Cum a fost prima mea petrecere de Halloween… cu Natalia? Îngrozitor! :) (VLOG)

Cât fusesem mic, eram prea sărac ca să fi participat la petreceri de Halloween. Party-urile astea ”capitaliste” erau pentru copiii din filme sau copiii părinții cărora și-ar fi permis un astfel de lux. Noi aveam petreceri de ziua noastră și… cam atât.

Auzisem de Halloween, mă distrasem la filme cu monștri și vampiri, dar să mă fi costumat vreodată, să-mi fi cumpărat pelerină de vampir, nas coroiat, să-mi fi pus mască pe față ca să mă distrez cu alți copii? Nu, niciodată.

Dar a apărut Natalia și acest lucru s-a întâmplat. Mai jos vă spun cum a fost la prima petrecere de Halloween din viața mea. Continue reading…

Cum am schimbat un mâner la o ușă în 3 săptămâni?

Așa ceva…

Nu mi-am închipuit niciodată că schimbarea unui banal mâner de la o ușă poate fi o daraveră atât de mare. Chit că este vorba de ușa de intrare în casă. Naibii, e vorba de un amărât de mâner. Cât poate fi de complicat?

Cu gândul ăsta am urcat în CojoCar și m-am îndreptat ambițios către Hornbach. Dar cum nimeni nu a anulat vechea zicală românească ”planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din magazinele de bricolaj”, am început o aventură care s-a încheiat abia duminica asta. Durata aventurii, cam 3 săptămâni.

Să vă povestesc.

Ideea este că mânerul nu mai putea fi folosit, s-a rupt și aia e. Cum ziceam, m-am dus la Hornbach cu ideea să-l înlocuiesc. Am găsit relativ repede raftul de mânere, dar, surpriză. Habar nu aveam care este bun. Prevăzător, am luat mânerul stricat de acasă ca să-mi fie ușor să-l identific. Cum la raft nu era niciun consultant, a trebuit să caut io unul.  Continue reading…

Toiagul Nataliei :)

Într-o zi, în parc, Natalia a găsit un băț! Nu era un simplu băț. Era un adevărat toiag.

Toiagul ăsta i-a plăcut enorm Nataliei. Atât de mult, că l-a luat acasă. L-a decojit, apoi a început să-l picteze cu motive numai de ea inventate. Și, ce să vezi? S-a ținut de pictat vreo săptămână, două.

Continue reading…

Bunicii și Natalia(Vlog: Așteptându-l pe Bunicu’)

Se întâmplă ceva cu oamenii. Ceva care îi transformă radical. Oamenii nu mai sunt oameni când devin… bunici. Sunt o categorie aparte, unică. Bunicii sunt cei mai buni oameni de pe planetă. Asta este dovedit științific.

Oricât de exigent ai fost ca părinte… Când ai ajuns bunic, s-a schimbat tot. Dar absolut tot. Bunătatea te caracterizează cu prisosință, iar lumea îți spune, pe bună dreptate, BUN!

Dacă îți vezi nepoții din an în paște, doar Bunul Dumnezeu este mai bun decât tine față de nepoțeii tăi. Știu din propria experiență…

Faza asta are și o parte destul de complicată. Copiii simt asta, copiii se folosesc de asta, copiii se răsfață cu bunicii. 🙂 Continue reading…

De ce nu învățăm nimic din cazurile tragice din spitale? (Private sau de stat)

E greu să scrii despre cazul copilului mort la Sanador. Mai ales când ești părinte. Emoțiile te îneacă, judecata ți se întunecă. Groapa Marianelor este o săpătură cu lopățica în nisip față durerea părinților. O operație banală, un copil sănătos și… moarte. Evident că toată lumea este enervată, iar lacrimile părinților curg fluvii.

Explodezi chiar dacă ești de fier.

Pe lângă supărarea că a murit acel copil, știți ce mă mai întristează la acest scandal? Că uităm. Că ne preocupă pe moment. După aia se așterne praful.

Astăzi, de pildă, reacționăm destul de anemic la dezastrul Colectiv, iar în curând o să-l uităm complet. Să vă mai dau un exemplu: mai țineți minte cu ce s-a terminat scandalul bebelușilor care au ars de vii în maternitatea Giulești?

Și la Colectiv, dar și la Giulești ni s-a părut că lumea se prăbușește peste noi. Nu a fost așa. Am trecut relativ repede peste. Continue reading…

Natalia a participat la concursul de selecție organizat de Școala de tenis ”Simona Halep”

– Natalia, mergem la preselecția de tenis, la Simona Halep?, am întrebat-o pe micuța mea sportivă.
– Daaa, a fost răspunsul entuziasmat.
– Nati, dar cine este Simona Halep, știi?, am fost eu curios.
– Păi, este cea mai bună din univers la tenis, mi-a explicat ea serioasă.
– Normal că din univers. E cea mai bună! Da!

De câteva săptămâni, poate chiar de o lună, Natalia a decis să pună flexibilii și tutu de balet în cui. A decis, iar noi i-am respectat decizia. Am stabilit, totuși, că trebuie să facă un sport și am întrebat-o ce anume. Fără să se gândească prea mult, ne-a zis, tenis.

Nu știu cum, nu știu cine ne-a dat două rachete mititele de tenis și o minge ușurică de plastic. Acestea au ajuns la noi în casă. Natalia a început să se joace cu ele. Venea la noi și trebuia să facem campionate pe care doar ea le câștiga. Logic. Nu am spart prea multe lucruri prin casă, dar ne-a fost clar ce preferințe are. Continue reading…

Haterii

”Nu vreau să fac proiectul ăsta pentru că mi-e frică de ce ar putea spune lumea”, fraza asta o aud tot mai des. Oameni în toată firea se tem să se apuce de un proiect nou, se tem să iasă în față, stau și se plafonează pe același loc/job deși au un potențial uriaș. De ce? Simplu, pun mult preț pe gura lumii.

Nu vor să fie ținta haterilor. Ei simt că nu vor putea duce prea mult o stare de disconfort psihologic și preferă să nu facă nimic. Vorba aia, când nu faci nimic, nu ai cum să greșești.

Din proprie experiență pot spune că Facebook-ul a devenit un rai pentru hateri. Sunt mulți și au o plăcere sadică să comenteze urât. Este greu să reziști tentației să le răspunzi așa cum merită, dar e cea mai mare greșeală pe care o poți face. Continue reading…