”Talpa iadului” pe bicicletă

sursa: pinterest

 

Acest text a fost scris de… să-i zicem, Maria. Maria a fost de curând la sală, la biciclete. Mi-a povestit că a tras de ea ca un cal de curse. Și cum povestea ea așa, frumos, haios, am rugat-o să-mi povestească și în scris, să vă bucur pe voi cu un text mișto despre cum e la sala de forță, la clasa de biciclete. Enjoy!

– Dacă va văd butonând telefonul, vă invit afară. Ne vedem data ”aviatoare”!

Asta se crede tare nostimă, zic eu în gând, dar în realitate îndepărtez telefonul. Ca să fiu sigură că nu trag cu ochiul spre el, îl acoper cu un teanc de prosoape.

– Dacă, nu trageți de voi, vă invit afară. Ne vedem data ”aviatoare”!

Mi s-a părut sau dumneasa repetă aceeași glumă de două ori? Îmi zic eu în gând, iar în realitate îmi potrivesc repejor șaua, reglez ghidonul si dau rezistența la minim. Atâta mi-a trebuit. Cred că m-a zărit.

– N-ați venit aici să vă prezint bicicleta. Trebuie să vă informați unde veniți. Așa că, dacă cineva e prima dată, înțelege că nu poate, îl invit afară și ne vedem data ”aviatoare”! Continue reading…

Sclavii copiilor

I-am văzut în parc. I-am văzut pe la grădiniță. I-am zărit de multe ori pe stradă, cârând pungi și rucsacul în spate în timp ce ”ăla micu” lingea o înghețată. Uneori îi întâlnesc pe la mall, în vestiarele cluburilor de dans sau de sport. De fiecare dată lucrurile arată la fel. Copiii zbiară fără niciun motiv, iar ei se supun. Dacă se lasă cu ceartă, copilul îi vorbește de sus. De multe ori copilul poate pune punct discuției cu un: ”lasă-mă în pace, ți-am zis!” Când nu mai suportă, sclavii copiilor aruncă un: ”o să te spun la tac’tu”. Merge și varianta: ”te spun la mă-ta”. Continue reading…

Răutatea nu se moștenește, se educă!

Eram în parc. Natalia cu ochii verzi se juca împreună cu niște copii. De ”gașca” lor s-a apropiat o altă fetiță. Mi-am dat seama că este ceva în neregulă când am văzut că toți copiii au început să-și strângă jucăriile și să plece de acolo. A rămas doar Natalia și fetița nouă. Jocul nu mai decurgea la fel de plăcut ca înainte. Natalia voia să facă o chestie, de pildă să treacă pe tobogan, iar fetița tocmai atunci își făcea treabă în calea ei și refuza să se dea la o parte. Cum era de așteptat, jocul s-a terminat destul de rapid cu plecarea Nataliei de acolo să-și caute alți parteneri de joacă. Se vede treabă, ceilalți copii știau deja că nu mai are rost să-ți pierzi timpul și au plecat din prima. Continue reading…

Dar tu îți ștergi pozele cu fostul/fosta de pe rețelele de socializare?

sursa foto

Cei patru stăteau pe o bancă, în parc și priveau în gol. Erau două fete, doi băieți. Sporovăiau. Mă așezasem pe banca alăturată, lângă tobogan, unde se juca Natalia mea cu Ochii Verzi. Fără să vreau le-am auzit o parte din discuție. Povesteau cu ardoare și foarte tare.

– Tu nu ți-ai șters pozele cu Antonio de pe Insta?, a întrebat curios unul dintre băieți.
– De ce să le șterg? Nu fac parte din trecutul meu, din personalitatea mea?, îi răspunse fata.
– Eu dacă aș fi George m-aș despărți de tine, spuse al doilea băiat.
– Nu înțeleg de ce să le șterg? Am fost cu Antonio o viață, de fapt, cam două luni și jumătate, îi explică fata. Continue reading…

Idioțenie patologică: să înjuri un copil cu care s-a certat copilul tău

captură din filmul Idiocracy

Locul de joacă era destul de plin. Copiii se jucau voioși printre leagăne și tobogane. Părinții moțăiau pe bănci, mângâiați de soarele călduț de mai. Era o zi frumoasă, liniștită. Ce-i drept, din loc în loc se iscau mici bâlciuri între copii. ”Conflictele” se aplanau rapid. Nimic nu anunța tâmpenia care urma să se întâmple. Nici prin cap să-mi treacă că se poate ajunge la o chestie ca asta. Cel care a făcut-o sigur avea țiglele de pe mansardă strâmbe rău. Continue reading…

O bipedă…

Tocmai ce terminasem de negociat cu fetița mea, Natalia, că nu putem porni mașina fără ca ea să stea legată în centură, că pe lângă mine a trecut o… bipedă. Nu știu cum să o numesc altfel. Ființă sigur nu era, eventual o piatră. Mamă în niciun caz nu putea fi numită. Deci, o bipedă, punct.

M-a șocat nu atât tonul cu care i-a vorbit fetiței sale, cât ceea ce-i spunea. Frântura de monolog care a ajuns la urechile mele m-a făcut să tresar. Bipeda era supărată pe fetița sa, care ca mulți alți copii se opunea plecării acasă din parc. Așa că bipeda a asaltat-o psihologic într-un hal fără de hal. Continue reading…

”Balena albastră” este în capetele noastre

sursa foto: bbcccnn.com.ua

Am citit mult despre așa numitul joc ”Balena Albastră”. Pentru că știu rusa, am avut acces și la articole din țara în care a pornit ”jocul”. Părerea mea în acest moment este următoarea: da, a existat un pericol. Au existat copii care au jucat, care s-au speriat, care au alertat autoritățile. Dar până acum nu am fost convins că a existat cel puțin un copil mort din cauza acestui ”joc”. Cifrele sunt amețitoare. Unele publicații rusești au scris că au murit 130 de copii în Rusia.

Deocamdată nu există nicio condamnare. A fost arestat ”creatorul” jocului. Ori s-a vorbit de mulți așa-numiți ”curatori”, care le dau copiilor celebrele sarcini. Ultima fiind de suicid. Unde sunt? Unde sunt toți cei care ar fi ”determinat suicidul” atâtor persoane?  Continue reading…

Bedankt, Nederland! (Mulțumesc, Olanda!)

Pentru toți plictisiții de democrație. Pentru toți cei care cred că votul lor nu schimbă nimic. Pentru fraierii care se lamentează după alegeri, dar în ziua votului ies din casă doar la un grătar și la o bere la PET. Pentru idioții utili care plâng după dictatură. Pentru euroscepticii care cred în teoriile conspirației. Pentru cei care țin Europa în chingile unei istorii apuse și urlă că străinii le fură țara, dar nu-i văd pe ”adevărații români” care o distrug complet. Pentru cei care văd doar partea goală a democrației. Aici aveți o lecție frumoasă de la olandezi.

82 la sută participarea la alegeri? Oau! Este pentru românii care nu au ieșit la vot nici la locale, nici la parlamentare.

Populiștii, euroscepticii olandezi au fost puși la respect grupa mare. Într-o lume care a înnebunit după Trump, după Brexit, vine Olanda să așeze, să liniștească un pic lucrurile. Continue reading…