Reuniunea de liceu(partea I)

Vă eram dator cu o descriere a reuniunii de liceu la care am fost în weekend. Așadar, doamnelor și domnilor, promoția 2002, Liceul ”Onisifor Ghibu”, orașul Orhei, Republica Moldova.

Am ajuns la liceu cu 15 minute înainte să sune clopoțelul. Pe strada din față erau parcate un șir de mașini. Abia am găsit loc de parcare… Semn bun, mi-am zis. Cel puțin colegii mei au mijloace de locomoție, iar 16 ani nu au trecut degeaba. 🙂

În fața liceului m-a lovit însă liniștea. În închipuirea mea, aproape 90 de femei și bărbați în floarea vârstei arată… altfel, mai aglomerat. Atâția au fost în cele trei clase. Deci, mare mi-a fost mirarea să nu văd pe nimeni.

Dar am avut timp să mă analizez curtea liceului. Arăta diferit față de cum o țineam eu minte. Parcă mai mică, poate că am crescut între timp. Ce-i drept era mai verde, au fost plantați niște copaci.

Continue reading…

Mâine merg la întâlnirea cu Absolvenții. Liceul ”Onisifor Ghibu” din Orhei, Republica Moldova

Deci, cum vă ziceam în articolul de mai jos, sâmbătă(mâine, 25.08.2018) merg la Întâlnirea Cu Absolvenții. Pe scurt, ÎCA. 🙂

Habar nu am câți colegi urmează să vină. Problema este că sunt atât de mulți plecați din Republica Moldova, inclusiv subsemnatul este plecat, că va fi o surpriză uriașă să ne putem aduna jumătate.

Apropo, urmărind de la distanță discuțiile despre organizarea ÎCA mi-am dat seama cât de greu se face un asemenea eveniment. Adevărul: dacă niște colege inimoase și colegi săritori la nevoie rămași la vatră nu ar fi făcut demersurile necesare, ÎCA era doar un vis frumos. Continue reading…

Am fost cu Natalia la Vrăjitor. ”Vrăjitorul din Oz”, de la teatrul Excelsior

Datorită unei colege drăguțe, care din păcate nu a putut merge, dar care nu a vrut să se piardă biletele, am fost fericitul spectator al unei piese pe care v-o recomand cu multă căldură. Noi am fost iarna asta, dar piesa încă se joacă din ce văd pe site-ul Excelsior.

 

Știam că Natalia o să se distreze. Pentru că Nataliei îi plac poveștile. Mult, mult, mult. Ar fi în stare să stea cu gura căscată să mă asculte înșirând gogoașe la infinit. Ascultă povești despre orice. Uneori mă roagă să-i inventezi despre o pietricică, despre animale, până și despre o creangă sau un fir de păr…

Dar când poveștile sunt spuse de actori îmbrăcați în personaje sadea, înconjurați de un decor simpatic… O simt cum trăiește fiecare moment. Este pur și simplu vrăjită. Apropo de vrajă, s-a nimerit să fie chiar ”Vrăjitorul din Oz”.

 

Continue reading…

Nostalgie! Sâmbătă merg la întâlnirea cu colegii mei, absolvenții liceului ”Onisifor Ghibu” din Orhei, Republica Moldova

S. cel mai bun prieten din liceu. Știe multe secrete despre mine. Știu multe secrete de-ale lui. Am făcut sute de kilometri împreună spre liceu și înapoi acasă. Bun la baschet și cel mai bun la matematică. Era as la calcule, la chimie, la fizică. Mi-a arătat prima dată cum se intră pe internet și cum se folosește Mirc-ul. Nu ne-am prea văzut în timpul facultății, dar ne-am reîntâlnit după aia și m-am bucurat mult, pentru că un prieten din copilărie este cât 1000 de prieteni la maturitate.

V. avea un telefon mobil. Era singurul din clasă cu mobil la brâu. Prin anul 2000 era mare lucru. L-am și auzit vorbind la telefon, un model Motorola, de câteva ori. Deși unii colegi din clasă nu mă credeau. Niște invidioși. 🙂 Un telefon mobil pe vremea aia îți ridica statutul la cer. V. e un tip foarte deștept. Am avut noroc să stau cu el într-o bancă toți anii de liceu. Acum este un abil și priceput IT-ist. Cum altfel? Doar a fost primul coleg cu telefon mobil din clasă.

A. mi-a dat voie să merg cu mașina tatălui său. O Lada roșie. Am uitat să o bag în viteză și am turat-o atât de mult, că era să-i sară motorul de sub capotă. Apoi am dat într-o groapă de a trebuit să ciocănească mult și bine la o jantă până să o îndrepte. Dar era un băiat foarte bun, cumsecade și deși m-a dat jos imediat de la volan, nu mi-a reproșat niciodată nimic. Avea o calitate, ori de câte ori se rușina, se înroșea ca focul. Continue reading…

Cum am salvat ziua Nataliei? Povestea baloanelor

Ziua în care Natalia a împlinit 6 ani a fost minunată și… plină de aventuri. Una dintre ele, cea mai mare și care putea să strice ziua ei de naștere, o s-o povestesc mai jos. Noroc că eu sunt tatăl ei, iar ea este fetița mea. Așadar, despre cum am salvat ziua de naștere a Nataliei.

Totul începuse atât de frumos. Atât de frumos. Cu Natalia și Marta la pizza de… naștere. Marta i-a adus Nataliei cifra șase umflată cu heliu. Și celelalte baloane erau cu heliu, dar cea mai importantă, evident, era șasele.

Natalia și-a întâmpinat musafirii ei zâmbind. Toți prinți și prințese. Toți eroi din povești: gemenii cu suflete bune, Isa cu privirea blândă, Sara cea deșteaptă, Patrick cel vesel, Octavia cea creață și mulți, mulți alții.

Totul era atât de bine și de frumos. N-aș fi crezut că niște copii se pot distra atât de tare într-o pizzerie din mall. Deși alungaseră jumătate de clienți cu strigătele lor, deși angajații erau la al zecelea pahar strâns de pe jos, iar părinții îi pierduseră de zece ori și tot de atâtea ori îi găsiseră, totul era bine. Nimic nu prevestea ”tragedia” care urma… 🙂

În centrul atenției copiilor erau baloanele cu heliu, dar mai ales șasele maiestuos. Cine a văzut desenul ”Up” și nu s-a întrebat dacă și pe el îl pot ridica baloanele de heliu? 🙂 Probabil că asta s-au întrebat și copiii, care au venit, au dezlegat baloanele și… duși au fost. Continue reading…

Natalia a ajuns la 6 ani! La mulți ani!

Când ne-am găndit că ar fi bine să facem un copil, nu ne-a trecut prin cap că o să fie Natalia. Nici în cele mai frumoase, mai roz și mai plăcute vise nu ne-am închipuit-o așa.

Mulți spun că este frumoasă, dar toate fetițele sunt. Noi spunem că este deosebită, dar toți părinții își consideră copiii speciali. Cei care o cunosc ne zic că este un copil cuminte și deștept, dar orice copil poate părea un îngeraș când stai cu el doar câteva minute.

Adevărul este că nu frumusețea, nu inteligența, nu zâmbetul ca apariția soarelui după furtună, nici măcar ochii verzi ca iarba în zorii zilei nu te fac deosebită, Natalia. Îmi place caracterul tău, fetița mea. Ai cu adevărat ceva frumos, micuța mea dragă: sufletul uimitor de bun. Continue reading…

Grătar pe malul mării: VLOG și instrucțiuni de utilizare

Acum o lună eram într-un Hotel din Antalya, Turcia și am văzut restaurantul acesta. Mirosul dulce amărui de grătar m-a dat gata. Locul în care se afla era însă totul: pe malul mării, în imediata apropiere a plajei. Cum ar fi fost un asfințit, pe malul mării, la un grătar, cu familia? Cât de tare? Așa că am făcut rezervare și ne-am dus. Mai jos o să aflați povestea grătarului de pe malul mării și cum se face. Pe scurt, oleacă de instrucțiuni, ca să vedeți prin ce am trecut noi. 🙂 Continue reading…