Domnul de Karate

Intram în grădinița Nataliei. Îi deschisesem ușa, dar mai întâi i-am făcut loc să treacă unui bărbat. Era încărcat cu un braț de bețe de spumă, din alea pe care le folosești la mișcare. În altă mână ținea o căldare plină cu jaloane. Era îmbrăcat într-un fel de kimono alb. Grăbit și cu mâinile ocupate, părea extrem de amuzant. Ca o caracatiță albă de pluș.

Am zâmbit, l-am lăsat să se ducă rapid, când, de după mine a răsărit Natalia. Continue reading…

Cum mă joc cu Natalia interpretând diferite sentimente?

Aici nu interpretam nimic, asta dacă nu există sentimentul ”Mănânc o închețată”! 🙂

Noi avem un joc. Eu și cu Natalia. Nu i-am pus încă un nume, dar ne place la nebunie. Mai ales când mâncăm înghețată. 🙂

Pe scurt, eu propun un sentiment apoi trebuie să-l interpretăm… cu fața. Apoi ea propune unul. Și tot așa până când epuizăm fețele și sentimentele. Le fotografiem pe fiecare în parte, evident.

Când terminăm maimuțăreala ne uităm la poze și comentăm. De fiecare dată câștigă Natalia. Nu pentru că eu cedez, pur și simplu, este mai expresivă. Aici mă poate învăța multe. Continue reading…

Crengi în loc de semnalizare pe Calea Vitan! (Video)

În această dimineață treceam cu mașina pe Calea Vitan din București. Nu eram cu familia în mașină, dar dacă aș fi fost, cred că-i dădeam de toți pereții. Nu de alta, dar când am făcut dreapta de pe Mihai Bravu, în fața mea apăruseră două lucrări semnalizate cu… crengi.

 

Aș fi trecut mai departe, așa cum am trecut alte dăți, așa cum au trecut și mulți alți șoferi în acestă dimineață, dar de data asta am zis, nu se poate!!!

Cum să faci o lucrare și să o semnalizezi cu crengi? Cum? Suntem în Sahara, pe unde trec doar beduini și cămile? E vreun drum de pământ din vreun județ amărât? Este ditamai capitală Europeană. Așa ceva este inadmisibil. Așadar, am pus mâna pe telefon și am filmat. Continue reading…

Shopping extrem! Sau cum am cumpărat-o pe Troti împreună cu Creața cu Ochii Verzi? Vlog

Să mergi la cumpărături cu Natalia, aka Creața cu Ochii Verzi este o aventură. Asta dacă te duci la cumpărături obișnuite, săptămânale sau zilnice. Cumpărăturile într-un magazin cu jucării sunt o Mare Aventură. Într-o zi, când Creața cu Ochii Verzi a considerat că este suficient de pricepută pentru a merge pe o trotinetă, am purces la drum.

Am ales să mergem la Jumbo. Cu această ocazie am făcut și un VLOG. Episodul este extrem… În sens de shopping extrem. Continue reading…

Să-ți faci analize gratuite în București… O provocare și un car de nervi!

Cu o zi, două în urmă, am sunat la policlinica Medlife.

Doamnă, fiți drăguță, vrem să venim cu Creața noastră cu Ochii Verzi. Păi, să-i facem niște analize. Chestii obișnuite, de rutină. Nimic grav. La celălalt capăt ni se spune, da, veniți, fără programare. Programarea se face la recepție. Putem să venim la Titan? Da, fu răspunsul.

Ajungem. Bună ziua, știți, analizele…

Ghinion. Dar nu la Titan aci. La alt Titan. Chiar în policlinica Titan, unde avem alt sediu. Continue reading…

Revederea


Au fost 2 zile ca doi ani. Jur.

În prima zi de deplasare, imediat ce am ajuns în camera de hotel, am pus mâna pe telefon și am sunat acasă – obligatoriu cu video. Voiam să o văd. Primul lucru care m-a întrebat și care m-a topit tot a fost: ”tati, de ce ai plecat?”

Asta e, Natalia. Trebuie să pleci, ai treabă, dar te usuci de dor. Oare cum rezistă cei care pleacă o lună, două și își văd familia doar pe skype sau facebook? E crunt.

Apropo, copiii au frica de despărțire în subconștient. Arhetipul acesta al părăsirii de către părinți este extrem de puternic. Mă gândesc că este ceva normal, fiziologic, copil fiind ți-e frică să nu rămâi de părinți, să nu te rătăcești, pentru că în vremurile când omul hălăduia prin păduri cu o suliță în mâini asta însemna moarte. Așadar, o motivație suficient de puternică ca să se transmită prin ADN tuturor generațiilor care vor urma. Alertă, Alertă, Alertă! Nu vă rătăciți, nu vă pierdeți de părinți, că e bau bau. Continue reading…

Voi cum procedați când copilul vrea să meargă la Fast Food?

Am observat că McDonalds a pus tablete pe mese. Cu alte cuvinte, copiii vor sta, vor mânca și vor uita de noțiunea timpului. Pentru că asta se întâmplă când stai pe tabletă la masă. E ca la cazino, unde nu vezi lumina zilei, unde nu există ceasuri, pentru că trebuie să uiți de timp și să joci. Aici trebuie să uiți de timp și să… mănânci.

Nu am nimic cu McDonalds. Mănânc la ei când mă grăbesc tare și mi-e foame. Nu sunt genul care se bate în piept că nu mănâncă la fast food. Întrebarea este dacă părinții își vor uita copii în fața acestor tablete, la masă? Atât. În rest, fiecare își face businessul cum crede de cuviință și cum îl lasă inima. Continue reading…