M-au înjurat pentru că i-am cerut unui ministru rusofon din Guvernul Moldovei să vorbească românește!

serghei_afanasenco1Articolul subsemnatului despre ministrul care refuză să vorbească limba română la ședințele Guvernului a făcut ceva valuri pe Facebook. Pe profilul meu s-a iscat chiar o mică furtună. Au năvălit vorbitorii de limbă rusă să-mi demonstreze cât de nemernic sunt că m-am luat de un ministru atât de bun, care se gândește numai la sportul moldovenesc. Am fost făcut în toate felurile pentru că mi-am permis să spun: ”Imi pare rau ca o zic, dar sa nu cunosti limba tarii pe care o conduci este o dizabilitate. Poate ca suna dur, dar asta asa e…” Eu am cerut respect din partea ministrului, respect pentru limba țării care îi plătește mașina, secretara, salariul. Am cerut să vorbească limba română sau să plece! Continue reading…

Cum l-a omorât Putin pe Nemțov? Și de ce Sobchak este mai deșteaptă decât Pozner

NemțovDiscuția despre uciderea lui Nemțov se poartă în jurul întrebării: este sau nu vinovat Putin? Argumentele celor care susțin că Țarul nu are nicio legătură cu crima sunt bizare: nu l-a omorât pentru că ar fi fost primul suspect și nu l-a omorât pentru că nu are nimic de câștigat, doar Nemțov este un politician de mâna a doua. Să le luăm pe rând.

Când un om ordonă invadarea Ucrainei, când un om este responsabil de un război care a dus la moartea a mii de oameni, de ce nu credem că el a comandat uciderea unui adversar politic? Îl doare în cot dacă este sau nu este suspect… Toată lumea îi spune să-și retragă armata din Ucraina, iar el o ține una și bună: oamenii verzi, bine antrenați, cu armament de ultimă generație nu sunt din Armata Rusă, sunt mineri din Donbass. Nu am de unde să știu dacă Putin a comandat omorul. Cert este, însă, că sistemul său autocratic, cel de care este direct responsabil, elimină politicienii inamici. Dacă ai creat un sistem dictatorial, iar sistemul tău omoară politicieni, pentru mine este evident că tu ești de vină. Continue reading…

Cum să nu fii fraier/loh de Dragobete

MoldovenceDacă ești bărbat/pațan și te plângi că ești singur de Dragobete/Valentains Dăi îți zic atât: ești un fraier/loh. Nu se poate. Nu te cred. Cunosc atâtea fete/femei foarte frumoase, foarte plăcute, educate, cu câte două facultăți, cu care ai ce să discuți și… singure. Mă gândesc că din atâtea și atâtea femei ai de unde să alegi. Atunci să nu te mai plângi. Că nu e cazul. Problema nu este în fete, problema este în tine, că nu știi să le cucerești. Nu știi să te vinzi mai bine. Continue reading…

Un interviu ratat cu ”patronul” Unimedia. Sau de ce îi este frică lui Cristian Jardan?

Unimedia Filat

După ce le-am luat un interviu foștilor patroni de la Unimedia, mulți m-au întrebat, dar de ce nu vorbești și cu actualul ”patron”? De  ce nu? Interesul este unul foarte mare. Pe vremuri unii moldoveni au fost persecutați de comuniști doar pentru că au comentat pe site-ul Unimedia. Așa că am zis, trebuie să-mi calc pe orgoliu și să-l contactez pe Cristian Jardan. Spun orgoliu pentru că, deși teoretic ar fi trebuit să fim colegi buni – Cristian Jardan a fost și el reporter pe la PRO TV Chișinău, pe facebook nu avusem cele mai colegiale schimburi de replici. Așadar, l-am contactat, mi-am cerut scuze că am fost prea virulent în discuțiile publice de pe fb și l-am întrebat dacă acceptă să răspundă la niște întrebări incomode despre ”noua sa achiziție media”.

Trecând peste anumite nemulțumiri pe care și le-a exprimat, mă rog, irelevante, trebuie să spun că ”patronul” Unimedia a acceptat interviul. I-am trimis întrebările și am așteptat. Am așteptat, am așteptat, am așteptat. Și când m-am săturat de așteptat, am mai așteptat o dată. Între timp l-am contactat de câteva ori. L-am întrebat când îmi răspunde, dacă se mai ține de cuvânt? M-a amânat, mi-a zis că prețul nu-l spune, îmi spunea că este ocupat. Și tot așa. Eu însă am învățat ceva în meseria de jurnalist: să am răbdare și perseverență. Știu să insist. Reacția sa m-a lăsat perplex. Mi-a spus, citez exact: ”numai grija asta nu o am.

Continue reading…

Despre cărțile citite și despre generația mea, care a crescut fără internet, televizor sau… curent

Shok interviuArticolul de mai jos a fost numit în stil bombastic, caracteristic site-urilor de acest tip: Jurnalistul care a citit 534.450 de cărți: Mult prea puține! Era o glumă, o să înțelegeți dacă citiți tot interviul. Ce aș fi putut să răspund la întrebarea câte cărți am citit în viața mea? Am zis în glumă o cifră care mi-a venit în cap și am adăugat adevărul – puține, mult prea puține. Pentru că oricât de mult citesc, realizez că rămân atât de multe lucruri necitite… Dacă aș mai avea o viață în plus, aș tot citi!

SHOK: Vitalie, te-am invitat și pe tine să ne spui “Ce citesc jurnaliștii”. Ești pasionat de lectură? Cum ai descrie acest hobby?

V.C.: Sunt îndrăgostit, nu doar pasionat. Îmi place să mă pierd în gândurile unui om chiar dacă e mort sau la mare distanță. Are loc o chimie ciudată și intimă între mine și omul respectiv. Din fericire, am avut o copilărie fără calculator și televizor. Sunt reprezentantul generației care și-a făcut temele la opaiț și care se putea uita la televizor doar 4-5 ore pe zi. Atât aveam curent. Un adolescent are nevoie însă de palate în cap. Le-am construit cu ajutorul cărților. Trebuia să evadez din lumea săracă și chinuită în care mă născusem. Așa că am ajuns să înghit câte 2-3 cărți pe săptămână – cărți din sărăcăcioasa, dar minunata bibliotecă sătească. Ghinionul generației mele, lipsa curentului, îl văd acum ca pe un mare noroc. Continue reading…

Bărbați moldoveni, așa nu!

Nu scuipați

Acest articol este pentru perfecte.md. După mai multe discuții cu multe, tare multe femei din Republica Moldova am zis că trebuie să scriu un articol despre asta. Despre noi, bărbații, care ar trebui să fim într-un fel anume și, din păcate, nu suntem. Articolul este de tipul AȘA NU!

Dragii mei bărbați din Republica Moldova, nu vă cade mânuța și nici piciorușul când intrați sau ieșiți dintr-o clădire să o poftiți pe doamna sau domnișoara de care vă ciocniți la ușă să treacă prima. Știu că vă grăbiți, toți se grăbesc. Dar bunul simț primează. Am observat la unii – se bagă în față, își deschid lor ușa, cât pe ce să le trântească pe femei pe jos, apoi își văd de drum. Ce-o fi așa de greu să fim mai atenți și mai politicoși?
Continue reading…

Mamici responsabile… not

image

Ieri, in parcarea unui magazin. Am observat-o pe duduia din poza ca statea si tragea din tigara. Mi s-a facut mila de ea. Saraca, prizoniera unui viciu fie de placere, fie de neplacere… Afara e asa de frig, iar ea nu sta in masina, trebuie sa aduca o jertfa: inca o tigara pe altarul fumatului. Am observat insa ca avea ceva in rucsacul pe care il tinea in fata. Oh, dar nu era rucsac. Era un marsupiu in care statea un copil. A fumat, a fumat, a fumat. Abia dupa aia a intrat in masina. Aha, deci a tinut copilul afara pentru o tigara. Frig, tutun, fum de tigara, o mama iresponsabila. Combinatie nefericita pentru un bebelus!

Feisbucul moldovenesc a fost transformat de unii comentatori în… feisboklasniki

facebook_old_login

În primii ani de blogging, prin 2008, eram furios pe toți dobitocii care intrau pe blog să mă înjure. Scrâșneam din dinți și… îi lăsam în plata Domnului. Nu le ștergeam comentariile. Totuși aveam două reguli: să nu folosească, știți voi, cuvinte necenzurate și să nu-i atace urât pe alții. Pe un dobitoc l-am demascat. Cineva mă înjura sistematic. Avea o plăcere aproape fetișistă. Dar a făcut o greșeală. De două, trei ori s-a prezentat cu numele adevărat la comentarii, iar ID-ul, același cu al înjurătorului, l-a dat de gol. Am fost șocat să aflu cine este… Era un coleg de universitate. Aveam impresia că eram chiar amici. O impresie greșită. Ce îl apucase? De unde atâta venin și răutate? Îl rodea pizma? I-am scris pe facebook și l-am întrebat ce-i veni de mă atacă atât? O făcea pe niznaiul. Nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i puțea. I-am spus cum am aflat totul. Din păcate, fiind un om mic ca caracter(să cacafonizăm ca Lupu), nu și-a recunoscut fapta. A început să-l cobească pe un prieten de-al său. Un tip pe care, din întâmplare, îl știu și eram sigur că erau prieteni buni. Explicații de grădiniță, cică ăla ar fi folosit de câteva ori calculatorul său de la muncă și era sigur că anume tipul respectiv m-a înjurat. La ce să te aștepți de la oameni mărunți?

Continue reading…