De ce să arunci mizerie pe stradă? De ceeeeeeeeeeeeee?

Chiștoace și mizerie dimineața, înainte de curățenie. Atenție, încă e curat. Să vedeți covoare de semințe pe jos, te sperii!

Parchez, opresc motorul și îi văd. Sunt câțiva care stau în fața blocului. Fumează, sparg semințe. Genul de adunare națională peste care nu vrei să dai noapte. Cobor din mașină merg pe lângă ei, dar… nu mă lasă inima să trec mai departe. Mă omoară capacitatea românului de a face mizerie oriunde vede un colț mai curat.

– Bună, scuze că vă întrerup, dar voiam să vă rog să nu mai aruncați semințe și chiștoace pe jos.
– …, a urmat o tăcere încurcată.
– Blocul acesta plătește un om să măture în fața scării, pe băncile pe care stați, dar îi este greu să curețe chiar în fiecare zi.
– Ne pare rău, dacă ne aduci o mătură, măturăm, mi-a zis unul dintre băieți.
– Data viitoare sigur că vă aduc, dar cred că nu va exista o dată viitoare. Asta era rugămintea, să nu mai aruncați pe jos. Uitați, chiar aici aveți un coș de gunoi. Este fix lângă voi, doar întindeți mâinile.
– Bine, a urmat un răspuns stins. Continue reading…

Păzește-ne, Doamne, de sistemul sanitar românesc!

Postarea de pe Facebook a prezentatoarei TV Magda Vasiliu te șochează, apoi te supără până la dureri de cap și termini prin a realiza că oricine poate fi victima sistemului sanitar românesc, inclusiv tu. Te rogi în adâncul sufletului să nu ai de a face cu spitalele din România. Te rogi la toți sfinții. Birocratizat până în cele mai mici detalii, sistemul nostru sanitar este un iad de care trebuie să te ferești cât poți.

Magda Vasiliu spune așa:
”Vlad, baietelul meu a fost diagnosticat cu cancer acum 3 luni. De atunci sunt cu el la tratament in italia, o tara care l a primit instant. INTERNAREA DE URGENTA A COPILULUI MEU NU A FOST CONDITIONATA DE NICIUN ACT!! Vlad a fost internat, diagnosticat si a inceput chimioterapia fara sa am initial niciun document. Abia apoi m au intrebat de cardul european… Le am spus ca nu l am, dar il voi avea si ca ii rog sa nu opreasca investigatiile…Functionarul de la ghiseu mi a raspuns simplu… "Doamna, copilul e tratat oricum… Nu conditionam tratamentul de chestiuni birocratice! Stati linistita!" Si, am stat linistita, gandidu ma ca si in tara mea exista solutii decente pt astfel de situatii in care nu doresc nimanui sa se afle… Dar, a venit momentul in care am solicitat un concediu medical pentru ca nu am altfel cum sa mi insotesc copilul la analize, nu ma pot interna cu el din trei in trei saptamani, nu l pot ingriji dupa chimio, cand suferinta lui este cumplita… Medicul meu de familie, caruia nu i am cerut niciodata nici macar o adeverinta, a ridicat din umeri- legea noastra zice ca trebuie sa vin personal la cabinet. Deci, nu ma poate ajuta… Aflu apoi ca e nevoie de un aviz al directiei sanitare din Bucuresti, unde ar trebui sa ma prezint tot personal… Deci, nu se poate… Legea noastra este facuta de niste cretini, pentru niste idioti ca mine, care spera in dreptate, intelegere si bun simt! Cand italienii ii fac copilului meu analize din trei in trei zile ca sa se asigure ca e totul ok, Romania, tara mea, imi cere acte peste acte, avize si documente traduse, legalizate etc..Exista un teanc de hartii de la spitalul din Roma care atesta diagnosticul cumplit, toate parafate de somitati in oncologie pediatrica. Statul roman, conform unor legi de rahat, vrea aviz de la un oncolog din Romania!!! Adica, un aviz formal, fara valoare medicala, pt ca acel oncolog evident, nu va vedea copilul… N are cum! Pt ca nu sunt cretina sa l port prin aeroporturi, avion si cabinete medicale cand starea lui e una la limita! Nu am vrut sa l expun pe vlad, nu vreau compatimire si nici mila! Nu am nevoie! Am nevoie doar ca cineva cu putere de decizie sa schimbe niste legi restrictive, facute parca la misto, interpretabile si care nu l ajuta pe cetateanul idiot ca mine, care cotizeaza zeci de ani degeaba! Pentru ca sunt sigura ca la fel ca mine au patit o multime de alti parinti, care in momentul in care pleaca sa si salveze copilul, nu se gandesc la birocratie, legi si chichite administrative care oricum n aduc nimic bun.”

Continue reading…

Justiția de pe facebook

Opinia publică de pe facebook poate fi năprasnică. Dacă, Doamne ferește, ți se întâmplă ceva spectaculos, dur, neplăcut, te decizi să verși totul pe facebook, iar povestea ta se viralizează… Maică Sfântă! Trebuie să ai nădragii tari. Să nu se rupă. Nu contează că ești o victimă. Va trebui să dai samă unor mii, ba chiar unor sute de mii de oameni. Repet, chiar dacă ești o victimă, trebuie să fii conștient/conștientă de asta.

Oamenii nu o să dea o ceapă degerată pe sentimentele, pe fricile, pe trăirile tale. Vei fi în centrul atenției și presiunea publică va fi uriașă.

Povestea ta, ajunsă în spațiul virtual, nu va mai fi a ta. Va dezbătută, reluată, întoarsă din toate părțile. Pregătește-te în acest sens. Continue reading…

Micuții înjurători

Zilele trecute mă uitam la doi copii mai bondocuți care încercau să joace fotbal în parc. Loveau mingea prin iarbă cu picioarele dolofănele, dar mai mult se încurcau. La început părea vesel și, într-adevăr, copii se distreau. Doar că după câteva minute de dat aiurea în minge s-au cam săturat. Și atunci a început treaba care inițial m-a amuzat. Copiii s-au pus pe înjurat mingea și faptul că nu reușesc să dea cu inimă în ea.

Dacă la fotbal nu se pricepeau, că erau micuți, să fi avut vreo 5 ani, la înjurat erau deja meșteri. Se vede că au avut sursă inspirațională în imediata lor apropiere. Altfel cum știau atât de bine unele înjurături? Nu o să le repet aici din motive lesne de înțeles. Totuși, am rămas cu o întrebare. Când susțineau că-și bagă o chestie în altă chestie ce ar fi aparținut mamei mingii, oare ce imagini aveau în cap. Continue reading…

”Educatoarea” îi răspunde unui părinte care a întrebat dacă îi este scos copilul afară: ”nu-mi faci mie programul”

Această istorie a ajuns de curând la mine. O femeie mi-a povestit o chestie uluitoare. S-a dus să-și ia copilul de la grădiniță. O grădiniță de stat din București pe care o considera bună până acum. Când a intrat în grupă, toți copiii se uitau la desene, iar ele, educatoarele, sporovăiau într-un colț. Pentru că aerul era îmbâcsit, greu de respirat, a îndrăznit să o întrebe pe una din ”educatoare” dacă au fost scoși copiii afară. Afară era soare, la locul de joacă – umbră plăcută, iar copiii merită să respire aer curat.

Răspunsul a fost uluitor și a lăsat-o fără replică pe mamă: ”nu-mi faci mie programul. Eu nu vin la tine la muncă să-ți spun ce să faci, nici tu să nu vii să-mi spui ce să fac eu!” Continue reading…

Tu știi ce mai face adolescentul tău?

În fiecare noapte, pe la ora 12.00 – 01.00, mă trezesc și închid geamul. De undeva, de lângă bloc, se aud hăhăituri de fete și băieți. Hăhăituri destul de puternice, că altfel nu m-aș trezi din somn. Din când în când mai răzbate câte un chiot sau niște sticle sparte. Semn că au terminat berea. Mda. A venit vara, iar după 15 iunie va fi și mai crunt. Se vor aduna tot mai mulți. Mult mai mulți.

Sunt puști, puștoaice care stau seară de seară, noapte de noapte printre blocuri și pierd timpul. Timp care se întinde undeva între 24.00 și 03.00 dimineața. Îmi vine greu să-mi închipui cam ce fac niște puști atâta amar de vreme, bând, hăhăind, urlând… Nu sunt o ”babă comunistă”, dar chiar nu înțeleg. Știu că adolescenților le place treaba asta. Se adună și ”socializează” în răzvrătirea lor pubertară. Totuși, seară de seară? Noapte de noapte? Chiar nu au nimic mai bun de făcut cu viața lor în timpul zilei? Nu fac un sport? Nu își ajută părinții? Nu învață un instrument muzical? Ceva care să le prindă bine în viață. Ceva care să-i obosească pe timpul zilei să nu mai urle noapte de noapte spre disperarea unora ca mine? Continue reading…

Deszisperare auto prin București

Cred că i-ați văzut prin traficul din Bucureșteni. Cei cu mașinile de tip iglu. Înzăpeziții care nu se complică prea mult cu deszăpezirea. Oare o vedea ceva prin lunetă?

 

Domnișoara din imagine a întors multe torsuri. Voia să iasă cu Audi-ul din parcare și își folosea energic toculețul ca să-și facă loc. Efectiv, deszăpezea mașina cu cizmulițele. Nu știu cât a durat, dar treaba era foarte haioasă. Ținea și gentuța la braț. Probabil, pentru a o folosi la curățatul mașinii.

 

Aproape o regulă, când ninge, deszăpezirea pare că începe în jurul primăriei. M-a surprins armata de oameni care au fost aduși să dea la lopată lângă primăria Capitalei. Ca într-un cântec vechi: Barca pe valuri plutește ușor, dar cine îngâna un cântec de dor? E lopătarul…

 

În viteza mașinii am văzut-o pe această doamnă de o vârstă respectabilă, care încerca să deszăpezească un Golf. Probabil că e Golful ei, nu al nepotului sau al fiului. Nu, nu.

 

Altă doamnă deszăpezind mașina. Știți de ce vremea rea sau ninsoarea sunt de genul feminin? Dacă erau de genul masculin, ar fi fost acuzat că nu este gentelmen și întroienește mașinile doamnelor.

Antiexemplu – antisucces

Ați auzit noua piesă CSD? Dezamăgitoare, dacă mă întrebați. Evident, nu vorbesc ca un muzician, nu am cum să fiu, vorbesc ca un consumator de muzică. Nu am găsit nimic nou în această piesă nouă. Și o spun cu mare regret. Pur și simplu, mi-a plăcut mult succesul acestor băieți de peste Prut.

Sper să nu aibă soarta celor de la Voltaj, despre care se spune că au scos două bune, iar apoi le-au repetat sub alte forme, alte cuvinte.
Știți care este problema băieților de la Carla’s? Au ridicat ștacheta atât de sus, încât până și lor le este greu să mai ajung la ea. Sper să greșesc, dar piesa Antiexemplu ar putea să fie primul Antisucces al celor de la Carla’s.

Nu vreau să arunc cu pietre în ei, știu că mă citesc, vreau să le spun doar că nu trebuie să se oprească și e normal să nu poți să dai randament de fiecare dată. Nu-i nimic, sunt sigur că următoarea piesă îi va pune acolo unde le este locul, în vârfurile clasamentelor. Pentru că în inima fanilor ei sunt deja și nu au cum să fie scoși de o ratare.

Vouă cum vi se pare Antiexemplu?