Violența în familie… Când soția își bate soțul

Când soții Loca treceau pe ulița satului în care mă născusem și îmi trăisem copilăria era circ. El, înainte, gârbovit de ani și de tutunul prost pe care îl fuma. Ea, din urmă, cu urlete, țipete și înjurături. Era un circ grotesc, dar care atrăgea o droaie de copii. Alergau toți să-i vadă pe cei doi. Din când în când, moș Colea îi zicea femeii sale: ”nu mă păli, fa!” Ea, parcă încurajată, urla și mai tare: ”la Freanța să te duci, la chibutcă, curvarule!” Și poc, poc, vreo două trei scatoalce. Baba Loca înjura o jumătate de oră fără să se repete. Era un izvor de cuvinte obscene. Noi, copiii, ne adunam ca la spectacol.

Freanța era un laitmotiv al înjurăturilor. Ar fi fost o ibovnică din tinerețe, iar baba Loca i-ar fi prins ”în flagrant”. De aici și cuvântul ”chibutcă”, din ce înțelegeam, era un fel de cameră micuță. În fine, episodul din tinerețe a trecut, dar baba Loca nu l-a iertat. Așa că atunci când trăgea la măsea îl snopea în bătaie. Nu mă întrebați de unde porecla Loca, că nu știu. Sunt convins, dacă soții Loca ar fi fost cercetați de un psiholog/psihiatru, acesta strângea material de vreo 3-4 tratate științifice. Atât de nebună era relația celor doi. Dacă ar fi fost în putere, moșul Colea ar fi reacționat. Dar nu mai putea, așa că era victima perfectă. Continue reading…

De vorbă cu pisicile!

Mergeam pe trotuar. Eram de mânuță cu Creața cu ochii verzi. În întâmpinare venea agale o pisică. Părea maidaneză pentru că nu avea aerul speriat și pierdut. Dimpotrivă, era sigură, cu coada și mustățile sus. Ce mai? Se vedea că era strada ei.

Pisica s-a oprit brusc. S-a oprit și Creața cu ochii verzi. Ce să fac? Stop și eu. Creața cu ochii verzi se uita la pisică. Pisica se uita la Creața cu ochii verzi.

– Bună, eu sunt Natalia. Pe tine cum te cheamă?, a întrebat dintr-odată Creața cu ochii verzi.
– …, pisica nu a scos niciun sunet, dar continua să o privească foarte curioasă pe Creața mea cu ochii verzi.
– Vrem să fim prietene?, a continuat Creața cu ochii verzi, de parcă pisica s-a prezentat reverențios, așa cum îi șade bine unei pisici educate, chiar dacă este de pe străzi. Continue reading…

Când în lumea Creței cu ochii verzi e soare!


Astăzi plouă. Dar e bine, e semn de belșug. Știu eu de la tata. În schimb, în lumea Creței cu ochii verzi e soare. Mult soare și un cer senin.
– De ce mi-ai desenat căciula asta neagră, Natalia, am întrebat eu amuzat?

– Cum de ce? Nu vezi ce soare puternic e? Să te protejeze, mi-a răspuns Creața cu ochii verzi. 
Știți ce? Lăsați ploaia de afară, cel mai important este… soarele din sufletul vostru! 🙂

Iată că am ajuns la vârsta lui Isus

Viața este frumoasă! Am parte de tot ce contează. Sunt un om fericit. Dacă reducem șederea omului pe pământ la două părți, familie și carieră – mă declar mulțumit.

Este adevărat, există și multe lucruri pe care mi le doresc. Lista este lungă ca o noapte de iarnă. Dar este bine să vrei mai multe de la viață. Cât îmi doresc să fac chestii, o să merg înainte. Așteptările, năzuințele noastre ne împing din spate. Iar eu nu vreau să stau pe loc. Vreau să mă autodepășesc. Tot timpul am făcut-o. Copilul creț dintr-un sat sub formă de ceaun din nordul Republicii Moldova a avut vise, a avut dorințe. Ele l-au ajutat. Am știut că într-o zi o să fiu jurnalist, reporter, corespondent, că o să transmit informații, iar milioane de oameni o să afle știri de la mine. Am știut asta. Vă rog să mă credeți. Acum îmi trăiesc visul cu ochii.

Planuri, ambiții, dorința de a urca pe o scară a societății. Fac parte din viață și sunt ok, dacă nu îți răpesc din momentele importante. Acele momente pe care le trăiești alături de familie. O meserie care să-ți aducă satisfacții nu este totul. Familia, iată ce este cel mai important lucru din viață.  Continue reading…

Despre muncă, familia, accent, rădăcini basarabene, într-un interviu pentru EA.MD și AGORA.MD


INTERVIUL PENTRU EA.MD

Vitalie, îți mulțumesc mult că ai acceptat să ne vorbești despre meseria ta și despre cum ți-ai schimbat viața la 180 grade în momentul în care te-ai mutat la București. Pentru început, te rog să ne spui unde ți-ai făcut studiile?
„Școala din satul Cuizăuca, Rezina. Apoi liceul din Orhei. Unul dintre cele mai bune licee din Moldova, dacă mă întrebați. Se numește ”Onisifor Ghibu”. Facultatea de jurnalism am făcut-o la ULIM. Am o diplomă de masterat în jurnalism de la Universitatea din București. Aici am scris și o teză de masterat, care mi-a plăcut mult. A fost despre bloguri. Un fenomen aflat la început în acel moment.”

Unde te-ai născut, unde ai crescut și de ce ai decis să te muți în România când e atât de frumos acasă? Când te-ai mutat? Cine sunt părinții tăi de meserie?
„M-am născut în Cuizăuca, raionul Rezina. În nordul Republicii Moldova. Părinții mei au avut niște meserii nobile: de părinți. Mama are studii de contabilitate și a muncit pentru „COOP-ul” din raion. Tata a fost șofer. Niște oameni deosebiți, pe care îi văd rar pentru că, deși distanța nu este una foarte mare, vreo 500 de kilometri, ne desparte o vamă. Am plecat pentru că simțeam că pot mai mult și mai multe. Când eram liceean mi se spunea că nu o să pot să fac o carieră în jurnalism. Că reușesc doar cei cu pile. La facultate mi s-a zis că nu am nicio șansă să muncesc în redacțiile importante de la acea vreme. Apoi mi s-a pus în vedere că, deși ajunsesem jurnalist, că începusem o carieră, nu am nicio șansă în România. Adevărul este că nu am vrut să le demonstrez lor nimic, ci mie. Oare pot? Oare sunt în stare? În plus, simțeam nevoia asta să mă desfășor. Știți senzația aceea când ai nevoie de spațiu? Acum, uitându-mă în urmă, dar mai ales văzând situația economică tristă a presei din Moldova, mă gândesc că nu a fost un pas greșit. În plus, nu este ca și cum aș fi plecat în alte țări, în străinătatea îndepărtată. Îmi vorbesc limba, sunt înconjurat de români. Mă simt acasă. Cu toate acestea, dorul de oamenii dragi mă apasă. Este singurul regret.” Continue reading…

Cele 8 femei din viața mea

Nu-mi plac oamenii care refuză să celebreze ziua de 8 martie, chiar dacă intenția lor pare a fi nobilă. Acești oameni susțin că sărbătoresc femeia în fiecare zi și se întreabă retoric de ce ar face-o doar într-un anumit moment al anului? Dragilor, vă zic atât, 8 martie nu a deranjat niciun bărbat să-și îmbrățișeze femeia iubită mai cu foc și în alte zile ale anului. Vă interzice 8 martie să dăruiți flori pe 10 februarie? Nu. Și atunci care este problema? Femeile doresc să fie speciale și iubite chiar și atunci atunci când sunt speciale și iubite. Ele se hrănesc spiritual cu iubire. Un spor de dragoste de 8 martie nu strică. În plus, ideea de 8 martie nu constă în a neglija femeia restul anului. Dimpotrivă. Pe de altă parte, barem o dată pe an trebuie să realizăm că deși noi respectăm și iubim femeia, sunt foarte mulți care nu o fac. Femeia mai are mult de tras de pe urma bărbaților în multe locuri de pe glob. Așa ca, celebrați, oameni buni, 8 martie pentru că femeile au nevoie de această sărbătoare. Îmi pare rău că s-a creat un curent anti 8 martie. Păcat că și unele femei au aderat la această tendință. Mai jos despre femeile din viața mea. Continue reading…

Cum “am adus” căldură în gara Basarab din București cu un reportaj?

Cu drag vă anunț, dragi cititori ai blogului, că meseria de jurnalist îmi aduce și satisfacții, nu doar bătăi de cap. De curând am primit niște poze pe facebook.

Cu mai bine de o lună în urmă făcusem un reportaj despre gara din Basarab. Mă rog, nu era doar despre gara asta. Vorbeam despre faptul că în unele trenuri era frig, la fel și în unele gări. Gara Basarab era exemplul de: AȘA NU! Continue reading…

Poveste cu droguri, incest și arestări…

”Și, cum îți spuneam, a intrat poliția peste ei. Și să vezi ce au descoperit mascații ăia. O grămadă de droguri. Era ca un munte pe masă. Am văzut cu ochii mei. Eu nu mă pricep la droguri, dar erau și prafuri, și niște ierburi. Da, unii le pun în ceai, alții le fumează”, turuia vioaie femeia din fața tarabei. Vânzătoarea de zarzavaturi o sorbea din priviri și o asculta cu gura căscată. Vorbeau destul de tare, ca să se audă. Piața de legume și fructe vuia, iar femeia încerca să acopere zgomotul cu vocea sa stridentă. Continue reading…