Povestea celui mai bun om. Bunelul!

Se spune că după ce mori, cineva trebuie să-ți povestească viața. Se spune că trăim prin amintirile pe care le lăsăm. Bunelul meu nu mai este printre noi. A trăit 91 de ani fără 3 luni. O viață lungă, plină de lipsuri și griji, dar care nu i-au afectat câtuși de puțin bunătatea.

Bunelul a fost cel mai bun om…

Este cel mai greu text pe care l-am scris vreodată. Îmi rup cuvintele din suflet cu cleștele în timp ce șterg lacrimile de pe tastatură. Am așteptat să se aștearnă un pic de timp peste durerea despărțirii ca să fiu în stare să scriu ceva.

Știu, a trăit mult, dar asta nu mă face să accept moartea Bunelului. Nu pot. Aș fi vrut să treacă și peste iarna asta. Să îl mai văd o dată în viață. Să mai stăm de vorbă. Să-i aud vocea moale și bună. Bunele, nu accept că erai ”bătrân” și e ok să fii plecat. O să regret toată viața că nu te-am mai văzut o dată în viață…

Bunelul! Ce cuvânt frumos pentru un om cu adevărat BUN!

Bunelul! Așa i-am spus bunicului Profir dintotdeauna. Mai jos veți citi povestea lui de viață. Continue reading…

Am făcut gimnastică împreună cu Natalia în parc(VLOG)

Pentru că a fost mai mult de 3 ani la balet, Natalia mă terorizează deseori cu exercițiile pe care le-a învățat acolo. Are o plăcere aproape sadică să vadă că nu pot face nimic din ce poate ea. 🙂

Sunt genul de om care vrea și face sport. Și îmi doresc să facă și Natalia. Doar că ea, între timp, m-a depășit mult, chit că are 6 ani. Vorba aia, nu-ți dori ce ți se poate întâmpla. Și-a simțit superioritatea asta și, când are timp, îmi impune câte o jumătate de oră de gimnastică soră cu tortura. Continue reading…

Cum a fost prima mea petrecere de Halloween… cu Natalia? Îngrozitor! :) (VLOG)

Cât fusesem mic, eram prea sărac ca să fi participat la petreceri de Halloween. Party-urile astea ”capitaliste” erau pentru copiii din filme sau copiii părinții cărora și-ar fi permis un astfel de lux. Noi aveam petreceri de ziua noastră și… cam atât.

Auzisem de Halloween, mă distrasem la filme cu monștri și vampiri, dar să mă fi costumat vreodată, să-mi fi cumpărat pelerină de vampir, nas coroiat, să-mi fi pus mască pe față ca să mă distrez cu alți copii? Nu, niciodată.

Dar a apărut Natalia și acest lucru s-a întâmplat. Mai jos vă spun cum a fost la prima petrecere de Halloween din viața mea. Continue reading…

Cum am schimbat un mâner la o ușă în 3 săptămâni?

Așa ceva…

Nu mi-am închipuit niciodată că schimbarea unui banal mâner de la o ușă poate fi o daraveră atât de mare. Chit că este vorba de ușa de intrare în casă. Naibii, e vorba de un amărât de mâner. Cât poate fi de complicat?

Cu gândul ăsta am urcat în CojoCar și m-am îndreptat ambițios către Hornbach. Dar cum nimeni nu a anulat vechea zicală românească ”planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din magazinele de bricolaj”, am început o aventură care s-a încheiat abia duminica asta. Durata aventurii, cam 3 săptămâni.

Să vă povestesc.

Ideea este că mânerul nu mai putea fi folosit, s-a rupt și aia e. Cum ziceam, m-am dus la Hornbach cu ideea să-l înlocuiesc. Am găsit relativ repede raftul de mânere, dar, surpriză. Habar nu aveam care este bun. Prevăzător, am luat mânerul stricat de acasă ca să-mi fie ușor să-l identific. Cum la raft nu era niciun consultant, a trebuit să caut io unul.  Continue reading…

Toiagul Nataliei :)

Într-o zi, în parc, Natalia a găsit un băț! Nu era un simplu băț. Era un adevărat toiag.

Toiagul ăsta i-a plăcut enorm Nataliei. Atât de mult, că l-a luat acasă. L-a decojit, apoi a început să-l picteze cu motive numai de ea inventate. Și, ce să vezi? S-a ținut de pictat vreo săptămână, două.

Continue reading…

Bunicii și Natalia(Vlog: Așteptându-l pe Bunicu’)

Se întâmplă ceva cu oamenii. Ceva care îi transformă radical. Oamenii nu mai sunt oameni când devin… bunici. Sunt o categorie aparte, unică. Bunicii sunt cei mai buni oameni de pe planetă. Asta este dovedit științific.

Oricât de exigent ai fost ca părinte… Când ai ajuns bunic, s-a schimbat tot. Dar absolut tot. Bunătatea te caracterizează cu prisosință, iar lumea îți spune, pe bună dreptate, BUN!

Dacă îți vezi nepoții din an în paște, doar Bunul Dumnezeu este mai bun decât tine față de nepoțeii tăi. Știu din propria experiență…

Faza asta are și o parte destul de complicată. Copiii simt asta, copiii se folosesc de asta, copiii se răsfață cu bunicii. 🙂 Continue reading…

De ce nu învățăm nimic din cazurile tragice din spitale? (Private sau de stat)

E greu să scrii despre cazul copilului mort la Sanador. Mai ales când ești părinte. Emoțiile te îneacă, judecata ți se întunecă. Groapa Marianelor este o săpătură cu lopățica în nisip față durerea părinților. O operație banală, un copil sănătos și… moarte. Evident că toată lumea este enervată, iar lacrimile părinților curg fluvii.

Explodezi chiar dacă ești de fier.

Pe lângă supărarea că a murit acel copil, știți ce mă mai întristează la acest scandal? Că uităm. Că ne preocupă pe moment. După aia se așterne praful.

Astăzi, de pildă, reacționăm destul de anemic la dezastrul Colectiv, iar în curând o să-l uităm complet. Să vă mai dau un exemplu: mai țineți minte cu ce s-a terminat scandalul bebelușilor care au ars de vii în maternitatea Giulești?

Și la Colectiv, dar și la Giulești ni s-a părut că lumea se prăbușește peste noi. Nu a fost așa. Am trecut relativ repede peste. Continue reading…