Eugen Doga si Emil Loteanu. Astia sunt. Cu ei trebuie sa ne mandrim. Doi romani, nascuti in Basarabia - titani. Separat sau impreuna au creat opere de un geniu de neatins. Dovada - clipul de mai jos. Unul din cele mai frumoase filme: Gingaşa şi tandra mea fiară , cum nu va putea face Hollywood-ul si unul din cele mai frumoase valsuri, cum nici nu ar putea visa o mie de Madone. Doi in unul.
Apropo, valsul a fost votat ca fiind una din cele mai frumoase melodii ale secolului 20.
“Vii la concertul lui Eugen Doga?”, ma intreaba un prieten, basarabean si el.
“Vorbeam la telefon cu cineva si i-am spus ca vreau sa merg la concert. Cand colo, ma intreaba daca e vorba de Eugen Doga!”, imi spune o basarabeanca.
Nu stiu cum, dar vestea ca cel mai cunoscut compozitor basarabean are concert in Bucuresti a ajuns imediat la urechile moldovenilor din capitala Romaniei. Am fost mirat, pentru ca despre eveniment nu s-a anuntat in presa, nu au existat anunturi pe strada. Zvonul, insa a circulat cu repeziciune.
Asa ca ne-am echipat si am plecat spre Ateneu. Din pacate am intarziat la prima parte a concertului. Imi pare foarte, foarte rau. Am ratat piesa cea mai cunoscuta a lui Eugen Doga - valsul din filmul “Dulcea si tandra mea fiara!”. Chiar imi pare rau.
Am intrat in Ateneu la pauza, cand Eugen Doga era inconjurat de admiratori si admiratoare. Toti vroiau un autograf cu marele compozitor. Cine stie, poate peste cativa ani, mesajul si semnatura sa ar putea sa valoreze o avere.
La concert: triluri de primavara, vocalize, odagio interpretat de Eugen Doga la muzicutza si Vasile Iovu la nai. Toate acestea au ridicat lumea in picioare. In timp ce ma desfatam cu muzica, la urechile mele au ajuns si vorbe de duh in stil basarabean. La un moment, s-a schimbat dirijorul si un domn intr-un costum verde, cu cravata in linii negre si o camasa alba in carouri spuse cu voce domoala, dar suficient de tare: “Opiati vlasti meneaietsea. Hahaha”. (din rusa:Din nou se schimba puterea)
Nu asta, insa, a fost faza serii, ci urmatoarea: in clipa in care dirijorul a ridicat bagheta, cea care se pregatea de vocaliza a tras aer in piept, iar arcusurile se pregateau sa coboare pe corzi, telefonul unei doamne a inceput: “Tri-tri… tri-tri…”.
In sala s-au auzit cateva “tzic-uri” si vreo doua oftaturi, iar doamna de pe scena si-a dezumflat pieptul in asteptarea linistii. Intre timp, femeia cu telefonul (nu pot sa stiu daca era din Republica Moldova sau Romania), cauta febril in posetutza. Ca un facut telefonul nu se lasa dezgropat. In linistea tensionanta se auzea doar “tri…tri”, iar pe mine m-a strafulgerat un gand: “bine ca nu avea vreo manea de Guta!”. Pana la urma a gasit telefonul si a avut inspiratia sa nu raspunda.
In rest, concertul a fost superb, sala plina, iar aplauzele din toata inima.
Mai sus poze de la eveniment, iar mai jos, video cu Eugen Doga la muzicutza si Vasile Iovu la nai.
PS: Din personalitati, l-am observat pe fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu.
PPS: Aici, vedeti cum a mers marele compozitor cu trenul, clasa I de la Bucuresti la Chisinau, din mila controlorilor.
Am calatorit de la Bucuresti la Chisinau cu trenul. In vagonul in care eram si eu, l-am zarit pe Eugen Doga, cunoscutul compozitor basarabean. De fapt mi-a fost aratat. Mi-am luat inima in dinti si m-am apropiat de batranelul simpatic: “Scuzati-ma, nu va suparati. Vroiam sa va intreb. Sunteti cumva Eugen Doga?”.
Batranelul se uita la mine. Dupa cateva secunde de tacere, imi raspunde: “Cumva, nu sunt” si imi zambeste.
Bat in retragere, confuz si suparat ca m-am facut de cacao. In plus nici nu intelesesem, daca este sau nu Eugen Doga?
Imi mai incerc o data norocul. De data asta il intreb pe insotitorul de vagon: “Am si eu o curiozitate. Il vedeti pe domnul carunt de acolo? Am vazut ca i-ati luat pasaportul pentru verificare. Este Eugen Doga?” Insotitorul: “El este”.
Insotitorul de vagon cu care vorbeam, un domn trecut de 40 de ani, cu ochi blajini si parul carunt s-a dovedit a fi un om de treaba. De ce spun asta?
Omul l-a recunoscut si el pe Eugen Doga. Asa ca l-a condus intr-un vagon de clasa I, desi compozitorul avea bilet pentru clasa II. “Mi-am dat seama cine este, asa ca am vorbit cu colegii mei de la clasa I si s-a rezolvat. Ca ei oricum aveau locuri, iar acest om merita sa calatoreasca in conditii bune”, mi s-a destainuit insotitorul.
Nu l-am mai vazut pe Eugen Doga, decat la Chisinau, cand a coborat din tren si a fost intampinat probabil de fiica si nepotel (poza). Dupa ce s-au saluta si s-au strans in brate, compozitorul li s-a adresat in rusa: “Am calatorit la clasa I. Au fost insotitorii de vagon binevoitori cu mine.”
Din presa am aflat ca Eugen Doga urmeaza sa-si tina un concert aniversar la Bucuresti cu ocazia implinirii a 70 de ani. Probabil din aceasta cauza a mers in capitala Romaniei.
Pentru cine nu stie de creatia lui Eugen Doga. Ascultati mai jos valsul din filmul “Мой ласковый и нежный зверь/My sweet and tender beast”. Este absolut genial.
