Speedy, motanul care călătorește pe un biciclist(video)

Pe Speedy l-am zărit în parc. Era cocoțat pe stăpânul său. Afișa un calm pisicesc incredibil date fiind condițiile de călătorie. Am reușit să-i fac niște poze, dar să-l și filmez. Vedeți clipul de la finalul articolului. Speedy stătea în cârca domnului Cristian de parcă era Baghir, motanul negru din copilăria mea pe care îl țin minte torcând leneș pe sobă. Continue reading…

Cum rezolvam problemele de tip bullying pe vremea noastră?

sursa foto

Bullyingul nu este o chestie nouă. Hărțuirea, intimidarea, terorizarea existau în școli încă de pe vremea noastră. O fi fost și pe vremea părinților noștri. Doar că nu știam pe atunci că e un fenomen social. Habar nu aveam că trebuie să ne ducem la psiholog. Nu se făceau campanii în masă pentru conștientizarea problemei. Îmi amintesc că noi aveam alte ace de cojoacele bullyingului. Mai jos, voi povesti o experiență personală în ”lupta” cu acest fenomen.

Pe vremea când eram elev în școală, iar apoi la liceu, nu cred că m-ar fi înțeles părinții dacă le-aș fi zis: ”tată, știi, astăzi am fost victima unui atac de tip bullying”. Tata s-ar fi uitat uimit la mine și m-ar fi felicitat: ”bravo, fă bule în continuare”. Spume, nu bule. Continue reading…

Playboy la 50 de ani

Foto simbol! Sursa: cyclingpeace.org

Avea 50 de ani, dar nu-i arăta. Pentru că era mai slab, părea înalt. Avea o mustață pe care o mângâia mândru în timp ce vorbea. Era cărunt, îmbrăcat într-o cămașă și blugi. Avea aerul cocoșului trecut de tinerețe, dar încă în formă. Nu părea foarte bogat. Dar nici sărac nu era. Mai curând genul de om pe care l-ai pune în clasa de mijloc tipic românească: casă, mașină, vara la mare în Bulgaria. Tipul, să-i spunem Ion, a început brusc să-mi vorbească despre femei. Nu știu ce-l apucase, ne cunoscusem de puțin timp. Însă povestea interesant și l-am lăsat să-și spună ideile. Mi-a pocit numele, dar l-am iertat.

Vitali, eu am divorțat și nu regret. Cum mă vezi, la 50 de ani, nu mă mai însor. Cea mai mare prostie: să te legi la cap cu o singură muiere. Oricum, ne naștem și murim singuri. De ce să suferim într-o relație de dragul relației? Știi ceva? Dragostea este prea umflată. Nu ai cum să fii îndrăgostit toată viața de una singură. Nu există. Adică, eu văd o femeie. Îmi place de ea. Stăm împreună. Îi rabd toate ifosele și nemulțumirile o perioadă. Că ifose există la toate femeile. Dar la un moment dat nu se mai poate și îi zic: du-te, fă, la tine acasă și lasă-mă cu izmenele mele.Am făcut prostia să mă însor, dar nu mai fac. Crezi că duc lipsă de femei? Și ce dacă am 50 de ani? Încă mă țin bine, iar femeile apreciază asta la mine. Și mă acceptă așa cum sunt. O relație durează 4-5 ani. În cazul meu. După aia se duce pe gârlă toată mu-mu-mu. Rămâne doar obișnuința și relația se transformă în rahat. Nuuu, mai bine stau singur. Mă rog, stau în relații scurte. Continue reading…

Pauza de sex… Cum ar fi în România?

Facebook-ul românesc s-a amuzat teribil la știrea venită din neantul gândirii unui consilier local dintr-un orășel din Suedia. Acesta propunea să înlocuiască pauza de masă sau să o lungească. Cu ce? Cu o pauză de sex. Simplu, logic, la îndemână. Nu? Știrea este reală. Am făcut un pic de fact-checking. În poză îl vedeți chiar pe autorul ideii. Pe scurt, omul spune cam așa: băbăieți, în comuna noastră suedeză cu nume imposibil de pronunțat natalitatea e slabă. Buuun. Uite ce facem, îi lăsăm pe oameni să meargă acasă pentru o binemeritată pauză de tăvăleală. Chiar dacă nu fac copii, tot suntem câștigați. Sunt mai puțin stresați după o babardeală ca lumea. O să vedeți că o să fie bine. Continue reading…

Tema avorturilor s-a stins. Să vedem ce alte teme medievale mai apar

Am scris și pe facebook. Rămân la aceeași părere. Că dezbaterea despre avorturi este stearpă, depășită, de inspirație medievală și nu duce la nimic. Se ceartă lumea, zici că de aceasta depinde soarta universului. Se poate să nu-mi pese de un scandal creat artificial de cineva? Credeam că în mileniul III am depășit problema avorturilor.
Cât de fraieri suntem. Nu avem autostrăzi, nu avem spitale, nu avem școli, nu avem grădinițe, nu avem locuri de muncă bine plătite, nici păduri nu mai avem. Dar pe noi ne doare să ne batem gura de pomană pe tema avorturilor.

Cineva(oare cine?) hohotește citind pe Facebook cum se ceartă fraierii pe o temă falsă. Complet falsă.  Continue reading…

Am descoperit șoferul începător mega-catastrofă!

 

Pornesc de la ideea că toți șoferii începători sunt catastrofă – inclusiv subsemnatul a fost – și nu contează sexul. Eu am descoperit șoferul începător mega-catastrofă. Ca el nu există și nu cred să existe vreodată. Din întâmplare, e vorba de o femeie.

Așadar, eram în mall și îmi parcasem mașina. Mergeam prin parcare spre intrarea în magazin. Dintr-o dată claxoane, un motor turat… După colț am văzut ce se întâmpla. O domniță, care era la volanul unui Sandero, blocase intrarea în parcare. Voia să parcheze pe un loc liber, dar se blocase și nu mai știa cum să rotească de volan. Nici să intre, nici să iasă. Continue reading…

Virozeală

Viroză ca asta nu mai văzusem și nici că avusem. Simplă la prima vedere, dar mă luase de gât, de stomac, de cap și mă trântise la pat ca un judokan olimpic. 2 zile am stat înfofolit în plapume. Un soldat rănit pe frontul războiului cu microbii de primăvară. Fusesem trecut în rezervă și încercam să-mi revin. Greu, tare greu, fraților. Aveam momente când mă dădea în călduri și transpiram ca un cal de curse. Apoi veneau minutele glaciare, când aveam impresia că toată casa este un frigider uriaș, iar eu un pui congelat. Continue reading…