Un îngeraș

Au fost suficienți doi fulgi ca Natalia să chițăie de fericire. Anul acesta avea și clește de bulgări, îi adusese Moș Crăciun, dar nu a avut când să folosească ustensila. 🙂

Astfel, în momentul în care a văzut Continue reading…

Cum a învățat Natalia limba rusă?

Natalia vorbește rusește. Până și pentru mine este o mirare. M-aș fi așteptat să nu cunoască o boabă. Acasă nu vorbim rusa, televizor în rusă nu avem, în București se vorbește doar româna, din fericire… Și, totuși, s-a întâmplat să învețe.

Eu, de pildă, am învățat rusa de la televizor și din lecturi. La școală nu am prea făcut, pe stradă nu aveam cu cine vorbi. În satul meu era un singur rus.

Am făcut chiar și transmisiuni în direct, în rusă, pentru o televiziune din Ucraina. Așadar, pot spune că știu ceva rusă, nu că m-ar fi ajutat la ceva, în afară de faptul că am citit Tolstoi, Dostoievski, Bulgakov și mulți alții pre limba lor. Alt avantaj ar fi că am avut acces la filme, documentare în rusă și, uneori, mi-a fost mai ușor să mă descurc prin Europa. Aparent, rușii sunt peste tot. În special, în Est. Continue reading…

Am fost la ”Lacul Lebedelor” pe gheață. Natalia a rezistat tot spectacolul! (Video)

Ce m-a șocat la ”Lacul Lebedelor” – a fost aseară la Sala Palatului, în București – nu este momentul artistic în sine. Intuiam că e sublim. M-a șocat mulțimea uriașă care a venit să vadă lebedele de pe lacul înghețat. Se pare că românii vor și altceva, nu doar manele, spectacole cu Adi Copilul și Salamuri cu de toate. Bravo!

Am fost la ”Lacul Lebedelor”, balet pe gheață și mi-a înghețat respirația. Continue reading…

Povestea ”incendiului”

Un miros înecăcios m-a scos din atmosfera filmului pe care îl urmăream în acel moment. Eram acasă, era duminică. Se simțea ceva ars și venea de undeva de afară, dar și de pe scara blocului.

Cum mirosul începuse să fie din ce în ce mai puternic, am hotărât să investighez problema. Devenisem îngrijorat. Asta ne mai lipsea, un incendiu în bloc. Am ieșit pe scară și am urcat la etajele superioare. Mirosul de ars dispărea. Am coborât la cei de sub mine. De data asta mă mișcam în direcția potrivită. Continue reading…

”Violatorul”

– Vitalie, ăsta este cel care i-a agresat pe copilași în lift?, m-a întrebat cineva pe facebook.
– Da, el e, i-am răspuns. Pusesem poza polițistului pe blog după ce fusese prins, iar ea l-a recunoscut.
– Păi, stai să-ți zic, nu am mai putut scăpa de el, mi-era frică atunci când îl vedeam din nou. Fiind polițist, a avut la un moment dat treabă în firma noastră. Apoi a revenit iar și iar. Mi-a făcut avansuri. Era foarte insistent și nu mai știam ce să fac.

Pe scurt, din memorie, cam asta mi-a povestit disperată o femeie care a avut ghinionul să-l cunoască pe individ. Nu am intrat în mai multe detalii. Deja mă durea capul.

Ce să facă o femeie pusă în fața unui astfel de animal? Continue reading…

Complicitatea distruge încrederea și siguranța!

Părinți, spuneți-mi că nu sunteți din ce în ce mai îngrijorați? Spuneți-mi că după cazul pedofilului din lift vă lăsați copilul nesupravegheat în afara casei? Spuneți-mi că nu vă cred. Dacă până acum nivelul îngrijorării pentru siguranța copiilor noștri era uriaș, de săptămâna trecută a atins cote de mărimi cosmice.

A contribuit la asta ”prinderea” nenorocitului. Dementul este/era polițist.

Părinți, voi realizați amploarea dezastrului? Unul care ar fi trebuit să ne apere, ne agresează sexual copiii. Și știți ce este de-a dreptul diabolic? Colegii polițistului știau despre comportamentul său deviant – îl alintau cu apelativul ”violatorul”.

De ce a rămas în sistem? De ce nu a fost aruncat ca o măsea stricată și izolat de societate?

Un sistem care apără un astfel de individ, îi devine complice, iar asta este mult mai periculos decât dementul în sine. Continue reading…

Țara în care un ”polițist pedofil” se autocaută

Dragi părinți cu copii, fiți atenți aici! În timp ce noi urmăream nedumeriți și înfricoșați cum un agresor sexual nu este găsit de 3-4 zile, el, teoretic, se autocăuta. Adică, nu este exclus să fi fost implicat în acțiunile de căutare? Nu?

Cum, Dumnezeule, să nu-ți recunoști colegul din jdemii de imagini video și poze? Cum?

Vor să ne spună că omul pe care o țară întreagă îl aștepta scos din gaură de șarpe era colegul lor, dar nimeni nu și-a dat seama? Așa ceva îți insultă inteligența.

Știți de ce? Polițiștii au niște instincte mai speciale. Ei au capacitatea naturală să caute oameni, lucruri… Nu degeaba li s-a zis de-a lungul vremurilor: copoi. Ei bine, de data asta, zeci(poate chiar sute) de polițiști, care îl știau pe individ, nu au mai fost copoi. 3-4 zile au căutat hai-hui prin oraș cu poza pedofilului întrebând bucureștenii dacă l-au văzut. Continue reading…

Natalia, pictorița

Nataliei îi place foarte mult să deseneze/picteze. Atât de mult, că poate sta locului și o jumătate de oră(mare lucru pentru ea, dar mai ales pentru noi). Stă, pictează, nu aleargă, nu ridică toată casa în picioare(câtă energie poate avea un copil?). În fine. Ce mă surprinde este felul în care vede lucrurile prin pictura ei.

Iată niște exemple. Mai sus, de pildă, o vedeți pe Natalia, la joacă, cu flori în mână. Interesant este că m-a făcut și pe mine, tatăl ei, sub formă de albină. Continue reading…