Moldofițoșii

Tineri, cu zâmbet ca la Hollywood, în haine scumpe, de firmă. Coboară din mașini cu nume cu o singură literă: X, Q – probabil nu ar reține numele automobilelor cu mai multe litere. Ei sunt spuma moldovenilor tineri. Ei sunt ceea ce la Chişinău se numește “Glamur”. Eu le zic moldofițoșii. Și asta pentru că îi poți vedea în cluburi de fițe din Chișinău, unde un moldovean obișnuit ar da pe o bere o jumătate de salariu. Îi poți vedea în localurile la modă cu o cafea în față – o cafea pentru care un moldovean obișnuit ar munci o săptămână.

Continue reading…

Chişinăul – un oraş sovietic

DSC01197

Mă simt străin la Chișinău. Mă simt străin în orașul care mi-a fost atât de aproape, atât de drag odată. Aş spune mai multe, nu-mi place să stau în Chişinău decât o zi, două. Nu de alta, dar mă simt foarte puţin confortabil. Aş avea o groază de motive să spun asta. Ca pieton nu ai niciun respect de la şoferii care te forţează să sprintezi pe trecerea de pietoni de parcă ai fi Messi în faţa porţii. Ca şofer nu ai niciun respect din partea altor “colegi de trafic”, care nu te lasă să treci nici în ruptul capului. Eu am cedat la un moment dat, dar nu nervos. Am zis, cel mai deştept cedează, aşa că i-am lăsat pe zmeii de pe şosea să-mi ia faţa, să se bage peste mine fără să-i claxonez. Pur şi simplu mă feream de ei. Încercam să nu-mi lovesc maşina. Ce folos din faptul că am dreptate dacă stau cu maşina buşită?

Continue reading…

Cu un picior în Europa: Fâs Control sau Cum am clubăngit prin Chișinău? Episodul 2

În articolul anterior vă descriam aventura de noapte prin Chișinăul ascuns. Atât de ascuns, încât cei fără bani, cei care abia își duc zilele de la un salariu la altul nu au cum să pătrundă. Cluburile de fițe din Chișinău, după cum spuneam, sunt apanajul spumei capitalei celei mai sărace țări din Europa. Nu intri acolo decât dacă ești îmbrăcat foarte scump ori dacă arăți ca o prostituată în călduri. În Chișinău există oameni cu bani – bani foarte mulți. Aceștia trebuie să se distreze undeva – doar nu s-or duce în fiecare zi la Milano sau Paris… Unde să o facă în altă parte decât în niște cluburi cu pretenții exagerate și unde o vodcă este cât o pensie medie din Moldova? Acești oameni cu bani nu cred că ar fi foarte fericiți să stea cot la cot lângă niște coate goale. Așa că s-a introdus și Fâs Controlul care îi triază pe cei care nu ar avea bani de cheltuit.

Continue reading…

Cu un picior în Europa: Șoferii din Chișinău nu sunt din Uniunea Europeană!

Aviz tuturor celor care vor să meargă cu mașina în Moldova, în special prin Chișinău. În primul rând, orașul arată ca după bombardament: dacă nu sunt ciuruite de gropi, atunci cu siguranță străzile sunt vălurite, iar asfaltul arată ca un deșert cu mii de dune. În al doilea rând, “calitatea” șoferilor este execrabilă. Domnilor șoferi din Chișinău, v-o spun direct în față, sunteți răi, sunteți neatenți, nu respectați regulile de circulație și nu dați dovadă de minim respect în trafic. Asta v-o zice un om care șofează și supraviețuiește zilnic într-o junglă a traficului: în București.

Continue reading…

Cu un picior în Europa: În cea mai săracă ţară abia adie a Uniune Europeană

Ora 13.00. Ajung în siguranţă la vama Albiţa-Leuşeni. Un fior plăcut de dor mă trece. Aştept cu nerăbdare să mă văd în Moldovioara mea dragă. Vameşii români sunt extrem de binevoitori. Poate pentru că sunt… singurul din coloană: în faţa mea nicio maşină. Le dau ambele paşapoarte. Vameşul, un bărbat între două vârste, se uită ciudat la mine şi mă întreabă cu accent moldovenesc de peste Prut: “di şi mi li dai pi ambele?” Îi zic: “pentru că am dublă cetăţenie”. După mirarea de pe faţă realizez că moldovenii cu dublă cetăţenie, de regulă, nu fac asta. Urmează întrebările obişnuite: ce transport, am ceva interzis? Răspund corect şi sunt liber să trec la “moldoveni”.Aici sunt obligat să fac o paranteză, vama moldovenească mi s-a părut tot timpul mai îngrijită, mai curată, mai frumoasă decât cea românească. Nu ştiu de ce nu se gândeşte statul român să investească mai mult în partea sa de vamă… Nu este doar o intrare în România, ci o uşă în Uniunea Europeană.

Continue reading…

Un moldovean în Crimeea sau de ce este Crimeea pământ rusesc?

Anul 2004. Revoluţia Portocalie din Ucraina a dus la alegeri repetate/anticipate. Eu eram student la jurnalism, anul 1. Timp berechet, curaj până la cer. Când nişte colegi m-au întrebat dacă vreau să merg în Ucraina ca să fiu observator la alegeri am răspuns fără să stau prea mult pe gânduri: DA!

Îmbarcarea şi plecarea
Deplasarea observatorilor a fost organizată cu sprijinul OSCE. În dimineaţa plecării, în faţa hotelului „Turist” din Chişinău erau vreo 100 de persoane, majoritatea studenţi. Ca să nu avem probleme cu „vameşii” transnistreni, am trecut graniţa pe la Palanca. După ce am ajuns pe teritoriul Ucrainei o maşină a poliţiei ne-a însoţit pe tot traseul. Cele cinci autocare s-au îndreptat spre Crimeea, unde urma să observăm desfăşurarea alegerilor. Spre încântarea noastră, ni s-a spus că o să mergem în oraşul Feodosia, un oraş frumos, pe malul mării Negre. Ne bucurasem prea devreme!

Continue reading…

La mulţi ani, eroului meu!

Tata, eu, Mama

Tata, eu, Mama

Toată viaţa mea am avut un singur erou. Poate că alţii se visau Supermani, piloţi intergalactici, Zorro. Eu, însă, voiam să fiu ca tata. Dacă l-aţi cunoaşte, poate că mi-aţi da dreptate. Născut în perioada gri a comunismului anilor ’70, venind dintr-o familie numeroasă chiar şi pentru vremurile acelea: 13 copii, făcând armata în taigaua rusească, părea pentru mine nu un om, ci un supraom, un fenomen al naturii. Când eram mic, credeam că voinţa sa aduce nori de ploaie, face pământul să se rotească şi soarele să apară la orizont. Era cel mai puternic om pe care îl cunoşteam. Pe bune. Cu o singură mână ne ridica pe toţi, pe mine şi pe fraţii mei, iar cu cealaltă pe mama şi ne-ar fi putut duce aşa kilometri.

Continue reading…