Un moldovean în Crimeea sau de ce este Crimeea pământ rusesc?

Anul 2004. Revoluţia Portocalie din Ucraina a dus la alegeri repetate/anticipate. Eu eram student la jurnalism, anul 1. Timp berechet, curaj până la cer. Când nişte colegi m-au întrebat dacă vreau să merg în Ucraina ca să fiu observator la alegeri am răspuns fără să stau prea mult pe gânduri: DA!

Îmbarcarea şi plecarea
Deplasarea observatorilor a fost organizată cu sprijinul OSCE. În dimineaţa plecării, în faţa hotelului „Turist” din Chişinău erau vreo 100 de persoane, majoritatea studenţi. Ca să nu avem probleme cu „vameşii” transnistreni, am trecut graniţa pe la Palanca. După ce am ajuns pe teritoriul Ucrainei o maşină a poliţiei ne-a însoţit pe tot traseul. Cele cinci autocare s-au îndreptat spre Crimeea, unde urma să observăm desfăşurarea alegerilor. Spre încântarea noastră, ni s-a spus că o să mergem în oraşul Feodosia, un oraş frumos, pe malul mării Negre. Ne bucurasem prea devreme!

Continue reading…

Răspunsul ambasadorului şi răspunsul şefului lui Radu Banciu

Domnule Cojocaru,

Va multumesc mult pentru fireasca intrebare. Raspunsul in gasiti in Anexa. Numai de bine!

Best wishes,

Iurie RENITA,

Ambassador of the Republic of Moldova

to Romania , Serbia , Montenegro

Este răspunsul foarte scurt la întrebarea mea foarte lungă. Iată ce am vrut să aflu de la reprezentantul Republicii Moldova în România.

Continue reading…

La mulţi ani, eroului meu!

Tata, eu, Mama

Tata, eu, Mama

Toată viaţa mea am avut un singur erou. Poate că alţii se visau Supermani, piloţi intergalactici, Zorro. Eu, însă, voiam să fiu ca tata. Dacă l-aţi cunoaşte, poate că mi-aţi da dreptate. Născut în perioada gri a comunismului anilor ’70, venind dintr-o familie numeroasă chiar şi pentru vremurile acelea: 13 copii, făcând armata în taigaua rusească, părea pentru mine nu un om, ci un supraom, un fenomen al naturii. Când eram mic, credeam că voinţa sa aduce nori de ploaie, face pământul să se rotească şi soarele să apară la orizont. Era cel mai puternic om pe care îl cunoşteam. Pe bune. Cu o singură mână ne ridica pe toţi, pe mine şi pe fraţii mei, iar cu cealaltă pe mama şi ne-ar fi putut duce aşa kilometri.

Continue reading…

Rușinea de a vorbi „moldovenește”

DSC01259

Administratorii magazinelor din Chișinău nu au auzit de „lichidare de stocuri”, ei preferă să traducă cuvânt cu cuvânt, din rusă, „Тотальная распродажа”. E plin de astfel de exemple prin Chișinău!


Până și moldovenilor care se bat cu cărămida în piept că „băzăresc moldovinești” li se face rușine de felul în care se exprimă. Este inevitabil. Vine un moment în care chiar și „stataliștii” trebuie să-și muște limba plină de orgoliu moldovenesc și să încerce să se exprime în limba cultă, literară sau, cum se mai spune „pe la Moldova” – „să gavarească românește”. Eu zic că nu există moldovean care să nu fi trecut barem o dată printr-o astfel de încercare. Fie că a trebuit să-l felicite pe un om important cu o ocazie anumită, așa că a renunțat la vorba de la coada vacii. Fie că a fost nevoit să țină o cuvântare în fața unei audiențe și a trebuit să o facă frumos.

Continue reading…

Ce au în comun Constantin Tănase și Mariana Șura?

Probabil că mă știți un mare fan de-al ziaristului Constantin Tănase! Mă știu și eu, mai ales că din vremea studenției mi-a rămas obiceiul de “hai să văd ce scrie Tănase!” La fel fac ziariștii, politicienii, analiștii, ambasadorii, comentatorii, deputații și mulți alții care se interesează de politica moldovenească – îl citesc zilnic pe maestru. Chit că nu le place, chit că-l înjură în gând sau în voce tare. Maestrul Tănase încă știe să creeze dezbatere, știe să pună virgula astfel încât să nu rămâi indiferent. De fapt, Moldova nu are un editorialist mai tare decât Constantin Tănase. Dacă știți voi altul, să-mi spuneți! Hulit și adorat, urât și admirat, maestrul Tănase încă dă pulsul dezbaterii politice de la Chișinău. Spun “încă”, nu pentru că i s-ar fi tocit penița. Pur și simplu, dânsul rămâne exclusiv la stadiul de peniță. Nu apare la televizor, nu face pasul din fața hârtiei/ecranului calculatorului spre lumina reflectoarelor. Asta înseamnă autoizolare, iar izolarea nu are decât un singur final: dispariția completă. Din fericire nu a dispărut. Mintea îi este suficient de sprintenă pentru a scrie din autoizolare. În fine. Nu despre asta vreau să vorbesc. Atâta timp cât maestrul este sprințar cu verbul, eu sunt fericit că am cum să-l citesc.

Continue reading…

Despre miting: rahat moldovenesc învelit cu pakazuhă europeană

Ca să nu zică unii că sunt negativist, spun din capul locului: mitingul Pro Europa are multe părți bune. Cea mai importantă chestiune – a adus/a readus în atenția moldovenilor povestea asta cu intrarea în Uniune. Uniunea Europeana, bineînțeles. Moldovenii, de la mic la mare, măcar și preț de o zi, au vorbit despre Uniune. Evident, Europeană. Nu contează că mulți au fost anti-integrare. Regula de bază a ădvertaizingului modern spune: nu există publicitate negativă. De altfel, mitingul chiar a fost unul eminamente de publicitate, de PR sau, cum ar spune moldovenii, de pakazuhăPakazuhă, cuvânt rusesc, înseamnă modul exagerat în care arăți că ai valoare, dar nu ai și substanță. Pakazuha din 3 noiembrie este de arătat la Euronews, este pentru o știruță de pe BBC și a fost numai bun de dat în presa românească, între două articole despre avorturile Biancăi. Iar asta nu este rău, dimpotrivă. Mai află lumea despre noi că vrem spre Bruxelles, nu doar spre Moscova. Pakazuha din PMAN dă în special bine în ochii funcționarilor europeni. Oferă un fel de legitimitate puterii actuale să ducă Moldovioara “pe drumul luminos al integrării europene!

Continue reading…

Moldova fără femei!

Într-un reportaj semnat de colegii mei de la PRO TV Chișinău – reportaj din minunata și dureroasa campanie “Moldova fără oameni” – se vorbea despre moldovencele noastre care reușesc în ţări străine pentru că sunt… femei. Aceste moldovence și-au lăsat casa, masa, familia și au plecat “la Italia” pentru altă soartă. Au reușit să găsească nu doar altă soartă, dar și altă iubire, alt bărbat. De regulă, după ce văd reportaje despre anumite probleme care împart societatea în două, îmi place să mă amuz citind comentariile din subsolul materialului. A fost o excepție de data asta. Am citit câteva și m-am oprit. Nu puteam să-mi umplu creierii cu epitetele scornite de unii certați cu bunul simț, care tratau personajele din reportaj ca pe reprezentantele celei mai vechi meserii.

Continue reading…

Cine va salva Moldova? Licee ca “Onisifor Ghibu”, din Orhei

De ce sunt săraci moldovenii? Pentru că sunt “necărturari” (nu vreau să supăr pe nimeni şi să zic – PROŞTI). De ce sunt “necărturari” moldovenii? Pentru că sunt săraci. Un cerc vicios în care ne învârtim în ultimii 20 de ani şi din care nimeni nu vrea să iasă. Moldovenii nu vor să iasă din cauza leneviei la învăţătură, iar asta se ştie încă de pe vremea lui Cantemir. Nu vor să iasă nici politicienii pentru că una este să prosteşti un popor prost şi alta este să prosteşti un popor deştept. Dacă am avea un popor şcolit, acesta nu ar mai pune botul la tot ce spun politicienii. Dacă am avea un popor cu carte, oamenii nu ar arunca hârtii pe jos. Dacă am fi cu multă glagorie în cap nu am mai bea de să uscăm butoaiele.

Continue reading…