Cum a învățat Natalia limba rusă?

Natalia vorbește rusește. Până și pentru mine este o mirare. M-aș fi așteptat să nu cunoască o boabă. Acasă nu vorbim rusa, televizor în rusă nu avem, în București se vorbește doar româna, din fericire… Și, totuși, s-a întâmplat să învețe.

Eu, de pildă, am învățat rusa de la televizor și din lecturi. La școală nu am prea făcut, pe stradă nu aveam cu cine vorbi. În satul meu era un singur rus.

Am făcut chiar și transmisiuni în direct, în rusă, pentru o televiziune din Ucraina. Așadar, pot spune că știu ceva rusă, nu că m-ar fi ajutat la ceva, în afară de faptul că am citit Tolstoi, Dostoievski, Bulgakov și mulți alții pre limba lor. Alt avantaj ar fi că am avut acces la filme, documentare în rusă și, uneori, mi-a fost mai ușor să mă descurc prin Europa. Aparent, rușii sunt peste tot. În special, în Est. Continue reading…

Zâmbete pe patine

Momentele fericite din viață sunt acestea. Am luat-o de mânuță pe Natalia și am mers să patinăm. Superba mea Nati a început un pic mai timid, dar apoi, după 3, 4, 5 căzături, a reușit să patineze fără mari probleme.

Nati s-a stabilizat pe patine, a învățat să meargă fără să fie ajutată de mânuța mea, apoi a făcut ochii roată în jur. A văzut imediat o potențială amică. ”Vrei să fim prietene?”, a întrebat-o pe o fetiță. Continue reading…

Crăciun fericit… pe stil vechi! Cum am sărbătorit? :)

Cu puțin timp în urmă m-am conectat la priza Crăciunului Vechi. Mi-am sunat familia care locuiește într-un sătuc din nordul Basarabiei. În satul Cuizăuca, localitate cum nu mai există alta pe lume, încă se sărbătorește Crăciunul pe stil vechi… Am vorbit cu tata, cu mama, i-am auzit pe frați și, cel mai important, am fost colindat. Alina, verișoara Nataliei, a spus într-un suflet și ”Steaua sus răsare”, și ”Domn, Domn să-nălțăm”.

Așa că, vă vine să credeți, ori ba, dar iarna asta sărbătoresc a doua oară Crăciunul. Este adevărat, nu ca în Nordul Basarabiei, fără piftie, fără sarmale, fără murături făcute de mama, fără colindători care să urle în fața casei: ”să colindăăăăm?”

Continue reading…

Vine Crăciunul… pe stil vechi!

Aseară am revăzut ”Singur acasă”. Ăla din New York. Cred că l-am văzut de sute de ori, dar de dragul Nataliei pot să-l văd de mii de ori. Adorabil și filmul, și Natalia care mă ajută în astfel de cazuri să mă întorc în copilărie. Nu știu dacă v-am spus, dar Natalia râde molipsitor, a fost o distracție continuă.

Dacă vă întrebați de ce am văzut ”Singur acasă”? Răspunsul este simplu. Pentru că peste câteva zile este Crăciunul. Da, ăla pe stil vechi. Ai mei, de peste Prut, familia mea, rudele, frații, părinții îl sărbătoresc.  Continue reading…

Desenul ”Familia insectelor”. Eu sunt un bondar în închipuirea Nataliei… :)

Într-un moment de inspirație, Natalia a decis să ne transforme în insecte. Așa s-a născut portretul pe care l-am numit generic: Familia Insectelor. Suntem patru în pictură pentru că în momentul în care s-a realizat creația, în vizită la noi era și mătușa Nataliei, Victoria.

Așadar, de la dreapta la stânga, să prezentăm insectele.

Eu! Ăla albastru, cu o linie lungă pe haina gen rochie și cu niște pantofi negri. Sper că nu mi-a făcut și tocuri. Scrie clar, tata. Puteți observa că nu prea am gene, de fapt, nu am de loc. 🙂 În schimb, în spate mi-a atașat niște aripioare sub forma unei inimioare. Apropo, eu, tatăl Nataliei, sunt bondar. Continue reading…