tunegaru. Aceasta a spus următoarele:

Continue reading…

Cum mă joc cu Natalia interpretând diferite sentimente?

Aici nu interpretam nimic, asta dacă nu există sentimentul ”Mănânc o închețată”! 🙂

Noi avem un joc. Eu și cu Natalia. Nu i-am pus încă un nume, dar ne place la nebunie. Mai ales când mâncăm înghețată. 🙂

Pe scurt, eu propun un sentiment apoi trebuie să-l interpretăm… cu fața. Apoi ea propune unul. Și tot așa până când epuizăm fețele și sentimentele. Le fotografiem pe fiecare în parte, evident.

Când terminăm maimuțăreala ne uităm la poze și comentăm. De fiecare dată câștigă Natalia. Nu pentru că eu cedez, pur și simplu, este mai expresivă. Aici mă poate învăța multe. Continue reading…

Știați că România sărbătorește joi Ziua Mondială a Educației cu școlile închise, deci, fără educație?

Sistemul de învățământ din România. Eh! Dacă nu ar fi, nu s-ar povesti.

Am aflat cu stupoare că o chestie absurdă de anul trecut se întâmplă și în 2017. Căci, nu-i așa? Lucrurile bune trebuiesc distruse, cele paradoxale – perpetuate. Dacă sunteți cu telefonul în mână când citiți asta, aveți grijă să nu-l scăpați. Gata? Sunteți pregătiți? Unu, doi, trei… Deci, pregătiți, da? Eu v-am avertizat.

De Ziua Mondială a Educației elevii români nu vor face cursuri. Altfel zis, de Ziua Mondială a Educației: No Education! Badabum!

V-ați adunat telefonul de pe jos? Bine. Sper că ecranul nu este crăpat prea tare și puteți citi mai departe.

Ziua Mondială a Educației este joi, iar părinții au fost anunțați că educația se suspendă pentru o zi. Cursurile se opresc. Voi realizați absurditatea momentului? Ziua educației fără educație… De fapt, de ce ne mirăm? Asta demonstrează cu prisosință realitatea din instituțiile de învățământ. Continue reading…

Revederea


Au fost 2 zile ca doi ani. Jur.

În prima zi de deplasare, imediat ce am ajuns în camera de hotel, am pus mâna pe telefon și am sunat acasă – obligatoriu cu video. Voiam să o văd. Primul lucru care m-a întrebat și care m-a topit tot a fost: ”tati, de ce ai plecat?”

Asta e, Natalia. Trebuie să pleci, ai treabă, dar te usuci de dor. Oare cum rezistă cei care pleacă o lună, două și își văd familia doar pe skype sau facebook? E crunt.

Apropo, copiii au frica de despărțire în subconștient. Arhetipul acesta al părăsirii de către părinți este extrem de puternic. Mă gândesc că este ceva normal, fiziologic, copil fiind ți-e frică să nu rămâi de părinți, să nu te rătăcești, pentru că în vremurile când omul hălăduia prin păduri cu o suliță în mâini asta însemna moarte. Așadar, o motivație suficient de puternică ca să se transmită prin ADN tuturor generațiilor care vor urma. Alertă, Alertă, Alertă! Nu vă rătăciți, nu vă pierdeți de părinți, că e bau bau. Continue reading…

Vlog: ”Creața cu Ochii Verzi la experimente!” Sau cum să-i faci pe copii să iubească științele?

Ce strategie abordați când vreți să-i faceți pe copii să învețe? Că este vorba de științe exacte sau științe umane… Am auzit de părinți care se pun cu burta pe carte împreună cu copiii lor. O fi și asta o metodă bună, dar are o limită. Unii ajung să facă teme în locul copiilor ca aceștia să ia note mari, ceea ce este o mare greșeală.

Mă rog, fiecare părinte cu tactica lui. Noi mai avem până când Natalia, aka Creața cu Ochii Verzi, să fie prinsă cu teme. Cu toate acestea, când cei de la Bayer ne-au invitat la laboratorul lor științific, am acceptat cu multă bucurie. Laboratorul de Științe Bayer România este un Laborator, așa cum vă dați seama, cu experiențe pentru copii. Este deja la a nu știu câta ediție și sper să le țină carburantul oamenilor entuziaști de acolo, să continue treaba asta, că o fac foarte și foarte bine. Continue reading…

Încrederea în forțele proprii se educă

”Ce-ai pățit, sărmănelul de tine?” Din celălalt capăt al parcului, o mamă fugea mâncând pământul spre odorașul ei. Era ca Usain Bolt alergând după un nou record mondial la atletism. ”Sărmănelul” se întinse pe jos. Alergase împreună cu niște copii și căzuse. În loc să se ridice și să-și vadă de alergat, stătea jos. Cineva trebuia să-l ridice.

Maică-sa a venit, l-a scuturat, l-a ridicat, a bătut pământul ”vinovat” de acea căzătură ușoară și l-a lăsat din nou să alerge. Evident, la următoarea căzătură, iarăși ușoară, copilul a așteptat din nou să vină mami din celălalt capăt al locului de joacă să-l ridice și să certe pământul. Continue reading…

Despre ”chestia asta”… nu se discută. ”Aflați voi când creșteți mari!”

Ok, este o temă tare grea. Sexul și reproducerea explicată copiilor. De fapt, nu este grea, este un tabu, mai ales în societatea noastră. Orice discuție publică despre ”chestia asta” se transformă într-o uriașă păruială pe Facebook. Argumentele sunt pentru fraieri. Și totuși, problema rămâne, cum le explici copiilor ce s-a întâmplat înainte de a fi? Și de ce nu o facem ca lumea?

Fac o paralelă personală. Prima carte despre ”chestia asta” 🙂 , adică sexul între oameni, am citit-o în rusă, când eram deja la liceu. În română, ioc cărți. Era o carte cu puține desene, se numea ”Sexul la microscop”. Erau noțiuni de bază despre corpul bărbaților și femeilor. În școala generală, la Anatomie, despre ”chestia asta” s-a discutat pe fugă, la două lecții separate. O oră pentru băieți, una pentru fete. Tabu, rușine, o să creșteți și o să aflați. De la cine? Din care sursă? Continue reading…