Întâlnire în parcare

– Ah, nu-mi vine să cred, ce mă bucur să te văd, dar ce bine arăți, cea care turuia era o doamnă cu părul oxigenat, tapat de parcă avea un smoc de lână în cap.

Eram în mașină, în parcarea unui magazin și așteptam pe cineva. Lângă mine se opriseră două familii cu câte un copil. Nu mă observaseră și își vedeau entuziasmate de întâlnire.

– Mulțumesc! Și tu arăți foarte bine. Cred că ai mai slăbit, cea care răspundea era o roșcată cu părul tăiat scurt. În timp ce cele două doamne își făceau complimente, domnii își strânseră mâinile și se întrebau ceva de mașini.

Nu m-a interesat ce au mai vorbit, ce și-au mai spus, îmi vedeam de telefon. După schimbul de amabilități, cele două familii s-au despărțit. Una a rămas la mașina lor, cealaltă a plecat. Nu înainte de a stabili că se vizitează cât de curând.

La un moment dar am auzit-o pe femeie mormâind către soțul ei: Continue reading…

La Veneția – Vlogul de luni de pe cojocari.ro

Mâine se termină Carnavalul de la Veneția. Noi nu am reușit să ajungem, așa că nu putem să vă spunem cum e printre măștile alea ciudate și rochiile de toate culorile. În schimb, putem să vă povestim cum e vara la Veneția. Am fost vara trecută, într-o zi de luni. De ce luni? O să vedeți în vlog.

Veneția este un oraș pe care să-l vizitați de mână cu iubita.

Veneția este orașul în care trebuie să te pierzi și să rătăcești până nu te mai țin picioarele.

Veneția este orașul pe care trebuie să-l vezi cel puțin o dată în viață. Bine ar fi să-l vezi de 70 – 80 de ori.

Am vizitat Veneția cu Maia. Iar acum, în avans de 14 februarie, vlogul acesta de luni este un fel de cadou pentru ea, frumoasa mea gondolieră pe viață. Continue reading…

Dacă eram Elon, l-aș fi trimis în cosmos, la volanul Teslei

Mergeam liniștit cu CojoCar-ul prin Militari. Eram pe Iuliu Maniu. Am văzut-o în retrovizoare cum venea. O Supernova. Modelul de la Dacia. Avea ceva cosmic în ea. Adică o viteză mult prea mare, un vuiet năucitor și părea că se dezmembrează în mers ca un meteorit ce a ajuns în atmosferă.

Io ce să-i fac? Eram în coloană, pe banda întâi, circulam regulamentar.

Și cum venea cometa asta semidezmembrată, face bâști de volan și se pune în fața mea. Io, frână de să claxonez cu nasul. El, bâști de volan pe banda a doua, bruscându-l pe alt șofer.

De regulă, în astfel de situații, zici, ducă-se pe pustii și nu-ți faci mari probleme. Doar că povestea are o continuare. Continue reading…

Iar s-a luat curentul în sectorul 3 din București

Și din noi beznă în zona Dristor, sectorul 3 din București. La Deranjamente spun ca vom avea curent la “ora 24”, dar nu au precizat ziua.

Nu știu cât mă mai ține bateria la telefon. Deci, sunt aproape sinistrat în plină capitală europeană.

Partea bună, în seara asta avem program prelungit de somn.

Dar voi ce faceți când rămâneți fără curent?

PS: un prieten vede o conjurație întreagă, crede că există cineva care și-a pus în gând să crească natalitatea în sectorul 3. De parcă avem și grădinițe pentru asta… 🙂

Later Edit: Curentul a revenit înainte de ora anunțată. 🙂

Am făcut o liniuță cu o șoferiță sexagenară și ea… a învins

Mașina din fața mea, un model Dacia Sandero de culoare albă, împletea benzile cu rapiditate uimitoare. Parcă era la curse. Bâști, bâști… Când pe o bandă, când pe alta… A depășit toate mașinile și a ajuns prima la semafor. Printr-un noroc(mașinile depășite au făcut dreapta, unde aveau intermitent) am ajuns în dreptul ei. Mort de curiozitate m-am uita să văd cine este la volan.

Am explodat în râs. Fără să vreau, vă jur. La volanul Daciei Sandero era o doamnă care nu părea să aibă mai puțin de 60 de ani. Dar cel mai curios era că în dreapta și în spate erau niște doamne la fel de respectabile ca ea.

Așadar, închipuiți-vă o mașină plină de fete ieșite la distracție, noaptea, în oraș. Singura chestie mai neobișnuită era vârsta fetelor. Mult peste limita de pensionare. Continue reading…

Cum să trăiești până la 90 de ani? Secretul longevității bunelului meu(Vlogul de luni este de vorbă cu bunelul)

Ieri vă spuneam că bunelul meu, Profir, a împlinit 90 de ani. O vârstă uimitoare, rotundă, frumoasă.

Să trăiești 90 de ani, să vezi cu ochii tăi Războiul Mondial, să supraviețuiești regimului comunist sovietic… Mi se pare impresionant. Dar cum să ajungi până la 90 de ani?

Bunelul, cel care a muncit o viață la fermă, a trăit la țară, a avut nenumărate animale, a lucrat pământul(el zice pomânt), poate că deține secretul longevității.

Ieri, după ce l-am felicitat(din păcate, prin apel video), după ce i-am urat încă 90 de ani, l-am întrebat care îi este secretul? Mi-a zis simplu, după câteva secunde de gândire: ”să muncești”. Nu este prima dată când îmi spune asta.  Continue reading…

Bunelul meu împlinește astăzi 90 de ani!

S-a născut în 1928, într-o zi friguroasă de februarie. Pe 4 februarie. Pe vremurile acelea, iernile din Nordul Basarabiei își meritau numele. Cu viscole, cu nămeți cât casa și friguri de îngheța găina în coteț. Asta dacă ar fi să-l cred pe bunelul. Dar nu aș avea niciun motiv din lume să nu-l cred. Pentru că bunelul meu, Profir, este cel mai cinstit oameni din câți cunosc și din câți există. V-am mai povestit, aici, pe blog, despre el.

În ziua în care s-a născut, acolo, în satul cu nume de cușmă, Cușmirca, era… România. Bunelul s-a născut și a copilărit în România, apoi și-a trăit viața în Uniunea Sovietică. Astăzi își trăiește bătrânețile în Republica Moldova, un fel de țară, cea mai săracă din Europa, dar cu oameni minunați.

Bunicului Pofir îi spunem bunelul. Îmi place cum sună. Nu vi se pare un cuvânt frumos și plin de dragoste? Îl definește pe Profir, cel care astăzi face 90 de ani. Cel care mi-a fost singurul bunel toată viața, iar acu este străbunel pentru Natalia!

La 90 de ani, bunelul Profir este un om cu mintea limpede, chiar dacă picioarele nu-i mai sunt ușurele. Bunelul este un om care a trăit istoria și care mi-o povestește încet, bătrânește, ori de câte ori am ocazia să-l întreb. Dar nu este istoria pe care o învățăm la școală. Ci istoria vieții sale. Cea trăită sub regimuri, sub comuniști, sub democrați, în Cușmirca sa natală.

Am un filmuleț scurt cu bunelul. Un vloguleț micuț. O să-l vedeți și o să-l ascultați cum vorbește. Apropo, folosește unele cuvinte pe care nu le-am auzit decât la el și, cred eu, cu el se termină. Nu-mi amintesc prea multe, dar las trei aici, ca să le știe și google:

Pomânt – pământ;
Șanti – și apoi, așadar;
Untdelemn – ulei.

Mâine vin cu vlogul. Acum spun doar atât: La mulți ani, bunele! Ești minunat! Ești unic! Nu știu câți oameni ca tine mai sunt pe pomânt.