Cristina, instructoarea care m-a impresionat mult! Vezi cum face sport deși este gravidă în luna a 9-a

Din când în când vă prezint oameni pe care îi întâlnesc la sală de sport și care mi se par supereroi. Astăzi avem o supereroină. Cineva care mi-a câștigat respectul din prima și care m-a motivat să fac mult, foarte mult sport.

Doamnelor și domnilor, faceți cunoștință cu Cristina Neacșu. Cristina are un copil mic acasă, iar al doilea îl purta cu ea în burtică la cursurile pe care le ținea în sălile WorldClass. Este instructor de sport. Face multă mișcare. Ridică greutăți, sare cu piciorul până în tavan, face tot felul de exerciții de la mai ușoare până la foarte grele. Asta deși era în ultima sa lună de sarcină.

Cristina m-a impresionat dinainte să vină cu burta la gură la clasele sale unde sărea și făcea sport de parcă nu era gravidă. Fenomenală! Continue reading…

Crăciunul pe stil vechi explicat prietenilor mei din București :)

Poza este făcută în fața casei părinților mei din Nordul Basarabiei. Ieri s-au adunat colindătorii. Copiii merg din casă în casă, cu cățel cu tot. 🙂

Ieri am sărbătorit(vorba vine, nici urmă de sărbătoare) Crăciunul pe stil vechi. Pentru cine nu știe, biserica rusă(și alte biserici, un exemplu ar fi cea sârbă) a decis să nu schimbe calendarul Iulian pe care îl folosește și în acest moment. Din cauza asta este în urmă cu 13 zile față de calendarul Gregorian, inclusiv calendarul laic. Prin urmare, în loc să sărbătorească Crăciunul pe 25 decembrie, îl sărbătorește pe 7 ianuarie. Ajunul e pe 6 ianuarie.

Am încheiat scurta lecție de istorie și să trecem la chestii uzuale. Am fost întrebat de nenumărate ori despre Crăciunul pe stil vechi și pentru că prietenii, colegii îmi pun mereu aceleași întrebări, am decis să explic niște aspecte. Nu de alta, dar am observat că suscită interes, iar cei care mă chestionează sunt surprinși de multe chestii noi pe care le află.

Atenție, voi vorbi despre tradițiile din Republica Moldova. Nu știu cum este în Rusia, habar nu am cum e la sârbi. Continue reading…

Povestea Bradului 2018

A fost odată ca niciodată. Că de nu ar fi, nici că aș mai povesti pe blogul meu. A fost familia noastră. Iar familia noastră avea o tradiție cam ciudată în ceea ce privește bradul de Crăciun. Îl împodobea cu o lună înainte de Crăciun și îl ținea până în februarie.

Anul acesta nu avea cum să fie o excepție.

Într-o bună zi, când tati avea o zi de concediu, mami a venit cu un sfat(a se citi ordin). I-a adunat în sufragerie pe ceilalți doi membri ai familiei, pe Vitalie și Natalia, și le-a zis:

”Dragii mamei. Eu mă duc cu treabă prin oraș. Voi vă închideți în casă. Ba nu, înainte de a vă închide, tu, tati, dă o fugă până în boxă, scoate bradul ecologic(a se citi din plastic) și împodobiți-l frumos cu Natalia! Dar aveți grijă, nu faceți un vlog, că o să vadă toată lumea cât de nepricepuți sunteți la împodobit brazi!” Continue reading…

Super-nesimțirea din sistemul sanitar românesc mai puternică decât stafilococul auriu

foto din Spitalul de Urgență: Bagdasar Arseni București

Citeam ieri o știre AP(Associated Press) despre stafilococul auriu de la Maternitatea Giulești. Jurnaliștii străini spuneau că ar fi vorba de o super-bacterie, una greu de ucis.

Și iar a ajuns România în presa internațională. Și din nou cu o chestie ce ține de copii. Greu ne va mai fi să ne spălăm imaginea asta.

Dar imaginea este una cât se poate de reală. De parcă nu ne lovim de ea când ajungem în spital. Mai jos o să povestesc despre infecția pe care Natalia, fetița noastră, a înhățat-o la naștere. Avea câteva zile și a trebuit să fie înțepată și îndopată cu tot felul de medicamente… Continue reading…

Caz real într-o școală din București: Un părinte a bătut profesorul de sport

– Doamna, veniți repede, un părinte a intrat în sală și l-a bătut pe profesorul de sport, strigă o fetiță către profesoara sa.

Eram în curtea unei școli din București, în apropierea sălii de sport. Cea care a fost chemată, în ciuda vârstei sale apropiate de pensionare, și-a arătat imediat sprinteneala. A făcut câțiva pași și era la ușa sălii de sport.

Am lăsat-o să intre și m-am ițit și eu în interior să văd ce s-a întâmplat. Ce s-a întâmplat nu părea să fie o bătaie sau o încăierare. Doi bărbați stăteau unul lângă altul la distanță. Nici urmă de contact fizic. Am ieșit.

Am ieșit cu gândul că mi s-o fi părut. Că nu am înțeles io bine. Doar că urechile și flerul de jurnalist nu aveau cum să se înșele. Mi-am dat seama de asta a doua zi. Trebuia să intru din nou în aceeași școală, de data asta am fost oprit de paznic la poartă. Continue reading…

Povestea celui mai bun om. Bunelul!

Se spune că după ce mori, cineva trebuie să-ți povestească viața. Se spune că trăim prin amintirile pe care le lăsăm. Bunelul meu nu mai este printre noi. A trăit 91 de ani fără 3 luni. O viață lungă, plină de lipsuri și griji, dar care nu i-au afectat câtuși de puțin bunătatea.

Bunelul a fost cel mai bun om…

Este cel mai greu text pe care l-am scris vreodată. Îmi rup cuvintele din suflet cu cleștele în timp ce șterg lacrimile de pe tastatură. Am așteptat să se aștearnă un pic de timp peste durerea despărțirii ca să fiu în stare să scriu ceva.

Știu, a trăit mult, dar asta nu mă face să accept moartea Bunelului. Nu pot. Aș fi vrut să treacă și peste iarna asta. Să îl mai văd o dată în viață. Să mai stăm de vorbă. Să-i aud vocea moale și bună. Bunele, nu accept că erai ”bătrân” și e ok să fii plecat. O să regret toată viața că nu te-am mai văzut o dată în viață…

Bunelul! Ce cuvânt frumos pentru un om cu adevărat BUN!

Bunelul! Așa i-am spus bunicului Profir dintotdeauna. Mai jos veți citi povestea lui de viață. Continue reading…

Am făcut gimnastică împreună cu Natalia în parc(VLOG)

Pentru că a fost mai mult de 3 ani la balet, Natalia mă terorizează deseori cu exercițiile pe care le-a învățat acolo. Are o plăcere aproape sadică să vadă că nu pot face nimic din ce poate ea. 🙂

Sunt genul de om care vrea și face sport. Și îmi doresc să facă și Natalia. Doar că ea, între timp, m-a depășit mult, chit că are 6 ani. Vorba aia, nu-ți dori ce ți se poate întâmpla. Și-a simțit superioritatea asta și, când are timp, îmi impune câte o jumătate de oră de gimnastică soră cu tortura. Continue reading…