Cum să trăiești până la 90 de ani? Secretul longevității bunelului meu(Vlogul de luni este de vorbă cu bunelul)

Ieri vă spuneam că bunelul meu, Profir, a împlinit 90 de ani. O vârstă uimitoare, rotundă, frumoasă.

Să trăiești 90 de ani, să vezi cu ochii tăi Războiul Mondial, să supraviețuiești regimului comunist sovietic… Mi se pare impresionant. Dar cum să ajungi până la 90 de ani?

Bunelul, cel care a muncit o viață la fermă, a trăit la țară, a avut nenumărate animale, a lucrat pământul(el zice pomânt), poate că deține secretul longevității.

Ieri, după ce l-am felicitat(din păcate, prin apel video), după ce i-am urat încă 90 de ani, l-am întrebat care îi este secretul? Mi-a zis simplu, după câteva secunde de gândire: ”să muncești”. Nu este prima dată când îmi spune asta.  Continue reading…

Bunelul meu împlinește astăzi 90 de ani!

S-a născut în 1928, într-o zi friguroasă de februarie. Pe 4 februarie. Pe vremurile acelea, iernile din Nordul Basarabiei își meritau numele. Cu viscole, cu nămeți cât casa și friguri de îngheța găina în coteț. Asta dacă ar fi să-l cred pe bunelul. Dar nu aș avea niciun motiv din lume să nu-l cred. Pentru că bunelul meu, Profir, este cel mai cinstit oameni din câți cunosc și din câți există. V-am mai povestit, aici, pe blog, despre el.

În ziua în care s-a născut, acolo, în satul cu nume de cușmă, Cușmirca, era… România. Bunelul s-a născut și a copilărit în România, apoi și-a trăit viața în Uniunea Sovietică. Astăzi își trăiește bătrânețile în Republica Moldova, un fel de țară, cea mai săracă din Europa, dar cu oameni minunați.

Bunicului Pofir îi spunem bunelul. Îmi place cum sună. Nu vi se pare un cuvânt frumos și plin de dragoste? Îl definește pe Profir, cel care astăzi face 90 de ani. Cel care mi-a fost singurul bunel toată viața, iar acu este străbunel pentru Natalia!

La 90 de ani, bunelul Profir este un om cu mintea limpede, chiar dacă picioarele nu-i mai sunt ușurele. Bunelul este un om care a trăit istoria și care mi-o povestește încet, bătrânește, ori de câte ori am ocazia să-l întreb. Dar nu este istoria pe care o învățăm la școală. Ci istoria vieții sale. Cea trăită sub regimuri, sub comuniști, sub democrați, în Cușmirca sa natală.

Am un filmuleț scurt cu bunelul. Un vloguleț micuț. O să-l vedeți și o să-l ascultați cum vorbește. Apropo, folosește unele cuvinte pe care nu le-am auzit decât la el și, cred eu, cu el se termină. Nu-mi amintesc prea multe, dar las trei aici, ca să le știe și google:

Pomânt – pământ;
Șanti – și apoi, așadar;
Untdelemn – ulei.

Mâine vin cu vlogul. Acum spun doar atât: La mulți ani, bunele! Ești minunat! Ești unic! Nu știu câți oameni ca tine mai sunt pe pomânt.

Nesimțirea provoacă miopie

Două seri la rând îmi găsesc locul de parcare ocupat. Na, când plătești la primărie un loc și vii seara acasă, iar apoi parchezi la mama naibii, te cam ia cu spume. Sunt genul de om care nu ridică ștergătoare. Mi se pare o mârlănie. Nu am chemat nici poliția pentru că am făcut-o în zadar în două rânduri și… nu s-a întâmplat nimic.

Odată nu s-a întâmplat nimic chiar dacă a venit șoferul mașinii în timp ce poliția era acolo. Polițistul i-a dat… un avertisment verbal. Nu avea chef să completeze formulare și l-a avertizat pe șofer că data viitoare o să-i dea nanana.

Chiar dacă regulamentul aprobat de Consiliul Local spune că locul tău de parcare este al tău 24 din 24, personal nu am pretenția asta. Deși plătesc, mi se pare logic să parcheze oricine vrea cât nu sunt io acasă. Nu vreau să fiu absurd. Dar totul până la un punct. Bă, dacă ai parcat și vezi că locul este plătit de un prost la primărie, că prostul dă bani, fii bun și lasă-ți un număr în geamul mașinii. Este de bun simț să fie numărul de telefon la care să și răspunzi. E ca o cutumă. O lege nescrisă. Continue reading…

Bunelul meu…

Bunicul împlinește 90 de ani pe 4 februarie. Îi urez multă sănătate și mulți ani înainte.

Noi îi spunem bunelul. Bunelul Profir. Are un nume foarte interesant, puțin întâlnit în vremurile noastre.

La aproape 90 de ani, bunelul Profir demonstrează o agerime uluitoare în gândire. Singurele lucruri rigide pe care le are sunt încheieturile și valorile sale. De fapt, valorile bunelului Profir sunt chiar de neclintit.

Acest om m-a marcat din copilărie. Vorba i-a fost mereu molcomă, ușoară, dulce. Folosește des cuvântul ”șanti”. Un cuvânt pe care l-am auzit doar în Nordul Basarabiei și înseamnă ”și apoi”. Vocea sa este unică. Aș recunoaște-o dintr-un miliard. Nu mi-a spus niciodată povești. Mi-a istorisit doar lucruri reale din viața sa.

A făcut ”școala la români”. Așa numește bunelul perioada când Basarabia a fost în componența României. A studiat în școala din sat, 7 clase. I-a plăcut enorm matematica, iar, ca să-l citez, ”4 clase la români băteau 11 clase la ruși”. Chiar și acum, la bătrânețe, ține minte formule matematice învățate ”la români”. M-a uimit când mi-a spus ”cum se socotește aria cercului”. Continue reading…

Vlogul de luni. Despre cum am fost ”La țară”, Acasă!

Este luni, este zi de vlog. Iar vlogul de astăzi este despre Acasă, despre cum am fost cu Natalia ”La țară!” S-a întâmplat acum două luni, dar l-am dat azi pentru că vin sărbătorile de iarnă și o să fim împreună… Sau cel puțin o să tânjim să ne reunim familiile.

Sunt nostalgic, emoționat, poate melancoolic după ce am terminat de montat vlogul filmat ”La țară”, la Cuizăuca. Mi-am dat seama că, pentru mine, Acasă este o noțiune care poate avea și o încărcătură geografică. La Cuizăuca mi-e dragă fiecare piatră de care m-am împiedicat, fiecare gard pe care l-am escaladat.

Așa că în vlogul acesta am pus cel mai mult suflet de până acum. Continue reading…

Bateria Natalia

Am o metodă eficientă de a mă încărca cu energie. Dar pentru asta am nevoie de baterie. 🙂 Una extrem de mică. Mica mea baterie cu ochii verzi.

Ajung seara acasă(știți voi, momentul acela când îți lași haina și realizezi că ziua grea, nașpa, plină de capcane și oameni ticăloși… a trecut, că toate lucrurile nasoale care ți s-au întâmplat și în care ai investit atâția nervi au fost niște amănunte nesemnificative) și totul a rămas după ușă. Ce bine, ce fericire! Cu toate acestea, sunt secătuit. Nu mai am energie pentru nimic altceva.

E momentul în care o văd pe ea învârtindu-se în jurul meu ca un titirez. Continue reading…

Ce faci când bona îți bate copilul? Îi pui poza pe FB…

Bona bătăușă, Ivanciu Mihaela. Sursa

Îți săruți copilul de dimineață. Îl îmbrățișezi. Dai ultimele indicații bonei și ieși. Dar îți amintești că ai uitat ceva. Te întorci, deschizi ușa și ți se oprește inima. Auzi cum bona urlă la copil. Și urlă tare, ba chiar îl agresează fizic.

Ești părinte, îți iubești copilul. Căpiezi de-a dreptul când vezi că o nebună pe care ai lăsat-o în casă îi face așa ceva. Cu toate acestea, ce faci? Un pic de scandal, o dai afară pe ușă și… o faci de rușine pe Facebook. Eu zic că este cam puțin. Mult prea puțin. Nebuna a scăpat ieftin.

Ai fi putut să alegi calea ilegală. De exemplu, să o bagi pe nebună într-o altă cameră și… să-i faci tot ce îi făcea copilului. Asta dacă ai forță și ești dispus să încalci legea. Dar această cale este riscantă și, cum am zis, ilegală. Continue reading…