Rușinea de a vorbi „moldovenește”

DSC01259

Administratorii magazinelor din Chișinău nu au auzit de „lichidare de stocuri”, ei preferă să traducă cuvânt cu cuvânt, din rusă, „Тотальная распродажа”. E plin de astfel de exemple prin Chișinău!


Până și moldovenilor care se bat cu cărămida în piept că „băzăresc moldovinești” li se face rușine de felul în care se exprimă. Este inevitabil. Vine un moment în care chiar și „stataliștii” trebuie să-și muște limba plină de orgoliu moldovenesc și să încerce să se exprime în limba cultă, literară sau, cum se mai spune „pe la Moldova” – „să gavarească românește”. Eu zic că nu există moldovean care să nu fi trecut barem o dată printr-o astfel de încercare. Fie că a trebuit să-l felicite pe un om important cu o ocazie anumită, așa că a renunțat la vorba de la coada vacii. Fie că a fost nevoit să țină o cuvântare în fața unei audiențe și a trebuit să o facă frumos.

Continue reading…

Ce au în comun Constantin Tănase și Mariana Șura?

Probabil că mă știți un mare fan de-al ziaristului Constantin Tănase! Mă știu și eu, mai ales că din vremea studenției mi-a rămas obiceiul de “hai să văd ce scrie Tănase!” La fel fac ziariștii, politicienii, analiștii, ambasadorii, comentatorii, deputații și mulți alții care se interesează de politica moldovenească – îl citesc zilnic pe maestru. Chit că nu le place, chit că-l înjură în gând sau în voce tare. Maestrul Tănase încă știe să creeze dezbatere, știe să pună virgula astfel încât să nu rămâi indiferent. De fapt, Moldova nu are un editorialist mai tare decât Constantin Tănase. Dacă știți voi altul, să-mi spuneți! Hulit și adorat, urât și admirat, maestrul Tănase încă dă pulsul dezbaterii politice de la Chișinău. Spun “încă”, nu pentru că i s-ar fi tocit penița. Pur și simplu, dânsul rămâne exclusiv la stadiul de peniță. Nu apare la televizor, nu face pasul din fața hârtiei/ecranului calculatorului spre lumina reflectoarelor. Asta înseamnă autoizolare, iar izolarea nu are decât un singur final: dispariția completă. Din fericire nu a dispărut. Mintea îi este suficient de sprintenă pentru a scrie din autoizolare. În fine. Nu despre asta vreau să vorbesc. Atâta timp cât maestrul este sprințar cu verbul, eu sunt fericit că am cum să-l citesc.

Continue reading…

Despre miting: rahat moldovenesc învelit cu pakazuhă europeană

Ca să nu zică unii că sunt negativist, spun din capul locului: mitingul Pro Europa are multe părți bune. Cea mai importantă chestiune – a adus/a readus în atenția moldovenilor povestea asta cu intrarea în Uniune. Uniunea Europeana, bineînțeles. Moldovenii, de la mic la mare, măcar și preț de o zi, au vorbit despre Uniune. Evident, Europeană. Nu contează că mulți au fost anti-integrare. Regula de bază a ădvertaizingului modern spune: nu există publicitate negativă. De altfel, mitingul chiar a fost unul eminamente de publicitate, de PR sau, cum ar spune moldovenii, de pakazuhăPakazuhă, cuvânt rusesc, înseamnă modul exagerat în care arăți că ai valoare, dar nu ai și substanță. Pakazuha din 3 noiembrie este de arătat la Euronews, este pentru o știruță de pe BBC și a fost numai bun de dat în presa românească, între două articole despre avorturile Biancăi. Iar asta nu este rău, dimpotrivă. Mai află lumea despre noi că vrem spre Bruxelles, nu doar spre Moscova. Pakazuha din PMAN dă în special bine în ochii funcționarilor europeni. Oferă un fel de legitimitate puterii actuale să ducă Moldovioara “pe drumul luminos al integrării europene!

Continue reading…

Moldova fără femei!

Într-un reportaj semnat de colegii mei de la PRO TV Chișinău – reportaj din minunata și dureroasa campanie “Moldova fără oameni” – se vorbea despre moldovencele noastre care reușesc în ţări străine pentru că sunt… femei. Aceste moldovence și-au lăsat casa, masa, familia și au plecat “la Italia” pentru altă soartă. Au reușit să găsească nu doar altă soartă, dar și altă iubire, alt bărbat. De regulă, după ce văd reportaje despre anumite probleme care împart societatea în două, îmi place să mă amuz citind comentariile din subsolul materialului. A fost o excepție de data asta. Am citit câteva și m-am oprit. Nu puteam să-mi umplu creierii cu epitetele scornite de unii certați cu bunul simț, care tratau personajele din reportaj ca pe reprezentantele celei mai vechi meserii.

Continue reading…

Cine va salva Moldova? Licee ca “Onisifor Ghibu”, din Orhei

De ce sunt săraci moldovenii? Pentru că sunt “necărturari” (nu vreau să supăr pe nimeni şi să zic – PROŞTI). De ce sunt “necărturari” moldovenii? Pentru că sunt săraci. Un cerc vicios în care ne învârtim în ultimii 20 de ani şi din care nimeni nu vrea să iasă. Moldovenii nu vor să iasă din cauza leneviei la învăţătură, iar asta se ştie încă de pe vremea lui Cantemir. Nu vor să iasă nici politicienii pentru că una este să prosteşti un popor prost şi alta este să prosteşti un popor deştept. Dacă am avea un popor şcolit, acesta nu ar mai pune botul la tot ce spun politicienii. Dacă am avea un popor cu carte, oamenii nu ar arunca hârtii pe jos. Dacă am fi cu multă glagorie în cap nu am mai bea de să uscăm butoaiele.

Continue reading…

Cine este de vină că orașul Chișinău arată ca Kabulul?

Vin recent din Chișinău. O concluzie la cald. Nu-mi place Chișinăul. Nu-mi place pentru că a devenit urât și murdar. Cine este de vină? Foarte mulți o să arate cu dejtul spre Chirtoacă. Este o modă la Chișinău să dai vina pe Chirtoacă. În acesta se aruncă cu ocări, blesteme, mulțimi de oameni mai mult sau mai puțin sănătoși la cap dau buzna în primărie. Da, Chirtoacă are păcatele sale. Este de vină pentru fiecare gropiță din asfalt. Este vinovat că nu este în fruntea Partidului Liberal și pentru asta o să plătească politic cu vârf și îndesat. Este vinovat că nu reușește să-și facă în primărie o echipă cu oameni de-ai săi. Se bazează în continuare pe vechii mamuți, corupți și răs-vânduți.

Continue reading…

Despre neimportanţa vizitei preşedintelui Băsescu

Ce face preşedintele Băsescu la Chişinău? Cât de importantă este această vizită pentru România? Dar pentru Moldova? Dacă este să urmăreşti presa din România, vizita are o importanţă nesemnificativă. Mai tare este ştirea despre moartea finului lui Becali, care s-a grăbit şi a ajuns cu Bentley-ul sub roţile unei locomotive. Să trecem Prutul. Presa de la Chişinău nu are altă ştire în afara de Băsescu. Băsescu în sus, Băsescu în jos. Până şi presa de la Tiraspol, puternic controlată de regimul de acolo, scrie despre vizită. Ai impresia că Traian Băsescu este adevăratul preşedinte al Republicii Moldova. O paranteză, domnul preşedinte Timofti poate învaţă ceva de la domnul preşedinte Băsescu care, deşi are purtător de cuvânt, este un comunicator excelent şi nu se ascunde în spatele omului cu PR-ul.

Continue reading…

Tinerii moldoveni egoiști

O să vă povestesc un caz real despre un tip. Un caz la care m-am gândit mult. În primul rând, nu știam dacă este bine să-l povestesc pe blog. În al doilea rând, m-a afectat și am dorit ca emoția negativă, care m-ar fi făcut să umplu acest articol de invective să dispară. În al treilea, încercam să-mi dau seama dacă acest individ și calitățile lui  ”remarcabile” sunt caracteristice multor altor tineri moldoveni. Căci da, este vorba de un tânăr cu facultate și un master. Un individ care nu a produs nimic în viața lui, doar niște păreri banale și fără rost pe care le prezintă tuturor ca fiind… ”EX-PER-TI-ZĂ”.

Dar s-o iau cu începutul. În una din zile am decis să verific cine mă tot înjură pe blog? Cine îmi spune că sunt jurnalist de doi bani, că nu fac reportaje importante și că, de fapt, ar cam trebui să-mi închid gura și să nu scriu pe blog. Cei mai deștepți în ale IT-ului să mă scuze, dar eu o să explic pre limba celor care sunt la nivelul utilizatorilor simpli de calculatoare. Așadar, am luat IP-ul persoanei care mă înjura și am cercetat cu atenție dacă apărea și pe la alte comentarii. Nu mică mi-a fost surpriza când am observat că detractorul meu sau, mai bine zis, ”înjuratorul” se semnase în câteva rânduri și cu numele real, nu doar cu nick name. Am rămas mască. Îl cunoșteam pe individ. Era un fost coleg de universitate cu care nu eram neapărat în cele mai bune relații, dar cu care nu mă certasem. Tipul fusese un student banal, cu care mă salutam prin Universitate, îl toleram prin grupurile de studenți în care mă învârteam. Ca să mă înțelegeți, eram politicos cu el, dar, din cauza banalității ideilor pe care le emitea nu-mi făcea mare plăcere să mă conversez cu ”domnia sa”. Sunt foarte sigur că aceste păreri au rămas în propria-mi tărtăcuță și nu i-am dat niciodată ocazia să le audă de la mine sau altcineva.

Pot spune că eram sufocant de politicos cu tipul respectiv. Dacă forțez nota, pe undeva se poate zice că eram chiar amici. De unde până unde ajunsese omul să mă urască atât de mult? De ce îmi urmărea reportajele și îmi spunea că sunt neimportante? De pildă, într-o duminică făcusem un story despre maidanezii din București care omorâseră o femeie. Atât i-a trebuit. De câte ori comenta pe blog mă trimitea să scriu despre câini. Mă rog, erau haioase comentariile lui și l-aș fi lăsat în pace, dar sunt curios din fire. Așa că l-am întrebat direct: nene, de ce mă înjuri pe blog? Inițial a negat totul, că nu înțelege, că nu pricepe, că nu știe despre ce vorbesc. Când i-am băgat IP-ul sub nas și dovada evidentă știți ce a zis? ”A scris X-ulescu”. Nu dau nume, doar vă spun că X-ulescu este un tip cu care am fost coleg de universitate, un băiat deștept, pe care îl cunoșteam și eu și ”înjurătorul”. Grav este că, X-ulescu mai mult ca sigur trăiește cu impresia că are un prieten în ”înjurătorul” meu. Am rămas perplex. Băi, nene, în loc să-ți asumi mizeriile pe care le faci, dai vina pe altcineva? Cât de jegoasă este atitudinea asta? În fine. Nu i-am mai zis nimic. Nu avea rost. Am lăsăt lucrurile așa cum erau. El nu le-a lăsat. A început să comenteze mai abitir tot ce scriam, fie pe facebook, fie pe blog. De data asta cu numele lui, dar la fel de virulent. A fost haios la un moment dat când am scris ceva despre domeniul pe care se consideră mare expert. Nu am pomenit nimic de el, evident. Cert este că s-o fi simțit atins. Așa că a scris din proprie inițiativă un post pe facebook în care venea cu niște invective și acuze pe care nu le reproduc aici. Pentru că era ziua lui i-am urat la mulți ani.

Un bun prieten de al meu. Un moldovean foarte deștept și extrem de bun în a scoate detaliile importante în evidență, mi-a spus o chestie interesantă despre generația tânără din Moldova. Generația celor de teapa ”înjurătorului” meu. Spune bunul meu prieten, tinerilor moldoveni școliți în țară sau peste graniță li se pare că sunt cei mai importanți. Nu dau doi bani pe cei sărmani, pe pensionari… Ei cred că merită cu prisosință joburile bune pe care le au la ONG-uri ratate. Ei se cred burici ai pământului moldovenesc și sunt foarte periculoși în atitudinea asta. Nu le pasă de absolut nimeni și ar fi în stare să-și vândă părinții doar să iasă bine. Sper că nu toți tinerii moldoveni sunt așa de egoiști și cu suflete corupte.