Bradul lui Dorin, burtos şi beat. :)

Bradul de Craciun din centrul Chisinaului starneste dispute. Sursa: PRO TV ChișinăuAcest articol este despre brazii lui Dorin Chirtoacă. Dorin, nu te supăra, mai râdem, mai glumim, dar… tu ai avut mereu o problemă cu pomii de Crăciun. Mai ții minte cearta ta cu Voronin din cauza bradului? Ai vrut să-l instalezi pe 25 decembrie, miliţienii ți l-au arestat. Bradul! Desigur, totul la comanda lui Voronin. Pentru cei care nu țin minte povestea, menționez, deși sună a banc, totul a fost real. Tu, Dorin, l-ai căutat și l-ai adus înapoi în PMAN. Miliţia voia să oprească mașina pe drum… A fost un circ de a râs o lume întreagă. Știrea a făcut înconjurul planetei. Și acum mă țin de burtă de râs când îmi amintesc. Dorin, erai simpatic atunci când încercai să-l oprești pe Voronin Grinch să ne fure Crăciunul. Ești și mai simpatic acum, chiar dacă bradul tău este… Cum să zic ca să nu te superi? Bradul tău este pur și simplu urât. Pomul care tronează în centrul Chișinăului este în top zece brazi urâți văzuți de mine până acum. Ooo, și am văzut ceva brazi urâți la viața mea.

Dorin Chirtoacă își apără bradul. Sursa: PRO TV Chișinău Continue reading…

Moldovencele cu bot de rață – niște materialiste cu nasul pe sus!

fete1Articolul de astăzi, scris pentru www.perfecte.md, este unul riscant. Risc să-mi pun multe fete din Moldova în cap. Asta e… Când scrii adevărul nu poți să fii băiat gigea. Am observat o trăsătură care nu-mi place la unele fete din Moldova. Mai exact, la multe din “padrujile” de Chișinău sau din orașele mai mari ale țărișoarei. Sunt atât de ahtiate după bani, după țoale, după mașini, încât un băiat care nu le poate scoate la Drive sau Krâșa este un… LOH. Un fel de tăntălău, care nu are nicio șansă să ajungă la inima acestor fete. Și ce fete? Tocuri de 10, fusta de 5, buzele de 25.

Observ și mă crucesc. Ai impresia că pe respectivele domnițe scrie prețul. Atenție, nu sunt c…ve. Sunt fătuci care chiar vor o relație… Însă una asigurată financiar din plin. Materialiste până în vârful unghiilor ascuțite, unghii pictate ca un tablou de Picasso, fetele nu vor dori să se cupleze cu un simplu băiat, ci cu un băiat cu bani. Contează mai puțin de unde vin aceștia – din afaceri necurate sau de la mami și tati, contează mai puțin că fetele vor fi ca niște bibelouri cu care “pațanul” își va asorta mașina. Este irelevant faptul că respectivul ins o va trata ca pe un lucru cumpărat. Important este că atunci când va opri în fața blocului și va “pipii” din BMW-ul seria 7 tanti Clava, tanti Jenea, dar mai ales ifosita de Galea or să moară de ciudă.

Continue reading…

Guvernul Leancă direct responsabil(politic, administrativ, penal) de bătaia de joc de la Moscova! Huo!

sursa: www.protv.md

www.protv.md
Moldoveni, la Moscova, așteptând să voteze!

Am rude care muncesc la Moscova, prieteni din copilărie care își câștigă existența în capitala Rusiei. Pentru ei Uniunea Europeană înseamnă o angoasă greu de imaginat. Mulți dintre cei pe care îi știu la Moscova obișnuiau să voteze comuniștii, acum nu este exclus să voteze cu Dodon sau Renato. Îi înțeleg și pe ei. Familia este pe primul loc, iar atunci când de dimineață până seara ți se spune că Rusia te va expulza pentru că Moldova vrea în UE, îți vine să te urci pe pereți de frică. Nu vreți să fiți în pielea lor. În fine. Chiar dacă am păreri și opțiuni politice diferite, eu nu i-am renegat. Au fost prietenii mei, rămân rudele mele. În aceste condiţii nu înţeleg, de ce îşi permite guvernul Leancă să-și renege proprii cetățeni?

Văzând cozile uriaşe de la Moscova m-am înfuriat. Cum să-ţi tratezi proprii cetăţeni în halul acesta? Moldovenii de la Moscova nu sunt moldoveni? Banii lor nu susţin economia moldovenească? De ce să fie obligaţi să stea ca nişte animale în frig? Cum de s-au putut deschide 11 secţii de vot în România, iar la Moscova sunt doar două? De ce trebuie să ne batem joc de proprii noştri cetăţeni? De ce sunt buni doar cetăţenii care votează cu partidele pro europene, iar cei care vor alege altceva trebuie să îndure umilinţe? Eu nu sunt de acord cu opţiunea politică a multor moldoveni de la Moscova, dar aş face tot ce îmi stă în putinţă să-i ajut să-și exercite dreptul de a alege. Klaus Iohannis l-a învins pe Victor Ponta pentru că ultimul nu i-a lăsat pe românii plecaţi să voteze. Şi nici nu au contat voturile din diaspora. Cozile kilometrice de la Berlin, Roma, Paris i-au scos din casă pe indecişi. Mai exact, când românii din Romania au văzut cum sunt trataţi cei din diaspora, s-au mobilizat şi au ieşit la vot! Pe 16 noiembrie, la ora 14.00 Victor Ponta era încă la egalitate cu Klaus Iohannis după numărul de voturi. La ora 17.00, Klaus Iohannis era deja preşedinte! Oare la Chișinău a trecut neobservat momentul? Oare Klaus Iohannis nu i-a șoptit la ureche lui Vlad Filat cum a câștigat? Continue reading…

“În România, nevoia de schimbare a fost întruchipată de Klaus Iohannis. Noi ne-am ales cu un Usatîi” – o analiza genială a fenomenului Renato (GUEST POST)

Renato

Articolul de mai jos este o analiză fină și genială a ceea ce reprezintă Renato Usatîi pentru Republica Moldova. Din păcate, de la moartea lui Constantin Tănase nu mai ai unde să citești așa ceva în presa din Chișinău. Articolul a fost scris de un om care are un spirit de observație ieșit din comun, iar analiza sa depășește pe așa-numiții analiști din Republica Moldova. Din păcate, omul nu-și permite luxul de a semna articolul. Citiți! Garantez că la finalul articolului o să vedeți fenomenul Renato Usatîi mult mai clar. Cum se spune în astfel de cazuri, o să vi se deschidă ochii!

Decizia de a-l scoate din cursa electorală pe Renato Usatîi este una riscantă şi poate antrena Republica Moldova într-un scenariu periculos. Consider că prin modalitatea în care s-a procedat s-a adus un mare deserviciu parcursului european al ţării noastre, iar actuala guvernare a mai suferit încă odată un grav prejudiciu de imagine. Indiferent de rezultatul alegerilor, va exista un vid de legitimitate al viitoarei puteri care va fi contestată de o parte a populaţiei, un lucru periculos într-o societate divizată, inclusiv pe criterii etnice.

Deşi admitem că într-adevăr Renato Usatîi este un personaj dubios şi periculos, este evident faptul că s-a comis un abuz împotriva unui concurent electoral. Decizia de eliminare din cursa electorală a unui partid de opoziţie cu 3 zile înainte de alegeri care conform tuturor sondajelor ar fi luat între 6 şi 10 % cu potenţial de creştere, reprezintă o abordare „originală” în sistemul nostru politic. S-au pus în aplicare metodele lui Putin şi Lukaşenko în ceea ce priveşte eliminarea concurenţilor politici din procesul electoral, dar în stil moldovenesc.

În loc să examineze neconformitatea legală a concurentul electoral din cursă la o fază timpurie (aşa cum procedează „maeștrii” sus-numiţi în domeniu) în ipoteza în care acesta ar fi un criminal, demonstrând societăţii argumente concludente, iar prin mass media pe care o deţin să-i creeze o imagine negativă sau să-l ignore, aceştia n-au făcut altceva decât să-l fugărească dintr-un partid în altul, să-i alimenteze discursul populist, să-l transforme într-o victimă a sistemului oligarhic şi, prin urmare, într-un lider popular în devenire. În momentul în care acesta a căpătat o anumită legitimitate prin suportul popular din ce în ce mai vizibil, iar şansele de accedere în Parlament nu erau contestate aproape de nimeni, este scos „asul din mânecă”… Continue reading…

De ce nu se însoară moldovenii… cu femei străine?

Barbati
Articolul în care mă întrebam de ce nu se mărită “fetele bătrâne” din Moldova s-a viralizat pe facebook. Intuiam că publicul o să înghită această pastilă amară, dar nu am apreciat proporțiile viralizării. Mii de like-uri, sute de comentarii pe blog și pe facebook, câteva site-uri și reviste au preluat articolul scris pentru perfecte.md. E clar, am atins un punct sensibil – sper că nu e punctul G. De altfel, într-un comentariu o cititoare indicase o soluție la problema “fetelor bătrâne”: căsătoria cu străinezi! Ea reușise figura și le sfătuia și pe altele. Dar cititoarea mea nu a inventat bicicleta. Când producătorul autohton lipsește sau duhnește a alcool și a citit o singură carte în viața lui – Punguța cu doi bani – soluția este să apelăm la import. Nu-i așa, doamnelor şi domnișoarelor?

În ultimii 20 de ani foarte multe moldovence au apelat la producători de import și… s-au măritat. Unele chiar s-au re-măritat după ce au plecat din Moldova. Este de înțeles. Când ai un exemplar care îți deschide ușa, îți dă mâna să cobori din mașină, îți aduce cafeaua în pat, îți dăruiește flori și te scoate o dată pe lună în oraş, vrei să uiți cât mai repede de individul de acasă, care îți deschidea ușa doar ca să te trimită la muncă “la Italia”, florile pe care ți le-a dăruit acum 30 de ani sunt cenușă şi îţi dădea o mână, de fapt un zdupac după ceafă, de vedeai stele verzi dacă borșul era prea fierbinte. Cu siguranţă cunoaşteţi o mie şi una de femei din Moldova, unele trecute de prima tinereţe, ce şi-au găsit în Italia, Spania, Franța bărbați cu stare, care pur și simplu le adoră.

Continue reading…

Cine plătește consumația în Republica Moldova, bărbatul sau femeia?

Nunta3

Nu mai suntem în anii lui Ştefan cel Mare, când bărbaţii plecau la război cu turcii, iar femeile şi bătrânii se ascundeau în munţi. Hai să fim sinceri. Astăzi, în Moldova, femeile poartă de foarte multe ori greul familiilor în spate. Cunosc atâtea exemple când sărmanele se spetesc în Italia sau Spania, iar bărbaţii o duc din guleai în guleai prin baruri. În secolul nostru femeile sar cu paraşuta, zboară în cosmos, conduc maşini, companii, ţări. Şi atunci de ce să ne mai raportăm la tradiţii din secolul trecut? Tradiţii care presupuneau că femeia trebuie tratată ca o persoană slabă. Când cei de la perfecte.md m-au invitat să răspund la întrebarea: “Cine plăteşte consumaţia: bărbatul sau femeia?”, nu am ştiut ce să zic…

Continue reading…

Pupătura unei “artiste” şi somnul Fiscului

Katalina

O așa numită artistă din Moldova este supărată foc. Zic așa numită, pentru că habar nu am cu ce se ocupă, la ce cântă, unde dansează, ce pictează ori în ce piese de teatru joacă. Numele divei îmi este la fel de necunoscut: Katalina Rusu. Da, da. Cu K. Ei bine, fata s-a îmbufnat pentru că un site din Chișinău a scris despre o mașina de lux pe care a pupat-o, la propriu. Aveți mai sus poza cu presupusul sărut.

Katalina1

A urmat reacția autointitulatei artiste. Citiți-l. Este fabulos. Dacă nu înțelegeți din print screen-ul de mai sus, îl redau în continuare aşa cum l-a conceput autoarea: Continue reading…

Ultima scrisoare pentru Constantin Tănase, maestrul Constantin Tănase

Cu multă mâhnire scriu aceste rânduri, Maestre! Cu multă mâhnire. Ai plecat dintre noi chiar într-un moment în care aveam cea mai mare nevoie de Tine. Știu, sună foarte egoist, dar așa e! Săracii moldoveni, sărmanii. Alegerile acestea sunt importante și dificile. Aveam nevoie de o minte deșteaptă care să ne spună lucruri deștepte. Ai fost o minte luminată. Asta am spus-o când erai în viață și o repet acum… Dar nu-mi vine să cred că vorbesc despre Tine la trecut.

Prima dată am citit un editorial marca Tănase când eram copil în școala generală. Din păcate era un editorial foarte bun. Spun “din păcate” pentru că sunt sigur: a fost unul dintre momentele care m-au împins spre această meserie tristă, complicată și stresantă. După ce mi-a intrat virusul în sânge, după ce am citit ziare, mai ales Timpul, după ce am urmărit reportaje de televiziune eram oficial bolnav de jurnalism. Acum, din București, privind la editorialele Tale pe care le-am citit, dar și la 10 ani de jurnalism – realizez că nu aș avea putere să repet totul.

Îi rog pe toți cei care se gândesc să spună ceva de rău despre Tănase să-și muște limba. Acest Om a fost atins de geniu. A fost printre puținii jurnaliști basarabeni care au contat de la Independență până astăzi. Până la urmă cititorii au ultimul cuvânt. Până la urmă ei decid dacă un jurnalist este bun. Iar Tănase a fost de 20 de ani CEL MAI BUN! De un singur lucru îmi pare rău: Constantin Tănase s-a limitat la ziarul său. Eu aș fi vrut să-l văd și la televizor, pe site-uri, peste tot. Mi-ar fi plăcut ca vorba sa să se răspândească și prin alte medii. Moldovenii chiar au nevoie de un Om ca el. Cine îi tine locul? Care este editorialistul pe care o să-l citească toți? Care este ziaristul care printr-un articol va stârni un zbucium în societatea anostă a Moldovioarei?

Maestre, acum o jumătate de an te-am văzut în București, la o recepție. Tare aș fi vrut să mă apropii, să mai vorbim. Ce prost sunt că nu am făcut-o. Ca de obicei toată lumea trăgea de Tine. Am zis că este prea mult să mă bag și eu în seamă. Și apoi, cine sunt eu? Un biet jurnalist care te consideră Maestru. Sunt unele lucruri pe care le regreți toată viața. Faptul că nu m-am apropiat de Tine în acel moment este un REGRET URIAȘ!

Modest sau nu, trebuie să spun că subsemnatul a fost de două ori eroul editorialelor Tale. Prima dată, când eram la PRO TV Chișinău. Făcusem niște subiecte despre tâmpeniile debitate de Vasile Ursu, primarul Chișinăului. Mi le-ai lăudat. În ziar. Fără să mă cunoști pe atunci. Nu pot să spun câtă bucurie mi-a adus editorialul acela. Am fost fericit. Apoi am avut marea onoare de a fi fost într-o mică polemică legată de blogosfera moldovenească. Iată ce am scris eu: http://cojocari.ro/2011/01/constantin-tanase-este-ion-muruianu-pentru-foarte-multi-bloggeri/. Iată ce mi-ați răspuns Domnia Voastră: http://www.timpul.md/articol/eu-muruianu-blogosfera-si-arhaismele-19340.html. Nu știu dacă ați observat, dar vă scriu de parcă ați putea citi în lumea cealaltă acest articol. Tot timpul ați fost Maestrul. Rămâneți în continuare, pentru că textele Domniei Voastre nu mor. Nu sunteți un arhaism… Nu știu ce să mai zic. Este o zi neagră pentru Moldova, pentru mine. Închei cu ceea ce mi-ați scris în articolul de pomină. Cuvintele acestea au o greutate și mai mare… astăzi. Nu cred că am avut ocazia să vă mulțumesc:

Sper că nu am supărat pe nimeni, inclusiv pe domnul Vitalie Cojocari, şi mâine să ne putem întâlni tot ca prieteni în miraculoasă lume a blogosferei, în care, apropo, mă simt tot atât de liber şi tot atât de bine cum mă simţeam în copilărie când fascinanta blogosferă se reducea la o peniţa strălucită de metal pe care o muiam, pios, în cerneala din călimară, şi cu care caligrafiam literele alfabetului chirilic… Peniţă, cerneală, călimară – cuvinte care, doar într-o viaţă de om au devenit arhaisme…pline de nostalgii.  Dacă am devenit şi eu un arhaism, vă rog frumos, treceţi-mă în lista acestora…