De ce nu se însoară moldovenii… cu femei străine?

Barbati
Articolul în care mă întrebam de ce nu se mărită “fetele bătrâne” din Moldova s-a viralizat pe facebook. Intuiam că publicul o să înghită această pastilă amară, dar nu am apreciat proporțiile viralizării. Mii de like-uri, sute de comentarii pe blog și pe facebook, câteva site-uri și reviste au preluat articolul scris pentru perfecte.md. E clar, am atins un punct sensibil – sper că nu e punctul G. De altfel, într-un comentariu o cititoare indicase o soluție la problema “fetelor bătrâne”: căsătoria cu străinezi! Ea reușise figura și le sfătuia și pe altele. Dar cititoarea mea nu a inventat bicicleta. Când producătorul autohton lipsește sau duhnește a alcool și a citit o singură carte în viața lui – Punguța cu doi bani – soluția este să apelăm la import. Nu-i așa, doamnelor şi domnișoarelor?

În ultimii 20 de ani foarte multe moldovence au apelat la producători de import și… s-au măritat. Unele chiar s-au re-măritat după ce au plecat din Moldova. Este de înțeles. Când ai un exemplar care îți deschide ușa, îți dă mâna să cobori din mașină, îți aduce cafeaua în pat, îți dăruiește flori și te scoate o dată pe lună în oraş, vrei să uiți cât mai repede de individul de acasă, care îți deschidea ușa doar ca să te trimită la muncă “la Italia”, florile pe care ți le-a dăruit acum 30 de ani sunt cenușă şi îţi dădea o mână, de fapt un zdupac după ceafă, de vedeai stele verzi dacă borșul era prea fierbinte. Cu siguranţă cunoaşteţi o mie şi una de femei din Moldova, unele trecute de prima tinereţe, ce şi-au găsit în Italia, Spania, Franța bărbați cu stare, care pur și simplu le adoră.

Continue reading…

Cine plătește consumația în Republica Moldova, bărbatul sau femeia?

Nunta3

Nu mai suntem în anii lui Ştefan cel Mare, când bărbaţii plecau la război cu turcii, iar femeile şi bătrânii se ascundeau în munţi. Hai să fim sinceri. Astăzi, în Moldova, femeile poartă de foarte multe ori greul familiilor în spate. Cunosc atâtea exemple când sărmanele se spetesc în Italia sau Spania, iar bărbaţii o duc din guleai în guleai prin baruri. În secolul nostru femeile sar cu paraşuta, zboară în cosmos, conduc maşini, companii, ţări. Şi atunci de ce să ne mai raportăm la tradiţii din secolul trecut? Tradiţii care presupuneau că femeia trebuie tratată ca o persoană slabă. Când cei de la perfecte.md m-au invitat să răspund la întrebarea: “Cine plăteşte consumaţia: bărbatul sau femeia?”, nu am ştiut ce să zic…

Continue reading…

Pupătura unei “artiste” şi somnul Fiscului

Katalina

O așa numită artistă din Moldova este supărată foc. Zic așa numită, pentru că habar nu am cu ce se ocupă, la ce cântă, unde dansează, ce pictează ori în ce piese de teatru joacă. Numele divei îmi este la fel de necunoscut: Katalina Rusu. Da, da. Cu K. Ei bine, fata s-a îmbufnat pentru că un site din Chișinău a scris despre o mașina de lux pe care a pupat-o, la propriu. Aveți mai sus poza cu presupusul sărut.

Katalina1

A urmat reacția autointitulatei artiste. Citiți-l. Este fabulos. Dacă nu înțelegeți din print screen-ul de mai sus, îl redau în continuare aşa cum l-a conceput autoarea: Continue reading…

Ultima scrisoare pentru Constantin Tănase, maestrul Constantin Tănase

Cu multă mâhnire scriu aceste rânduri, Maestre! Cu multă mâhnire. Ai plecat dintre noi chiar într-un moment în care aveam cea mai mare nevoie de Tine. Știu, sună foarte egoist, dar așa e! Săracii moldoveni, sărmanii. Alegerile acestea sunt importante și dificile. Aveam nevoie de o minte deșteaptă care să ne spună lucruri deștepte. Ai fost o minte luminată. Asta am spus-o când erai în viață și o repet acum… Dar nu-mi vine să cred că vorbesc despre Tine la trecut.

Prima dată am citit un editorial marca Tănase când eram copil în școala generală. Din păcate era un editorial foarte bun. Spun “din păcate” pentru că sunt sigur: a fost unul dintre momentele care m-au împins spre această meserie tristă, complicată și stresantă. După ce mi-a intrat virusul în sânge, după ce am citit ziare, mai ales Timpul, după ce am urmărit reportaje de televiziune eram oficial bolnav de jurnalism. Acum, din București, privind la editorialele Tale pe care le-am citit, dar și la 10 ani de jurnalism – realizez că nu aș avea putere să repet totul.

Îi rog pe toți cei care se gândesc să spună ceva de rău despre Tănase să-și muște limba. Acest Om a fost atins de geniu. A fost printre puținii jurnaliști basarabeni care au contat de la Independență până astăzi. Până la urmă cititorii au ultimul cuvânt. Până la urmă ei decid dacă un jurnalist este bun. Iar Tănase a fost de 20 de ani CEL MAI BUN! De un singur lucru îmi pare rău: Constantin Tănase s-a limitat la ziarul său. Eu aș fi vrut să-l văd și la televizor, pe site-uri, peste tot. Mi-ar fi plăcut ca vorba sa să se răspândească și prin alte medii. Moldovenii chiar au nevoie de un Om ca el. Cine îi tine locul? Care este editorialistul pe care o să-l citească toți? Care este ziaristul care printr-un articol va stârni un zbucium în societatea anostă a Moldovioarei?

Maestre, acum o jumătate de an te-am văzut în București, la o recepție. Tare aș fi vrut să mă apropii, să mai vorbim. Ce prost sunt că nu am făcut-o. Ca de obicei toată lumea trăgea de Tine. Am zis că este prea mult să mă bag și eu în seamă. Și apoi, cine sunt eu? Un biet jurnalist care te consideră Maestru. Sunt unele lucruri pe care le regreți toată viața. Faptul că nu m-am apropiat de Tine în acel moment este un REGRET URIAȘ!

Modest sau nu, trebuie să spun că subsemnatul a fost de două ori eroul editorialelor Tale. Prima dată, când eram la PRO TV Chișinău. Făcusem niște subiecte despre tâmpeniile debitate de Vasile Ursu, primarul Chișinăului. Mi le-ai lăudat. În ziar. Fără să mă cunoști pe atunci. Nu pot să spun câtă bucurie mi-a adus editorialul acela. Am fost fericit. Apoi am avut marea onoare de a fi fost într-o mică polemică legată de blogosfera moldovenească. Iată ce am scris eu: http://cojocari.ro/2011/01/constantin-tanase-este-ion-muruianu-pentru-foarte-multi-bloggeri/. Iată ce mi-ați răspuns Domnia Voastră: http://www.timpul.md/articol/eu-muruianu-blogosfera-si-arhaismele-19340.html. Nu știu dacă ați observat, dar vă scriu de parcă ați putea citi în lumea cealaltă acest articol. Tot timpul ați fost Maestrul. Rămâneți în continuare, pentru că textele Domniei Voastre nu mor. Nu sunteți un arhaism… Nu știu ce să mai zic. Este o zi neagră pentru Moldova, pentru mine. Închei cu ceea ce mi-ați scris în articolul de pomină. Cuvintele acestea au o greutate și mai mare… astăzi. Nu cred că am avut ocazia să vă mulțumesc:

Sper că nu am supărat pe nimeni, inclusiv pe domnul Vitalie Cojocari, şi mâine să ne putem întâlni tot ca prieteni în miraculoasă lume a blogosferei, în care, apropo, mă simt tot atât de liber şi tot atât de bine cum mă simţeam în copilărie când fascinanta blogosferă se reducea la o peniţa strălucită de metal pe care o muiam, pios, în cerneala din călimară, şi cu care caligrafiam literele alfabetului chirilic… Peniţă, cerneală, călimară – cuvinte care, doar într-o viaţă de om au devenit arhaisme…pline de nostalgii.  Dacă am devenit şi eu un arhaism, vă rog frumos, treceţi-mă în lista acestora…

Beția, sportul național practicat de moldoveni în Piața Marii Amețeli Naționale

Moldoveni beti4

Moldoveni beti3

Moldoveni beti2

Moldoveni beti1

Moldovenii s-au amețit de la atâta ghiurghiuliu și au pus-o de o sindrofie gigantică în cel mai mare ring de dans din Republica Moldova. Ringul Pieței Marii Adunări Naționale. Locul în care s-a scris istoria țărișoarei este acum o zonă de distracție și chef. Ar trebui să schimbăm numele pieței. Hai să o botezăm Piața Marii Amețeli Naționale. Dacă acum 20 de ani oamenii care veneau aici erau amețiți de cuvintele: libertate, democrație, limba română, unire, astăzi vinișorul este cel care animă plebea. Asta e! Acesta este moldoveanul. Nu ai cum să-l schimbi. Doar poţi spera că va dori să se schimbe chiar el într-o bună zi.

Continue reading…

Moldova de care mi-e scârbă! Cazul îngerașului batjocorit

Comparatie loc de joaca

Dezgustul pe care mi-l provoacă societatea moldovenească a ajuns zilele acestea la cote gigantice. Sunt atât de amărât și atât de indignat, încât nu pot să vă redau în cuvinte… Cum poate dormi liniştită o țară întreagă știind atrocitatea care s-a produs în Căușeni, un orășel din sudul Moldovei? Cum îşi pot vedea politicienii de campania de rahat când unii dintre votanţii lor au ajuns nişte animale lipsite de orice umanitate? Vorbesc despre cazul care îţi dă fiori reci: o fetiţă de numai doi ani a fost… Nu pot să scriu asta. Doar gândul că un copil de doi ani a stat o noapte întreagă afară, noaptea, într-o bluziţă mă face să mă cutremur. Restul este mult prea animalic şi, inclusiv pentru că sunt părinte, sunt devastat. Dar de ce zic animalic? Animalele nu-şi fac asta. Îi putem pune pe unii moldoveni pe o treaptă inferioară animalelor. Sunt mai răi decât viperele, hienele, crocodilii, scorpionii. Vietăţi pe care le considerăm fără milă au multă compasiune şi multă umanitate, mult mai multă decât noi.

Continue reading…

Năzbâtie cu miros urât. Povestea fesului

DSC00637

 

Când afli de șotiile celor trei frați Tâmplaru te tăvălești pe jos ținându-te de burtă. Sunt campioni mondiali la năzbâtii. Cel mic, Ghiță al lui Alioșa Tâmplaru, este capul relelor. Mintea sa – care refuză să tocească formule la matematică – merge brici când trebuie să pună la cale ghidușii trăsnite. Ultima ispravă a făcut înconjurul satului și l-ar fi costat pe micul Ghiță o bătaie bună din partea lui Valoghea, zis și Valoghea cu Chelea. Noroc că lumea îl știe aprig la mânie pe Alioșa Tâmplaru. Nimeni nu se atinge de prâslea, chiar dacă Alioșa Tâmplaru este plecat de două luni la Moscova. Hai să nu vă țin prea mult în așteptare şi să vă povestesc năzbâtia.

Era o frumoasă zi de sâmbătă. Tot satul Lunca se pregătea de concert. Sâmbătă, la ora 18.00, în club urma să cânte Zinaida Julea. Tanti Valea i-a anunțat pe “flăcăii ei” că le dă voie să meargă, dar cu o condiție – să nu mai facă năzbâtii. “Dap’cum, mamă, dap’cuuuum”, i-au zis într-un glas băieții și… au uitat promisiunea dată în secunda doi. La ora 17.00 au zbughit-o din ogradă. “Să fiți cum…”, atât a mai reușit să le strige maică-sa din urmă.

Continue reading…

Cum am murit un pic, cum am îmbătrânit un pic

IMG_20140913_141640

Astăzi am murit un pic. Un pic din mine a îmbătrânit. Cealaltă parte este tristă, tristă, tristă. Una dintre femeile vieții mele a făcut un pas uriaș pentru un om atât de mic și de frumos. De câteva săptămâni o pregăteam psihologic pentru asta. Îi explicam ce se va întâmpla, cum o să procedăm, cum trebuie să reacționeze… Pe mine însă cine să mă pregătească pentru acest moment? În fine. Este vorba de momentul zero al rupturii. Natalia, ondulata, frumoasa, blonda mea cu ochi albaștri-verzi a pășit în lumea marea a străinilor. Este vorba de creșă. Astăzi a fost prima zi de creșă.

Continue reading…