”Nu alerga că o să transpiri”, cea mai comună expresie în parcurile din București :(

Îmi plac copiii care aleargă, sar, se cațără și nu stau o clipă locului. Poate pentru că și eu am fost la fel. Mă uit cu ochi de adulți la mine, copilul, și sunt fericit că aveam forța și energia necesară. Mergeam cu ai mei părinți cu sapa pe deal. Trăgeam de coada săpăligii toată ziua la porumb(păpușoi), iar seara, când ajungeam acasă, mâncam oleacă și apoi… Țuști, cu mingea pe stadion.

Repet, ca să înțelegeți amploarea efortului fizic. Toată ziua pe deal, în bătaia soarelui, bând apă fierbinte, mâncând pe apucate. Seara ajungeam acasă și nu ne ogoiam(așa se zice la mine la liniștit). Dimpotrivă, după ce ne puneam gura la cale, plecam repede să jucăm fotbal pe stadion.

Asta da energie. Asta da activitate fizică. Eram într-o formă de invidiat. Nu doar eu, ci toți copiii pe care îi știam. Pe vremea aia credeam că suntem foarte slabi. Astăzi se zice că ești ”fit”. Adevărul este că nu se punea firicel de grăsime pe noi. Orice haleam, era făcut harcea-parcea de metabolismul uriaș dobândit din activitățile fizice și care, evident, avea nevoie de multă papa.

Acum să ne mutăm la copilăria de azi. A copiilor care cresc în București. Cea mai des auzită expresie în parcurile din București este: ”nu alerga!” Iar continuarea depinde de bunic/părinte: nu alerga că o să cazi, nu alerga că o să transpiri, nu alerga că te lovești, nu alerga că te murdărești și altele.

Evident, există și alte îndemnuri la sedentarism. De tipul: nu te cățăra, nu te pune în genunchi, nu te mai da cu bicicleta… Continue reading…

Am testat imprimanta multifuncțională Epson Ecotank L6190. Vedeți ce-a ieșit… :)

Blogul nostru a primit în teste această imprimantă color Epson. După cum vedeți scris pe cutie, se numește Epson Ecotank L6190. Redacția blogului habar nu are, nu se pricepe la imprimante, chit că sunt multifuncționale, tocmai de aceea descrierea ei va fi după urechiușe. Complet ”atehnică”. O să vedeți mai jos puține explicații(niciuna) despre câți mega-gica-gacica-pixeli are drăcovenia și ce avantaje/dezavantaje are față de concurență. Noi o să vă relatăm doar părerea și experiența noastră din calitatea subiectivă de consumatori normali.

“Jucăria” pentru familie Epson Ecotank L6190 a picat bine din două motive. Se apropie prima zi de școală, eveniment aducător de un trilion de poze. Adică momentul din care Natalia(redactorul-șef al blogului cojocari.ro) își va încerca puterile cognitive în cadrul sistemului național de educație – va merge în clasa pregătitoare. Doi, Natalia nu se simte bine și are nevoie de ceva care să o preocupe, o ”jucărie” nouă.

Ca un părinte responsabil, am dotat copilul cu o foarfecă și l-am pus la treabă, gândindu-mă că va instala imprimanta, iar eu o voi testa. Continue reading…

Cum a fost la reuniunea de liceu? Petrecerea(ultima parte)

În articolele precedente vă povesteam cum a fost la reuniunea de liceu/partea oficială. În acest articol o să vă povestesc despre altceva. Despre petrecerea de după. Aceasta este poza pe care am făcut-o la plecarea din liceu. Ce să vă zic? Clădirea m-a umplut de nostalgie, chit că părea mai mică. Cred că îmbătrânesc. 🙂

Clasa A, B și C(în asta am învățat io, cu profil real). În această poză suntem iarăși noi, toți. Mă rog, câți am putut să ne strângem de prin lume, de prin Republica Moldova. Așadar, trecuseră 16 ani de când nu-i văzusem pe ei, colegii mei. Ca să celebrăm cum se cuvine, ne-am dat întâlnire într-un local de prin centrul Orheiului.

Continue reading…

Reuniunea de liceu, Ceremonia oficială(partea a II-a)

Cu pași grăbiți m-am îndreptate spre sala de festivități. Aci era vânzoleala adevărată. Bine, nu 90 de foști copii, acum bărbați și femei în toată firea, dar erau vreo 30-40. M-am uitat în stânga, în dreapta. Pfff. Recunoșteam doar un sfert din ei. Nu pentru că s-au schimbat în cei 16 ani. Pur și simplu, erau din alte clase paralele. Atât de paralele, că nu ne intersectam. Cum am zis, eu eram la real, ei erau la profil umanist. În plus, venisem destul de târziu în liceu, iar 3 ani nu mi-au fost suficienți să-i cunosc pe toți. Păcat. Aș fi fost fericit să țin legătura cu oameni atât de cool, îndrăzneți, puternici, haioși, harnici… Aș continua cu epitetele, dar trec la niște chestii mai triste.

Iată toată clasa de profil real care s-a adunat la liceu. 4 colegi. Mulți nu au putut veni, chit că erau în țară. Problema este că alții sunt plecați. S-au împrăștiat în toată lumea: Canada, SUA și toată Europa… M-am bucurat mult să-i revăd. De la stânga la dreapta: Io; Tania, despre care v-am spus în prima postare despre reuniune; domnul Boguș, celebru deja pe acest blog; Dana, cu ochii albaștri de felină; Mîțu, cu spiritul lui de antreprenor sadea.

Această hartă este dovada. Am încercat să ne dăm seama unde au ajuns colegii noștri, în ce părți ale lumii. Europa este plină de absolvenți ai Liceului ”Onisifor Ghibu” din Orhei. Câțiva sunt peste ocean. Harta nu este completă. Încă nu o completasem. Am făcut și un calcul, deh, sunt absolvent de profil real. Din 28 de elevi, câți au fost la mine în clasă, 11 sunt plecați din Republica Moldova. În plus, mulți dintre cei rămași nu ar spune NU unei relocări. Iar asta este trist, pentru că oamenii nu pleacă în număr așa de mare de la bine, pleacă de disperare.

Continue reading…

Despre fenomenul #măpișpeeldevot. De ce ies la proteste cei care s-au ”pișat”?

Fenomenul #măpișpeeldevot mi-a atras atenția de la început. Pe scurt, este vorba de cetățenii care refuzau să voteze, un fel de grevă împotriva băgării votului în urnă. A apărut la alegerile europarlamentare din 2014, din România, evident, dar ”mișcarea” a avut efecte uriașe la alegerile legislative din 2016. Alegătorul a spus asumat și în gura mare, nu mă simt reprezentat de partide și #măpișpeeldevot fără niciun regret.

Doar că asta nu este tot. Acum vine partea interesantă. După ce nu sau prezentat la vot, cei care au adoptat atitudinea ”pișatului”, scuzați-mi expresia plastică, au ieșit la proteste. Disclaimer: asta nu înseamnă că doar ei au protestat. Ziceam că printre protestatari sunt și cei care au avut #măpișpeeldevot pe ștampilă la ultimele alegeri.

De ce? Pentru ce? Regretă? Se vor pișa pe el de vot și la următoarele alegeri? De ce protestează dacă se pișă pe vot?

Am încercat să mă dumiresc în legătură cu fenomenul. Și am contactat-o pe cea care a ajuns să fie invocată de multe ori când se discută despre acest îndemn. A ajuns în atenția publicului după ce poza în care apare cu “mă piș pe el de vot” pe tricou s-a viralizat pe Facebook.

Am vrut să aflu din prima sursă ce motivație stă în spatele #măpișpeeldevot.

Dar iată ce spune Alina, fata cu tricoul.  Continue reading…

Cum am devenit un părinte cicălitor?

– Natalia, înainte de a pleca, vreau să vorbim…

Am luat-o de mânuța ei micuță și am încercat să-i păstrez atenția. Când aude de discuții serioase își găsește alte chestii de făcut. Dar nu m-am lăsat.

– Natalia, vreau să-ți zic ceva important, că noi plecăm, nu o să te vedem aproape o lună și…
– Știu, știu, să fiu cuminte și ascultătoare, mi-a oprit începutul de discurs de tată.

Oare când am devenit părintele tipicar, grav, rigid, cicălitor, mult prea serios? De unde știe copilul că asta voiam să-i zic? Ce previzibil, plictisitor și sâcâitor am devenit. M-am transformat în părinții noștri. Când plecam undeva, ai mei îmi spuneau să stau cuminte, să fiu ascultător. De parcă de la vorbele lor deveneam cuminte, ascultător și atent. Eram copil. 🙂

Mi-am promis că io nu voi fi un astfel de părinte, că nu-mi voi tachina copiii și nu le voi cere întruna să fie cuminți. Se pare că a sosit momentul să mă țin de cuvânt.

– Nu, Natalia, nu asta am vrut să zic. Deci, să nu fii cuminte și ascultătoare…

Căpșorul blond s-a întors încet spre mine. M-a privit cu ochii ei mari și verzi. Nu înțelegea.

– Tati, tu glumești?, m-a întrebat intrigată. Continue reading…

Doamna A.

La toamnă Natalia mea merge la școală. Timpul trece prea repede. Dar despre altceva veți citi mai jos. Despre altcineva, mai curând.

Cred că Dumnezeu ne-a pus mâna pe cap. Am avut una dintre cele mai dulci, frumoase și bune doamne educatoare din câte există pe lume. Așa ceva mai rar. Natalia o iubește enorm și are de ce.

Femeia asta, educatoare cu experiență de o viață într-o grădiniță de stat din București, este dovada vie că la stat, în grădinițe, școli, licee, spitale sunt oameni profesioniști și minunați. La câte se spune și se scrie, mai ales pe Facebook, pe forumuri, nu aș fi crezut în veci că există un asemenea om. Continue reading…