(Ne)politețea moldovenilor

DSC00920

– Bună ziua, vreau să aflu la ce oră ajungeți în Filaret?

– La ora la care trebuie…

– Da, și care este ora, nu vă supărați?

– La 8, la 8 seara ajungem.

– Puteți opri la Obor?

– V-ați obișnuit cu toții să opresc unde vreți. Nu.

– Dar…

Tuuuc, tuuuc…(omul de la celălalt capăt a închis, fără bună ziua, fără nimic)

În cheia asta au loc multe din discuțiile pe care le port cu șoferii moldoveni de pe ruta Chișinău – București. Din fericire există și excepții, iar asta mă bucură.
Continue reading…

Iubesc Moldova, dar nu şi statul Republica Moldova!

DSC00009

Draga mea Moldovioară. Faci astăzi 23 de ani… ca stat. Ești mai mică decât mine. Iar eu, de la 500 kilometri distanță, îți urez să creşti mare! Și ai cum. Fie te unești cu România, fie cu Uniunea Europeană. Dar ai grijă, nu te face prea mare. Nu aș vrea ca după alegerile din toamnă să ajungi enormă, tocmai până la Vladivostok. Eu, draga mea Moldovioară, nu o să fiu ipocrit ca alții. Probabil şi pe tine te cuprinde sila când vezi că așa-zișii patrioți își rup cămășile în încercarea absolut jenantă de a-ți jura iubire. Această iubire, dragă Moldovioară, ține o zi – ziua de 27 august. Mâine toți vor uita de tine: moldovenii își amintesc de patriotism pe 27 august, de femei pe 8 martie și de biserică de… Paște.

Continue reading…

Rușii, ucrainenii și spălatul creierilor moldovenești

DSC00138

Într-o pornire sado-maso am urmărit un jurnal al postului rusesc de televiziune, Pervâi Kanal. Tot jurnalul a fost despre războiul din Ucraina. Am rămas şocat. Atâta manipulare într-o singură oră nu vezi în altă parte. Doar un om bine informat şi cu sinapsele tari ar putea suporta un astfel de flux de informaţii denaturate, întortocheate, scoase din context. Ai impresia ca un şuvoi uriaş ţi se toarnă în cap, direct pe creier. Doar spiritul critic poate fi o umbrelă care să te protejeze de spălatul pe creier. Pervâi Kanal. Un adevărat Kanal de scurgere a dejecţiilor. Mă gândesc că poate este bine să fie interzis în Moldova.

Continue reading…

E nevoie de o reformă a nunților moldovenești?

Nunta4

Nunta3

De mai bine de 10 ani să faci o nuntă în Moldova nu mai este o afacere profitabilă. Nu știu cât la sută din cupluri reușesc să-și întoarcă măcar banii investiți. Pe vremuri nunțile aveau un scop oarecum filantropic. Se adunau rudele, li se turna vin, li se dădeau “găluşte”. Mâncau, beau, dansau și dădeau bani “la copii”. Cu sumele respective “copiii” începeau construcția unei case sau își cumpărau tot felul de lucruri: un frigider, un televizor, o motocicletă, o maşină. Cu timpul, însă, totul s-a pervertit. Deși contează, banii sunt pe locul doi. Totul s-a transformat acum într-un spectacol. Dacă e să fiu sincer, poate că aş prefera nunţile dinainte, cele oarecum filantropice, cele în care la final se anunţa cât a câştigat noua familie şi toţi plecau acasă. Totul se făcea pe faţă şi lucrurile erau lipsite de ipocrizia de azi. Spectacolul de acum este mult mai sofisticat şi, respectiv, ipocrit. Deşi, teoretic, nu se anunţă cât au câştigat mirii, acest lucru se află a doua sau a treia zi. Deşi nu se mănâncă nici 10 la sută din mâncare, ferească Sfântul Dumnezeu să fie un locuşor gol pe masă. Farfuriile trebuie să stea una peste alta, altfel: “Vai ce nuntă săracă a avut cutare…”

Continue reading…

A publica sau a nu publica poze cu copilul meu, asta este întrebarea?

_MG_4666

Bloggerița Soacra Mică, cunoscuta bloggeriță din Moldova stabilită în Bruxelles, nu publică nici pe facebook, nici pe blog poze cu fetița sa. Zice, citez, o mai las un an sau doi, după aceea va umple netul cu pozele sale, dar atunci va fi responsabilitatea ei. Bloggerița Diana Guja, la fel de cunoscută și apreciată pe la Chișinău, publică rar poze cu fetița sa pe facebook sau pe blog, dar îi înfierează pe părinții fără cap și minte, care pun poze cu copiii lor despuiați. Bloggerul Eugen Luchianiuc, bine cunoscut pe la Chișinău, publică poze cu fetița sa pe facebook. Spune însă că o face în spatiul său privat, doar pentru prietenii săi. Bloggerul Vitalie Cojocari, adică subsemnatul, are o fetiță de doi ani 🙂 . În ceea ce mă privește nu prea public poze cu copilul meu. Asta e o regulă pe care… o mai încalc uneori. Se întâmplă să mi se ceară vreun interviu și atunci fac o excepție. Alteori mă întreabă soția mea dacă putem face o excepție, că deh, avem atâția prieteni care vor să vadă cât de tare a crescut Natalia, cât de frumoasă s-a făcut și e dificil să le trimitem tuturor poze. Cu ocazia acestui articol am mai făcut o excepție.

Continue reading…

Heiterilor mei!

DSC01132

Stimabili heiteri, dacă vă tot plângeți că scriu banalități, că nu am dreptate, că stilul mi-e searbăd și plat, că nu interesează pe nimeni părerea mea, vă rog, NU MĂ CITIȚI! Nu mai intrați ca gâștele pe blogul acesta! Nu dați click pe articolele care au fost preluate de alte site-uri! Nu mă mai urmăriți pe feisbuc! Dar, cel mai important, de ce nu vă vedeți de-ale voastre? Mă gândesc că aveți și voi o viață. Chiar nu aveți cu ce să o umpleți? Ieșiți în parc, plimbați-vă cu bicicleta, faceți sex. Ce o fi atât de interesant să stai și să vomezi la comentarii toată nebunia care vă circulă prin sinapse.
Continue reading…

De ce urăsc “rutierele”?

DSC00936

E ceva ce urăsc în Chișinău, ceva de care mi se face greață până la vomă. Iar acel ceva este… rutiera. Pentru cei care nu au fost la Chișinău și nu înțeleg ura mea patologică față de acest cuvânt ciudat aveți răbdare, o să vă explic în câteva cuvinte. În Moldova, microbuzele se mai numesc “rutiere” sau “marșrutci”. Aceste două cuvinte au intrat în limba comună și nu o să iasă prea curând. Marșrutca este un cuvânt rusesc și înseamnă un microbuz care deservește pasagerii pe o anumită rută. “Marșrut” se traduce ca “rută”. Cum moldovenii vorbesc o păsărească de română calchiată din rusă, au creat un cuvânt absolut nou: “rutiera”, ca să aibă un corespondent exact al cuvântului rusesc “marșrutca”. Dar nu de asta urăsc eu rutiera.

Continue reading…

O zi de unul singur cu Natalia. Raportul complet pentru soția mea!

IMG_20140704_100057

Ora 08.15. Nu mai ‘eau să do’m, aud ca prin vis. E Natalia. S-a trezit. S-a pus pe șezut și a declarat sus și tare că somnul ei s-a terminat. Ce era să fac, draga mea? M-am trezit și eu. Mai ales că Natalia a coborât din pat și cu piciorușele goale a început să alerge prin casă. Top-top-top într-o parte, top-top-top în alta. Dar s-a plictisit repede și a venit la mine. Stăteam pe spate, cu ochii în tavan. T’eseste-te!, mi-a spus și m-a tras de picior. Încă mai speram să vii să te ocupi de ea. Încă mai credeam că ești acasă. Mi-am dat în curând seama că am rămas eu și Natalia – singuri, așa că m-am panicat. În momentul doi m-am și trezit. Am început să te caut prin casă. Nicio șansă. Erai plecată. Am căutat-o și pe Natalia prin casă. Unde e? Unde e? Huuuu! Am găsit-o… acoperită de jucării.

Ora 08.30. Draga mea, panica mi-a crescut în intensitate. Era la nivelul 9 din 10. Să-ți spun de ce. După ce s-a jucat cu ursul, cu maimuțica Puka și cu cățelul Pito, Natalia s-a proptit în fața mea, m-a privit cu ochii ei mari, albaștri și mi-a declarat la fel de hotărâtă ca atunci când a refuzat să mai doarmă o clipă în plus: ueau să pap! Acum chiar că m-am pierdut. Ce mănâncă Natalia? Ce să-i fac de mâncare? Eu nu știu să fac decât ochiuri. Cum să mănânce așa ceva? Tata, ueau să pap, tot insista micuța pe lângă mine, nedumerită de faptul că nimeni nu o pune la măsuță ca să-și umple stomăcelul. Draga mea, cerul căzuse peste mine. Dau fuga la bucătărie. Deschid frigiderul. Nu, nu ouă. Privesc în jur neputincios. Ochii îmi cad peste un petec de hârtie. Uraaaaa! Sunt salvat. Am dat peste instrucțiunile lăsate de tine pentru ziua în curs. Pas cu pas mi se explică tot ce trebuie să fac și care este programul Nataliei. Ce mă făceam fără tine, Maia? Îi fac o poză hârtiei cu telefonul. (Poza cu instrucțiunile e la începutul articolului). Natalia îmi tot dă târcoale. Mă privește curioasă și nerăbdătoare. Eu citesc instrucțiunile. Terci, supiță. Gata. Găsesc terciul pe plită. E călduț. Numai bun. Păpăm. Natalia e fericită – își pune gurița la cale. Eu sunt în sânul lui Dumnezeu. Fetița noastră mănâncă bine tot ce-i dau.

Continue reading…