Românii – campioni mondiali în a judeca și a pune etichete

Copilul voia undeva sau ceva și începuse să strige. La început mai încet, după asta mai tare. Bunica sau poate că era chiar mama lui, o femeie între două vârste, încerca să-l liniștească. În zadar. Părea că pune paie pe foc. Nivelul strigătelor creșteau cu fiecare vorbă a ei.

”Nu vreaaaaaau, vreau acolooooo”, țipa tot mai tare băiețelul, să fi avut vreo 7-8 ani. Strigătele sale au atras atenția imediat. Mai întâi s-au uitat spre ei oamenii care erau în imediata apropiere. Ceea ce părea să fie o obișnuită scenă făcută de un copil într-un magazin creștea în intensitate.

Băiețelul s-a dus la femeie, i-a luat căruțul din mâini și a început să o împingă destul de tare. Într-un acces de furie, copilul striga, o lovea cu căruțul. Femeia nu mai reușea să-l potolească. Vacarmul creat se auzea din toate colțurile magazinului. Deja toată lumea a întors capul. Continue reading…

Păzește-ne, Doamne, de sistemul sanitar românesc!

Postarea de pe Facebook a prezentatoarei TV Magda Vasiliu te șochează, apoi te supără până la dureri de cap și termini prin a realiza că oricine poate fi victima sistemului sanitar românesc, inclusiv tu. Te rogi în adâncul sufletului să nu ai de a face cu spitalele din România. Te rogi la toți sfinții. Birocratizat până în cele mai mici detalii, sistemul nostru sanitar este un iad de care trebuie să te ferești cât poți.

Magda Vasiliu spune așa:
”Vlad, baietelul meu a fost diagnosticat cu cancer acum 3 luni. De atunci sunt cu el la tratament in italia, o tara care l a primit instant. INTERNAREA DE URGENTA A COPILULUI MEU NU A FOST CONDITIONATA DE NICIUN ACT!! Vlad a fost internat, diagnosticat si a inceput chimioterapia fara sa am initial niciun document. Abia apoi m au intrebat de cardul european… Le am spus ca nu l am, dar il voi avea si ca ii rog sa nu opreasca investigatiile…Functionarul de la ghiseu mi a raspuns simplu… "Doamna, copilul e tratat oricum… Nu conditionam tratamentul de chestiuni birocratice! Stati linistita!" Si, am stat linistita, gandidu ma ca si in tara mea exista solutii decente pt astfel de situatii in care nu doresc nimanui sa se afle… Dar, a venit momentul in care am solicitat un concediu medical pentru ca nu am altfel cum sa mi insotesc copilul la analize, nu ma pot interna cu el din trei in trei saptamani, nu l pot ingriji dupa chimio, cand suferinta lui este cumplita… Medicul meu de familie, caruia nu i am cerut niciodata nici macar o adeverinta, a ridicat din umeri- legea noastra zice ca trebuie sa vin personal la cabinet. Deci, nu ma poate ajuta… Aflu apoi ca e nevoie de un aviz al directiei sanitare din Bucuresti, unde ar trebui sa ma prezint tot personal… Deci, nu se poate… Legea noastra este facuta de niste cretini, pentru niste idioti ca mine, care spera in dreptate, intelegere si bun simt! Cand italienii ii fac copilului meu analize din trei in trei zile ca sa se asigure ca e totul ok, Romania, tara mea, imi cere acte peste acte, avize si documente traduse, legalizate etc..Exista un teanc de hartii de la spitalul din Roma care atesta diagnosticul cumplit, toate parafate de somitati in oncologie pediatrica. Statul roman, conform unor legi de rahat, vrea aviz de la un oncolog din Romania!!! Adica, un aviz formal, fara valoare medicala, pt ca acel oncolog evident, nu va vedea copilul… N are cum! Pt ca nu sunt cretina sa l port prin aeroporturi, avion si cabinete medicale cand starea lui e una la limita! Nu am vrut sa l expun pe vlad, nu vreau compatimire si nici mila! Nu am nevoie! Am nevoie doar ca cineva cu putere de decizie sa schimbe niste legi restrictive, facute parca la misto, interpretabile si care nu l ajuta pe cetateanul idiot ca mine, care cotizeaza zeci de ani degeaba! Pentru ca sunt sigura ca la fel ca mine au patit o multime de alti parinti, care in momentul in care pleaca sa si salveze copilul, nu se gandesc la birocratie, legi si chichite administrative care oricum n aduc nimic bun.”

Continue reading…

Întâmplare la semafor

Nivelul testosteronului a crescut brusc. Îi simțeai vibrația, îi vedeai efectele. Un bărbat și-a supt burta. Un altul și-a îndreptat umerii să pară mai înalt. Pe al treilea l-a apucat dintr-o data suflecatul mânecilor. Erau ca niște păuni. Unul chel și-a trecut chiar mâna prin părul imaginar să-și îndrepte pleata.

Erau la trecerea de pietoni și abia se puse roșu la semafor. Sursa acestor vibrații masculine era Ea. O făptura care se așezase la vreo doi metri de grupul de pietoni în care se nimeriseră să fie numai bărbați. Ea stătea pe o bancă dintr-un părculeț. Era ceea ce corporatiștii numesc sexy, iar pe șantier i s-ar zice bunoacă! Ce mai colo-ncoace, era frumoasă. Continue reading…

Aventurile Creței cu Ochii Verzi la un concurs de Miss. Poze

Fata mea este model, vorba cântecului. Dar nu este un model obișnuit. Creața cu Ochii Verzi este un model… pentru mine. Natalia nu este schimbată de oameni, de statut, de evenimente importante. Ca mulți copii, Creața cu Ochii Verzi se poate simți perfect jucându-se în nisip sau defilând lângă niște modele care participă la un concurs de Miss. Aceeași stare, același om. Îmi place asta la copii și învăț de la ei, să nu te lași atât de impresionat de anumite lucruri. Să fii tu însuți. Continue reading…

Cerșetoarea din Italia

Plimbarea pe străzile pietruite ale orașului vechi s-a dovedit a fi extrem de interesantă, dar obositoare. Când deja nu ne mai simțeam picioarele, am găsit o terasă salvatoare. Ne-am prăbușit pe scaune și am comandat ceva de băut să ne stingem setea. Soarele Italiei era sus pe cer, dar nu ne topea canicular. Era o zi superbă, noi în vacanță, încercând să ne pierdem pe ulițele înguste ale orașului din Nordul Italiei. Nimic nu ne strica buna dispoziție și atmosfera de vacanță. Continue reading…

Tradiție nord-italiană: absolvenții de liceu/facultate umiliți, înjurați pe stradă într-un ritual bizar și haios

Uitați-vă la poza de mai sus. Ce înțelegeți de acolo? Vedeți o tânără îmbrăcată într-o rochie ponosită, udă din cap până în picioare, murdară, cu o sticlă în mână. Dacă v-aș spune că tânăra a absolvit liceul sau facultatea din orașul italian Padova și acum se bucură, m-ați crede? Greu de crezut, dar așa este.

 

Continue reading…

Justiția de pe facebook

Opinia publică de pe facebook poate fi năprasnică. Dacă, Doamne ferește, ți se întâmplă ceva spectaculos, dur, neplăcut, te decizi să verși totul pe facebook, iar povestea ta se viralizează… Maică Sfântă! Trebuie să ai nădragii tari. Să nu se rupă. Nu contează că ești o victimă. Va trebui să dai samă unor mii, ba chiar unor sute de mii de oameni. Repet, chiar dacă ești o victimă, trebuie să fii conștient/conștientă de asta.

Oamenii nu o să dea o ceapă degerată pe sentimentele, pe fricile, pe trăirile tale. Vei fi în centrul atenției și presiunea publică va fi uriașă.

Povestea ta, ajunsă în spațiul virtual, nu va mai fi a ta. Va dezbătută, reluată, întoarsă din toate părțile. Pregătește-te în acest sens. Continue reading…