When Vitalie met Maia(am făcut 8 ani de căsătorie)

Ieri, pe 7 august, am făcut 8 ani de când statul, biserica și lumea ne poate numi oficial soț și soție. Eu și Maia mea suntem însă împreună de 16 ani. A fost cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în viața asta. Întâmplare care a adus la alta, la fel de fericită și care mă împlinește: Natalia. Fără Maia nu era Natalia. Fără Maia nu eram eu, cel de azi.

8 ani este o cifră care predestinează infinitul. Până când moartea ne va despărți e pentru fraieri, noi o să fim împreună și dincolo de ea.

Acum 8 ani, pe o căldură insuportabilă, am luat-o de mânuță pe cea mai firavă, dulce, minunată și cea mai ochioasă femeie din lume, am urcat-o pe cal, pe avion, am dus-o în brațe. Doar s-o fac să spună da. Și a zis. Era ziua nunții noastre. Continue reading…

Cum am salvat ziua Nataliei? Povestea baloanelor

Ziua în care Natalia a împlinit 6 ani a fost minunată și… plină de aventuri. Una dintre ele, cea mai mare și care putea să strice ziua ei de naștere, o s-o povestesc mai jos. Noroc că eu sunt tatăl ei, iar ea este fetița mea. Așadar, despre cum am salvat ziua de naștere a Nataliei.

Totul începuse atât de frumos. Atât de frumos. Cu Natalia și Marta la pizza de… naștere. Marta i-a adus Nataliei cifra șase umflată cu heliu. Și celelalte baloane erau cu heliu, dar cea mai importantă, evident, era șasele.

Natalia și-a întâmpinat musafirii ei zâmbind. Toți prinți și prințese. Toți eroi din povești: gemenii cu suflete bune, Isa cu privirea blândă, Sara cea deșteaptă, Patrick cel vesel, Octavia cea creață și mulți, mulți alții.

Totul era atât de bine și de frumos. N-aș fi crezut că niște copii se pot distra atât de tare într-o pizzerie din mall. Deși alungaseră jumătate de clienți cu strigătele lor, deși angajații erau la al zecelea pahar strâns de pe jos, iar părinții îi pierduseră de zece ori și tot de atâtea ori îi găsiseră, totul era bine. Nimic nu prevestea ”tragedia” care urma… 🙂

În centrul atenției copiilor erau baloanele cu heliu, dar mai ales șasele maiestuos. Cine a văzut desenul ”Up” și nu s-a întrebat dacă și pe el îl pot ridica baloanele de heliu? 🙂 Probabil că asta s-au întrebat și copiii, care au venit, au dezlegat baloanele și… duși au fost. Continue reading…

Natalia a ajuns la 6 ani! La mulți ani!

Când ne-am găndit că ar fi bine să facem un copil, nu ne-a trecut prin cap că o să fie Natalia. Nici în cele mai frumoase, mai roz și mai plăcute vise nu ne-am închipuit-o așa.

Mulți spun că este frumoasă, dar toate fetițele sunt. Noi spunem că este deosebită, dar toți părinții își consideră copiii speciali. Cei care o cunosc ne zic că este un copil cuminte și deștept, dar orice copil poate părea un îngeraș când stai cu el doar câteva minute.

Adevărul este că nu frumusețea, nu inteligența, nu zâmbetul ca apariția soarelui după furtună, nici măcar ochii verzi ca iarba în zorii zilei nu te fac deosebită, Natalia. Îmi place caracterul tău, fetița mea. Ai cu adevărat ceva frumos, micuța mea dragă: sufletul uimitor de bun. Continue reading…

Grătar pe malul mării: VLOG și instrucțiuni de utilizare

Acum o lună eram într-un Hotel din Antalya, Turcia și am văzut restaurantul acesta. Mirosul dulce amărui de grătar m-a dat gata. Locul în care se afla era însă totul: pe malul mării, în imediata apropiere a plajei. Cum ar fi fost un asfințit, pe malul mării, la un grătar, cu familia? Cât de tare? Așa că am făcut rezervare și ne-am dus. Mai jos o să aflați povestea grătarului de pe malul mării și cum se face. Pe scurt, oleacă de instrucțiuni, ca să vedeți prin ce am trecut noi. 🙂 Continue reading…

Italiana Nataliei

După ce a învățat rusa de la desene și a luat cu asalt engleza, Natalia începe să parlească una alta în italiană. Mai ales că ultimele 3 veri a tot fost exilată într-o vacanță prelungită în Italia. Vacanță cam de o lună, așa.

Timp în care este nevoită să vorbească și italiana. Desigur, atât cât poate un copil de 4-5-6 ani. Că, să vezi chestie, italienii ăștia nu știu o boabă românește. 🙂 Ce-i drept nici engleza nu are mare trecere pe la ei.

Acum să vă zic o fază amuzantă cu Natalia și italiana ei. Continue reading…

Ne-am trimis copilul într-o tabără de supraviețuire! :)

Natalia a participat la prima tabără din viața sa. Fără telefon, fără tabletă. O tabără de supraviețuire. Iată și dovada, diplomă cu medalie. A meritat-o, frumoasa mea Natali cu ochii verzi.

 

Ce fel de părinți își pot trimite copilul într-o tabără de supraviețuire? Noi, desigur. Mai ales dacă este vorba de SuperTabere. Exagerez când spun că era de supraviețuire. Ce-i drept, au tras cu arcul, dar nu era un arc cu săgeată adevărată, ci cu ventuze. Deci, no worry, Vitalie. E în regulă. 🙂 Continue reading…

Ce-ar fi… dacă m-aș muta la munte? Vlogul de luni

Născut în câmpie, nu am avut, cât am fost copil, posibilitatea de a trăi experiența unei plimbări pe munte. Așa a fost să fie. Parte din cauza sărăciei, parte pentru că m-am născut peste Prut. 🙂 Până pe la 20 de ani nu am știut decât din povești ce-i muntele. Sper să recuperez acu, la maturitate. Iar șansa face ca România să aibă niște munți frumoși de-ți pică maxilarul.

Acum câteva luni am fost la munte cu familia. Nu mă puteam sătura de natură. Io, un om născut la țară, dar care și-a trăit mai mult de jumătate din viață la oraș. E ceva fascinant, iar aici am fost pe aceeași linie de undă cu Natalia. Am făcut și un vlog. Chiar mai multe. Azi public prima parte.

Stop introducerea. Hai să vă povestesc. Așadar, era o dimineață minunată de munte. Aerul rece și tare îți umplea plămânii cu viață. Părea și greu, și ușor să respiri în același timp. Cred că eram pe la cota 1000. Continue reading…