Jocul preferat: ”Ba eu te iubesc mai mult…”

Zilele acestea am stat cu Natali mult, mult, foarte mult. Atât de mult că mi s-a părut că vacanța de Paști a trecut ca o secundă. Sincer, mi-ar fi plăcut să mai stau în liberele astea. Să mai stau cu Natalia. Copiii noștri cresc prea repede. În cazul ei, nu-mi vine să cred cât de repede se lungește, cât de rapid i se ascute mintea și limba. Cu puțin timp în urmă abia gângurea primele cuvinte, iar acum filosofăm despre orice.

Presupun că orice părinte are jocul sau jocurile specifice fiecărei familii. Ce ne jucăm noi? Când io vin acasă obosit, cu privirea rătăcită în căutare disperată de o canapea pe care să mă prăbușesc… Natalia are idei.

Jocul: ”dă-te jos de pe mine”. Tre să stau în patru labe, se urcă pe spatele meu și trebuie să execut mișcări de măgăruș nărăvaș ca s-o dau jos din spate. Râde zgomotos cu râsul ei molipsitor și îmi alungă oboseala. Continue reading…

De 1 Aprilie, la mulți ani, draga mea mamă!

Buna mea mamă face astăzi… 22 de ani. Atât avea când m-a născut… De atunci, pe 1 aprilie face doar 22 de ani, nimic în plus! După ce a adus pe lume 4 flăcăi și i-a crescut cu multă dragoste, este tânără și plină de viață. Știți ce este frumos la viața noastră? Că te răsplătește pentru lucrurile bune. Continue reading…

Când îl invoci pe Dumnezeu, nu este suficient să fii civilizat

– Doamne ajută… Mă bucur că vă văd. Dumnezeu e mare…
– Oh, bunul Dumnezeu te-a adus în calea mea, ce mă bucur…

Cele două cupluri se îmbrățișau și îl slăveau pe Domnul în parcarea magazinului. Bărbații erau îmbrăcați în ceva sobru, negru. Ele două erau ceva mai colorate, dar aveau fuste lungi. Acum nu știu dacă țineau de vreo sectă anume sau de ritul majoritar din România. Puțin contează. M-a șocat continuarea. Continue reading…

Cum l-am dezvățat pe angajatul de la Lidl să-mi umble prin lucruri ca să verifice dacă am furat din magazin :)

poză simbol

Am intrat cu rucsacul în spate într-un magazin Lidl. Veneam de la sală și am zis să iau mai multe pentru casă. Intru, mă uit în stânga, mă uit în dreapta. Nu există cărucioare, nici coșuri. Io ce fac acum? Încerc să ies. Ușile se deschid doar dacă vrei să intri. Ce chestie! Mă întorc, mă învârtesc, io cum naiba ies din magazinul ăsta?

”Pe la casele de marcat”, îmi spune amuzat ”badigardul” și îmi arată cu degetul. Aha, bine de știut, am învățat ceva și azi. Merg, deci, la casele de marcat.

”Pardon, pardon, mă scuzați, vă rog să mă lăsați să trec”, le spun celor 7-8 inși cu cărucioare care stau deja la casă. Mai de voie, mai de nevoie se feresc din calea mea. Oameni deștepți. Au știut că în Lidl nu se intră fără căruț. Că trebuie să ți-l iei de afară. Nu ca mine, fraierul, care tre să facă două drumuri. Și mai deranjează pe alții…

”Domnu, domnu, ce aveți în rucsac?”, mă întreabă angajatul de la casă în timp ce scana produsele unui client deranjat de mine.

Io, mirat, mă opresc, mă uit la rucsac, mă uit la el: ”păi, lucruri personale, știți, am uitat coșul, merg să-l iau și să…”

”Domnu, domnu, veniți pe aici să verific ce aveți în rucsac, nu puteți ieși așa”, îmi spune cu dojană în voce angajatul și se oprește din scanat. Continue reading…