Pfff. M-am lămurit. Bărbăția este fudulie. Cel mai bine este să fii femeie. Iată argumentele în acest sens.
Priviți femeile. Sunt mult mai frumoase decât noi. La 100 de bărbați pe stradă, abia de găsești unul care să se apropie de un oarecare standard de frumusețe. Un Ryan Gosling se naște la un milion de bărbați. Ca să revin la femei. Ele sunt toate, absolut toate, extrem de frumoase. Continue reading…
Pe an ce trece realizez că familia este cea mai de preț. Nu există nimic pe lumea asta care să o înlocuiască. Nici măcar prietenii.
Dacă te-a trădat un prieten, este dureros, dificil și poate că l-ai iertat, însă aia nu mai e prietenie adevărată. Cuțitul din spate nu-l scoți ușor.
Desigur, și familia poate să te trădeze, să te arunce în focul iadului. Totuși, o s-o iubești, respecți și ierți complet. Cred că este în firea lucrurilor noastre. Deși cu greu pot crede că o familie te poate distruge atât de tare. Greu spre imposibil. Continue reading…
– Vitalie, cineva ți-a lovit acum mașina.
Am sărit în picioare. Era seara, după ora 21.00. M-am uitat pe geam, așa era. O mașină neagră se proptise în CojoCar. Am tras repede hainele pe mine, mi-am luat geaca și am coborât scările. Înainte de a închide ușa la casă, am auzit că Maia îi striga șoferului: ”așteptați un pic. Soțul meu coboară acum!”
Când am ajuns în fața blocului, mașina neagră dispăruse în noapte. Nu în zadar m-am grăbit să cobor. Simțeam ceva… M-am uitat în jur. Nici urmă de vinovat. Mă uit la CojoCar. Era rănit la bara din față. Maia îmi strigă de la etaj: ”s-a uitat la mine, nu a zis nimic, a urcat în mașină și a plecat, dar nu se vedea numărul mașinii.” Continue reading…
Citeam un interviu despre un tip. Un rus. Igor Malașenko. Pe vremuri, omul a pus pe roate o televiziune uriașă la Moscova. Una care a făcut istorie în jurnalismul rusesc. Din păcate, televiziunea respectivă este acum istorie. Functionează, dar Gazprom a reușit să intre în acționariat și… o conduce. Lucrurile nu mai sunt contondente așa cum erau pe vremuri la NTV. Căci despre televiziunea NTV este vorba.
(Apropo, Igor Malașenko, s-a sinucis de curând în Spania. Unii spun că ar fi fost sinucis, în buna practică a unor servicii secrete destul de puternice. Dar nu de asta scriu acest text. Este vorba despre decizii.)
În interviu(dacă știți rusa, îl puteți citi aici) omul ne povestește despre Gorbachov, Elțin, Putin. Apoi își deapănă soarta. Este întrebat dacă nu-i era mai bine dacă se făcea oligarh din domeniul petrolului. Adică, bagi țeava, scoți petrol, îl vinzi și îți umpli un Kamaz(un camion rusesc) de euro. Continue reading…
Mergeam de mânuță cu Nati. Eram pe o stradă din București. Se anunța o zi caldă, frumoasă. Ne îndreptam spre parc, acolo unde pe Natalia mea o așteptau prietenii și zbenguiala. Eu trebuia să o supraveghez. Ce poate fi mai frumos?
În drumul nostru spre fericire am trecut pe lângă cei doi. Un bărbat și o femeie. Păreau să fie soți și păreau să aibă o ceartă aprinsă. Cred că erau pe la sfârșitul discuției cu năbădăi pentru că bărbatul i-a spus ca într-o concluzie cu năduf: ”să-ți vezi mai bine de viața ta”. Continue reading…
Anul 2300. Operațiile plastice au devenit atât de ieftine și de accesibile, încât se pot face oriunde și oricând. Sunt mai simple și mai ieftine decât tratamentul unei carii. Toată lumea își modifică înfățișarea după ultima modă, după ultimul actor celebru. Oamenii seamănă din ce în ce mai mult între ei.
Această poveste reală din viitor mi-a fost povestită de un călător în timp. Este despre El și Ea.
El a întâlnit-o pe ea la librăria virtuală din centrul Bucureștiului. Acolo unde cititul unor câteva sute de cărți se face în doar 10 minute. Ce-i drept nu le ”guști” ca în vremurile străvechi. Nu mai trăiești nici sentimente ca stră-stră-strămoșii noștri în timpul lecturii. Te trezești cu informația în cap. În fine, El a văzut-o pe Ea imediat după ce s-a deconectat de la aparatul de citire rapidă.
Era atât de frumoasă că s-a oprit în loc. Avea niște pistrui drăguți pe vârful nasului. Un păr șaten și natural care strălucea în razele soarelui artificial. Avea nasul cârn, ceea ce îi făcea ochii căprui ca niște stele. Nu a rezistat tentației. S-a apropiat de Ea. Continue reading…
Mă uitam pe geam cu multă îngrijorare. Copacii se aplecau amenințători asupra mașinilor. Crengile se rupeau ca niște bețișoare sub greutatea gheții extrem de groase.
Câțiva vecini erau deja pe lângă mașini examinând pagubele provocate de crengile căzute peste autoturismele lor. Eu eram norocos deocamdată. Totuși, cu inima strânsă examinam un copac nu departe de CojoCar. Nu-mi dădeam seama dacă are cum să cadă.
Cu toate aceste condiții vitrege, am stabilit cu Nati să ieșim din casă, să mergem la niște tenis… Continue reading…
poză simbol
Ieri, pe la prânz, primesc un mesaj pe grupul de WhatsApp de la școala băiețelului meu. Ne scria doamna să ne invite spre seară la școală. Mesajul era cam alarmist și suna cam așa: ”cine poate, astăzi, după ore, să vină să igienizăm clasa.”
Cum era de așteptat, au început să curgă mesajele părinților pe grup. Mi-am dat seama că era vorba de alerta de gripă. Oamenii voiau mai multe detalii. Întrebau ce s-a întâmplat, de ce e așa din scurt?
Doamna nu a răspuns câteva minute, timp în care telefonul meu era ca pomul de Crăciun. Mesajele părinților colegilor copilului meu s-au potolit când a început să scrie doamna. Deci, povestea era simplă. O să se anunțe o epidemie de gripă, este aproape inevitabil. A venit nu știu ce indicație de la Inspectorat să igienizăm clasele.
Unele școli începuseră deja de săptămâna trecută treaba, la noi lucrurile au fost lăsate în seama oamenilor de la curățenie, dar ei sunt puțini așa că… Cine poftește, cine dorește, cine are timp… Nu e obligatoriu, dar veniți… Continue reading…
