Se poate să nu mai dați sfaturi când nu vă pricepeți?

Știu că spun un lucru banal, dar încă rămân șocat când văd că oamenii din jur se pricep la toate. Ok, înțeleg să aveți păreri. Dar una este să spui, asta este părerea mea și cu totul altceva, nu ai dreptate, eu știu mai bine.

Dar stați să vedeți cine știe mai bine. De regulă sunt indivizii sau individele care nu au făcut nimic în viața lor, care nu au nicio preocupare, profesie… De fapt, au o preocupare, cea de a le explica altora cum se fac lucrurile.

Îl vezi stând pe canapea pufnind supărat că antrenorul habar nu are să antreneze, fotbalistul nu știe să centreze, tenismenul nu știe să dea un rever și tot așa. Dacă era el… Păi, dacă era el, le arăta exact cum se face. Dar nu este el antrenor, fotbalist, tenismen. Nu este dintr-un motiv extrem de simplu. Nu-l lasăt o mediocritate înfiorătoare. Nu știe nimic, nu a făcut nimic notabil în viața lui, dar a adunat multe sfaturi și o să le ofere cu nemiluita. Mai ales celor care nu au nevoie de învățămintele sale ”prețioase”. Continue reading…

Poliția vs bullying

Eram în bucătărie când am auzit ceva scandal, înjurături. Erau niște copii spre adolescenți care se certau. Să fi avut între 10 și 14 ani.

Când am scos capul pe fereastră, conflictul era terminat. Copiii se certaseră, nu știu de la ce. Unul din ei a scos telefonul și i-a amenințat pe ceilalți că sună la poliție. Continue reading…

Pățanie peste Prut cu un polițist de la rutieră

poză simbol

Pe drumul dintre Chișinău spre vama moldo-românească de la Leușeni-Albița mă oprește un polițist. Trag pe dreapta la semn, curios să văd ce naiba am încălcat. Aveam viteză regulamentară, luminile pornite, centura trasă. Deci, de ce m-a oprit polițistul?

În fața mea oprește o altă mașină cu numere românești. În spatele meu una cu numere ”ne-moldovenești”, cred că erau din Ungaria sau Bulgaria. În fine.

Îmi așteptam rândul, să văd ce vrea nenea polițist de la subsemnatul.

Vine la mine, îi prezint actele. Se uită la ele, se uită la mine și mă întreabă pe un ton foarte serios:
– Domnu’ Vitali, aț’ luat șeva băuturi?
– Da, desigur, răspund eu zâmbind. Continue reading…

Șocant! Ce a putut să facă un copil pe plajă…

Eram pe plajă. Plaja din fotografie. Stăteam leneș și trăgeam dintr-o bere rece. Briza bării făcea suportabilă căldura. Familiile se jucau drăguț. Copiii se distrau cu tabletele, telefoanele mobile. Totul în jur era frumos. Eram în vacanță și nimic nu mă putea scoate din zona mea de confort.

Atunci l-am văzut. Era un copil care a intrat pe plajă, printre șezlonguri. Am fost atât de șocat, încât am scăpat berea din mână(mint, nu am scăpat-o, dar eram aproape).

Copilul care intrase pe frumoasa plajă a Mării Negre nu avea în mână un telefon, o tabletă. Nu avea niciun fel de aparat, dispozitiv electronic. Ținea în mână ceva ce părea că vine din secolul trecut și întunecat. M-am concentrat mai bine să îmi amintesc despre ce este vorba. Știam sigur. Când eram copil obișnuiam să mânuiesc și eu zeci de astfel de obiecte ciudate. Continue reading…

Căștile și austriecii

Eram într-o excursie într-un oraș vestic și extrem de civilizat pre nume Viena. O fostă capitală de imperiu de o frumusețe rară. Dar vreau să pun accentul pe ”civilizație”.

Mi-a atras atenția un fapt minor.

Deci, mergeam pe străzile superbului oraș și am văzut atârnând de o ușă niște căști de telefon. Nu cred că erau extraordinar de scumpe. Au fost scăpate pe jos ori uitate de cineva. Altă persoană le-a pus pe mânerul ușii unui magazin. Poate le găsește proprietarul neatent.

Am trecut pe lângă acele căști. Peste ceva vreme, să fi fost vreo jumătate de zi, la întoarcere, căștile erau tot acolo. Puțin probabil ca proprietarul să le mai recupereze. Cu toate acestea căștile nu și-au făcut alt proprietar de pripas. Oamenii treceau impasibili pe lângă ele și nimeni nu s-a gândit, ce-ar fi dacă… 🙂 Continue reading…

Prejudecata

Urma să zbor cu o cursă low cost cu fetele mele. Am întârziat cu check in-ul online sau și-au făcut prea mulți check in-ul plătit, dar ne-am trezit pe locuri diferite. Asta e. Să-mi fie de învățătură.

Am ajuns în avion cu gândul de a vedea dacă găsim înțelegere și ajutor din partea altor pasageri care să accepte un schimb de locuri.

Am intrat, ne-am așezat și am așteptat să se liniștească lumea.

Maia și Natalia erau pe locurile lor câteva rânduri mai în spate. Lângă ele stătea o doamnă care părea trecută de 50 de ani. Eu avusesem norocul să prind un loc foarte bun(vezi poza). Loc la picioare, berechet. Mai rar la Low Cost. Cu gândul că am ce să ofer la schimb doamnei de lângă fetele mele, m-am dus către ea. Am afișat un zâmbet plăcut și am întrebat-o dacă vrea să facem un schimb. Răspunsul a fost scurt: Continue reading…

Am câștigat la loterie :)

Nu am câștigat niciodată nimic la vreo loterie. Nimic, nimic, nimic. Sunt atât de ghinionist la faza asta, încât dacă aș fi singurul participant și doar un singur bilet câștigător, e foarte probabil să pice un meteorit și să îmi strice momentul de glorie. Adică să câștig și eu ceva la o loterie.

Doar că ghinionul ăsta s-a spart zilele trecute într-un mod surprinzător. 🙂

Eram la o petrecere. Organizatorul ne-a anunțat că domnii și doamnele ”cheflii”, în număr de vreo 50 sau chiar mai mulți, vor participa la o tombolă.

Premiile? Cel mai mare era o vacanță. Apoi urma un sac de drumeție. Cred că erau și altele. Așadar, a urmat momentul tragerii. Continue reading…