Cum slăbești în… 3 ani? Cu sport!

Citesc articolele alea de doi bani care promovează slăbitul peste noapte și mă înfior. Mă întreb cât de reale, dar mai ales cât de sănătoase sunt ofertele? ”Mănâncă pastilele noastre tâmpite și vei slăbi 20 de kile în 4 zile”, ”bea lichidul acesta cretin și vei topi 10 kile în 2 zile”, despre aceste oferte vorbesc.

Când îți expui corpul la un asemenea șoc, trebuie să fii conștient de consecințe, de efectele secundare! Oare? Dacă ești cam disperat, te apuci de băut, de mâncat și îți supui corpul la tot felul de experimente idioate. Părerea mea! Dacă între timp s-a descoperit pastila minune de slăbit, anunțați-mă și îmi retrag cuvințelele înapoi.

Scriu asta pentru că am fost slab toată viața mea. Nu am avut niciodată vreo problemă cu greutatea. Dimpotrivă. Chiar îmi doream să am ceva șunculiță. Vorba aia, să fiu și eu om bine. La vreo 85 de kile.

Nu-ți dori ceva, că ți se poate împlini… Așadar, prin 2015 am ajuns io la 85 de kile. Oau. Nuuuu. Nu cred că asta mi-am dorit. Cum, naiba, scap de kilele astea care s-au așezat confortabil pe burtică, sub bărbiță? Răspunsul pe care mi l-am dat a fost unul singur: SPORT! Continue reading…

Am păcătuit, în copilărie mă duceam mâncat la împărtășanie! :)

Poza asta a făcut valuri în bula mea de pe Facebook. Nu bag mâna în foc să fie reală, nu știu de la care grădiniță e. Știu doar că mii de părinți au sărit arși să comenteze.

Cei mai mulți erau consternați. Cum? De ce să nu mănânce copilul meu dimineața? Alții se arătau nemulțumiți de împărtășania obligatorie pentru că, au presupus ei, părinții nu ar fi fost informați că vine preotul. Foarte puțini susțineau ”regulamentul” bisericii.

Io sunt mult mai lax la treburile astea. Adică, sunt ortodox de rit vechi, dar unul cu o atitudine extrem și extrem de lejeră. Merg la biserică din Paște în Paște, cred în Bărbos și în fiul lui(nu mă judecați prea aspru, dar ăsta sunt), iar părintele din mine nu și-ar ține niciodată copilul flămând pentru împărtășanie. Niciodată! Doamne, dacă îmi citești blogul, iartă-mă pentru asta. (Mă rog, și pentru altele!) Continue reading…

Crăciun fericit… pe stil vechi! Cum am sărbătorit? :)

Cu puțin timp în urmă m-am conectat la priza Crăciunului Vechi. Mi-am sunat familia care locuiește într-un sătuc din nordul Basarabiei. În satul Cuizăuca, localitate cum nu mai există alta pe lume, încă se sărbătorește Crăciunul pe stil vechi… Am vorbit cu tata, cu mama, i-am auzit pe frați și, cel mai important, am fost colindat. Alina, verișoara Nataliei, a spus într-un suflet și ”Steaua sus răsare”, și ”Domn, Domn să-nălțăm”.

Așa că, vă vine să credeți, ori ba, dar iarna asta sărbătoresc a doua oară Crăciunul. Este adevărat, nu ca în Nordul Basarabiei, fără piftie, fără sarmale, fără murături făcute de mama, fără colindători care să urle în fața casei: ”să colindăăăăm?”

Continue reading…