Prima mea gafă părintească uriașă

Natalia s-a uitat cu multă seriozitate la mine și mi-a zis:

– Tati, trebuie să vorbim.

Io am făcut ochii mari. Nu atât de mari ca ai ei, dar tot m-am holbat speriat. Pentru că nu mă clinteam din loc, m-a luat de mână și m-a dus la canapea:

– Să stăm puțin aici ca să vorbim serios. Te rog să nu te fâțâi și să te uiți în ochișorii mei pentru că vreau să vorbim ceva serios.

În capul meu se activase partea de creier responsabilă de scenarii. Oare ce a făcut? Oare ce am făcut? S-o fi certat la școală cu cineva? A distrus laboratorul de chimie? Vrea să dea la jurnalism(coșmarul meu)? Stop. Ce laborator? Ce facultate? E clasa zero. Deci, să vedem ce treabă serioasă o avea. M-am pus pe ascultat:

– Tati, și-a continuat Natalia discursul, ai promis ceva și nu te-ai ținut de cuvânt. Vreau să spun că asta nu se face copilului tău. Ar trebui să te ții de cuvânt, că eu te-am crezut. Continue reading…

Tati, nu mai vreau la școală… De ce, Natalia?

A trecut o săptămână de școală. Prima. Teoretic ar trebui să fie cea mai dificilă. Dimpotrivă. Nataliei îi place la școală. Îi place enorm doamna. Are și de ce. Mie, de pildă, îmi amintește de prima mea învățătoare. Aceeași alură. Același zâmbet. Aceeași privire plină de căldură.

Cu toate acestea, în această dimineață, Natalia m-a oprit după ce am ieșit din casă.

S-a uitat la mine cu ochișorii ei mari, verzi, plutind în lacrimi.

– Tati, eu nu mai vreau la școală, mi-a zis Nati uitându-se la mine cu lăcrimioare.
– De ce Natalia?
– Îmi plăcea mai mult la grădi. Continue reading…

Vlog pe COJOCARI.RO: Am fost la munte și ne-am jucat cu cățelul

Am filmat acest vlog acum 2, 3 săptămâni în urmă. Era vară, era cald, dar nu la munte, nu în Valea Doftanei. Ne-am refugiat în răcoarea montană chiar în perioada când Bucureștiul fierbea la peste 35 de grade.

Cabana am descoperit-o prin recomandarea rudelor. A fost din categoria ”știu eu pe cineva care are o cabană și e mișto”. Recomandarea a meritat.

Despre tarife, amenajare, vedeți mai multe pe site-ul lor. Noi o să vă spunem doar că ne-a plăcut, iar în VLOG o să vedeți de ce? 🙂

Pe scurt, am descoperit căsuțele astea, multă liniște, dar mai ales un cățel blănos și extrem de prietenos care ne-a păzit pe timpul sejurului. Cățelul acesta este o adevărată mascotă a cabanei. Continue reading…

Să le permitem sau nu copiilor să aibă Facebook, Instagram, Vlog, blog?

Eram dator cu un răspuns la o întrebare. E bine sau ba să ne lăsăm copiii să-și facă vlog și cont pe rețelele sociale? Mai jos este părerea mea. Una pur subiectivă, bazată pe observații personale. Vă rog să o luați ca atare.

În primul rând, este greu să găsesc un răspuns fără echivoc la o asemenea întrebare. Știu doar că nu există nimic bătut în cuie și răspunsul depinde de fiecare părinte, de fiecare copil în parte. Unii părinți vor fi speriați de noile ”realități” virtuale și extrem de precauți în a lăsa copiii de capul lor acolo. Îi înțeleg și au perfectă dreptate. Când ești mereu la muncă, rupt de oboseală și plin de treburi, nu-ți prea arde să-ți iei încă o responsabilitate pe cap. Cea de a vedea ce a mai făcut copilul tău pe vlog, blog, Facebook, Instagram… Și cine știe câte rețele sociale o mai fi.

Cei care îi învinovățesc pe părinți că sunt prea refractari, că nu sunt în pas cu timpurile, că au rămas în urmă, ar trebui să-și muște un pic limbile. Nu e chiar așa.

Dacă vă întreb de ce nu aveți Snapchat, cu ce se mănâncă și de ce nu vă faceți – o să vă uitați la mine cruciș. Ce vreau să zic? Fiind protector, așa cum îi cade bine unui părinte, este absolut normal ca un adult să fie îngrijorat de activitatea online a copilului său.

Pentru că există multe, foarte multe pericole. Fără să știe, un copil poate discuta online cu niște cretini care pot avea niște intenții teribil de nenorocite. Pe de altă parte, un copil îi poate expune pe părinți la, să zicem, niște belele. Să fotografieze/filmeze prin casă, să arate lumii ce bunuri de valoare există acolo. E o invitație pentru persoanele care așteaptă astfel de ponturi.

Deci, pericolele sunt multe și îi înțeleg pe cei care spun un NU răspicat și au tăiat din start orice intenție a unui copil de a avea vlog, blog, Facebook, Insta și alte chestii populare printre copiii/adolescenții de 8-9-10 ani. Io văd partea plină a paharului, dar și avantajele de a lăsa copiii să se exprime online. De ce? Continue reading…

Natalia merge la școală în clasa pregătitoare! Dacă am emoții? Pff…

”Ai emoții?”, m-a întrebat o vecină în fața blocului. M-am oprit blocat. Ce vrea să zică? Ah, da. Vorbește despre prima zi de școală a Nataliei.

Ha, ha, ha! Râd și acum în sinea mea. Să am emoții pentru Natalia? Pentru fetița mea, care vorbește așa de frumos cu oamenii, care înțelege mai bine decât mine regulile sociale? Pentru ea, care a învățat rusa fără efort, iar acum stă cu engleza pe vârful limbii? Pentru Nati, care a făcut balet de la 3 ani, iar acum face șpagatul fără probleme. Pentru Natali, care face lejer 10 flotări? Eu să am emoții? Pff! 🙂

Evident că am. Cuvântul ăsta, “emoții”, este descris în dicționar cu poza mea când sunt întrebat dacă am emoții pentru școlărița Natalia. Adevărul este că mă doare pieptul de cât de tare mi se zbate inima când mă gândesc la Nati și la școală.  Continue reading…

Am testat imprimanta multifuncțională Epson Ecotank L6190. Vedeți ce-a ieșit… :)

Blogul nostru a primit în teste această imprimantă color Epson. După cum vedeți scris pe cutie, se numește Epson Ecotank L6190. Redacția blogului habar nu are, nu se pricepe la imprimante, chit că sunt multifuncționale, tocmai de aceea descrierea ei va fi după urechiușe. Complet ”atehnică”. O să vedeți mai jos puține explicații(niciuna) despre câți mega-gica-gacica-pixeli are drăcovenia și ce avantaje/dezavantaje are față de concurență. Noi o să vă relatăm doar părerea și experiența noastră din calitatea subiectivă de consumatori normali.

“Jucăria” pentru familie Epson Ecotank L6190 a picat bine din două motive. Se apropie prima zi de școală, eveniment aducător de un trilion de poze. Adică momentul din care Natalia(redactorul-șef al blogului cojocari.ro) își va încerca puterile cognitive în cadrul sistemului național de educație – va merge în clasa pregătitoare. Doi, Natalia nu se simte bine și are nevoie de ceva care să o preocupe, o ”jucărie” nouă.

Ca un părinte responsabil, am dotat copilul cu o foarfecă și l-am pus la treabă, gândindu-mă că va instala imprimanta, iar eu o voi testa. Continue reading…

Natalia se joacă cu ”My Little Pony” și face primul ei Vlog pe COJOCARI.RO

O mică introducere.

Când am început vlogul de pe canalul meu de Youtube, habar nu am avut unde o să ajungem, unde o să ajungă vlogul. Am știut doar că vreau să mă joc cu Natalia(fetița mea) și cu Maia(mama Nataliei). Că vrem să facem lucruri împreună, să ne distrăm în familie. De pildă, atunci când călătorim în familie – filmăm multe chestii care se pretează pentru un vlog. Avem și alte minunății pe care le-am putea distribui ca să-i facem pe oameni să zâmbească, să se bucure cu noi.

 

Aceasta a fost ideea inițială. Să facem un vlog de familie la care oamenii să se uite cu bucurie. Natalia are talentul acesta. Știe să-i facă pe oameni fericiți. Pe noi ne face. Zilnic.

 

Nataliei îi plac vlogurile, iar noi o lăsăm să le urmărească. Așa a învățat rusa, așa învață să vorbească în engleză. Dar și mai mult îi place să se filmeze, să vorbească la cameră. O fi moștenit-o de la noi. Maia are talent, iar eu îmi câștig existența din asta. Deci, astrele erau aliniate pentru a începe un vlog. Continue reading…

Am fost cu Natalia la Vrăjitor. ”Vrăjitorul din Oz”, de la teatrul Excelsior

Datorită unei colege drăguțe, care din păcate nu a putut merge, dar care nu a vrut să se piardă biletele, am fost fericitul spectator al unei piese pe care v-o recomand cu multă căldură. Noi am fost iarna asta, dar piesa încă se joacă din ce văd pe site-ul Excelsior.

 

Știam că Natalia o să se distreze. Pentru că Nataliei îi plac poveștile. Mult, mult, mult. Ar fi în stare să stea cu gura căscată să mă asculte înșirând gogoașe la infinit. Ascultă povești despre orice. Uneori mă roagă să-i inventezi despre o pietricică, despre animale, până și despre o creangă sau un fir de păr…

Dar când poveștile sunt spuse de actori îmbrăcați în personaje sadea, înconjurați de un decor simpatic… O simt cum trăiește fiecare moment. Este pur și simplu vrăjită. Apropo de vrajă, s-a nimerit să fie chiar ”Vrăjitorul din Oz”.

 

Continue reading…