Dacă eram Elon, l-aș fi trimis în cosmos, la volanul Teslei

Mergeam liniștit cu CojoCar-ul prin Militari. Eram pe Iuliu Maniu. Am văzut-o în retrovizoare cum venea. O Supernova. Modelul de la Dacia. Avea ceva cosmic în ea. Adică o viteză mult prea mare, un vuiet năucitor și părea că se dezmembrează în mers ca un meteorit ce a ajuns în atmosferă.

Io ce să-i fac? Eram în coloană, pe banda întâi, circulam regulamentar.

Și cum venea cometa asta semidezmembrată, face bâști de volan și se pune în fața mea. Io, frână de să claxonez cu nasul. El, bâști de volan pe banda a doua, bruscându-l pe alt șofer.

De regulă, în astfel de situații, zici, ducă-se pe pustii și nu-ți faci mari probleme. Doar că povestea are o continuare. Continue reading…

Nesimțirea provoacă miopie

Două seri la rând îmi găsesc locul de parcare ocupat. Na, când plătești la primărie un loc și vii seara acasă, iar apoi parchezi la mama naibii, te cam ia cu spume. Sunt genul de om care nu ridică ștergătoare. Mi se pare o mârlănie. Nu am chemat nici poliția pentru că am făcut-o în zadar în două rânduri și… nu s-a întâmplat nimic.

Odată nu s-a întâmplat nimic chiar dacă a venit șoferul mașinii în timp ce poliția era acolo. Polițistul i-a dat… un avertisment verbal. Nu avea chef să completeze formulare și l-a avertizat pe șofer că data viitoare o să-i dea nanana.

Chiar dacă regulamentul aprobat de Consiliul Local spune că locul tău de parcare este al tău 24 din 24, personal nu am pretenția asta. Deși plătesc, mi se pare logic să parcheze oricine vrea cât nu sunt io acasă. Nu vreau să fiu absurd. Dar totul până la un punct. Bă, dacă ai parcat și vezi că locul este plătit de un prost la primărie, că prostul dă bani, fii bun și lasă-ți un număr în geamul mașinii. Este de bun simț să fie numărul de telefon la care să și răspunzi. E ca o cutumă. O lege nescrisă. Continue reading…

Oameni de evitat!

Există oameni pe care trebuie să-i eviți pentru că orice discuție cu ei înseamnă un consum intens de energie. La fiece contact ai impresia că te descarci ca o baterie pe un ger de minus 20 de grade Celsius. Sunt convins că aveți pe lângă voi astfel de oameni. Continue reading…

”Violatorul”

– Vitalie, ăsta este cel care i-a agresat pe copilași în lift?, m-a întrebat cineva pe facebook.
– Da, el e, i-am răspuns. Pusesem poza polițistului pe blog după ce fusese prins, iar ea l-a recunoscut.
– Păi, stai să-ți zic, nu am mai putut scăpa de el, mi-era frică atunci când îl vedeam din nou. Fiind polițist, a avut la un moment dat treabă în firma noastră. Apoi a revenit iar și iar. Mi-a făcut avansuri. Era foarte insistent și nu mai știam ce să fac.

Pe scurt, din memorie, cam asta mi-a povestit disperată o femeie care a avut ghinionul să-l cunoască pe individ. Nu am intrat în mai multe detalii. Deja mă durea capul.

Ce să facă o femeie pusă în fața unui astfel de animal? Continue reading…

Complicitatea distruge încrederea și siguranța!

Părinți, spuneți-mi că nu sunteți din ce în ce mai îngrijorați? Spuneți-mi că după cazul pedofilului din lift vă lăsați copilul nesupravegheat în afara casei? Spuneți-mi că nu vă cred. Dacă până acum nivelul îngrijorării pentru siguranța copiilor noștri era uriaș, de săptămâna trecută a atins cote de mărimi cosmice.

A contribuit la asta ”prinderea” nenorocitului. Dementul este/era polițist.

Părinți, voi realizați amploarea dezastrului? Unul care ar fi trebuit să ne apere, ne agresează sexual copiii. Și știți ce este de-a dreptul diabolic? Colegii polițistului știau despre comportamentul său deviant – îl alintau cu apelativul ”violatorul”.

De ce a rămas în sistem? De ce nu a fost aruncat ca o măsea stricată și izolat de societate?

Un sistem care apără un astfel de individ, îi devine complice, iar asta este mult mai periculos decât dementul în sine. Continue reading…

#DesființațiRecreațiile

Am pus poză de mai sus pe Facebook fără nicio explicație, iar lumea a comentat. Cineva la mișto, cineva nedumerit. Cum adică? De ce să desființăm recreațiile? Acum explicațiile, hashtagul face parte dintr-o campanie desfășurată de ”Salvați copiii”. Campania se numește: ”Opriți bullying-ul sau desființați recreațiile!”

Hashtagul nu este despre recreații sau despre(ferească Sfântul!) desființarea pe bune a lor. Hashtagul este despre bullying. Își dorește să atragă atenția oamenilor prin o solicitare dură, șocantă pentru că în România bullyingul nu este considerat o problemă, deși:

1 din 4 copii este umilit în mod repetat la școală, în fața colegilor;

1 din 6 copii este bătut în mod repetat;

1 din 5 copii umilește în mod repetat un alt copil la școală;

73% dintre copii afirmau că au fost martorii unei situaţii de bullying în mediul școlar;

Bullying – intimidare, terorizare, brutalizare, umilire, violența asupra copiilor la școală chiar și la grădiniță. (sursa Salvați Copiii)

Continue reading…

Despre #metoo

Citesc cu greu mărturiile prietenelor mele de pe facebook. Fete pe care le cunosc din viața reală sau virtuală. Ele povestesc despre experiențele traumatizante prin care au trecut: au fost violate, hărțuite sexual, lovite și alte orori… Toate întâmplările sunt însoțite de haștagul #metoo. Puteți să-l căutați pe facebook să vedeți despre ce este vorba. #metoo îmi dă deja frisoane. Oriunde îl văd, știu că voi afla despre o mare durere personală. Prea multă durere…

Citesc postările femeilor cu ochi de bărbat, tată, soț, om și sunt întristat, furios, neputincios

Întristat pentru că realizez, lumea asta este plină de cazuri în care femeile au fost violate sau hărțuite sexual. Aproape că nu există femeie care să nu fi fost victimă unor abuzuri sexuale. Ți se zbârlește părul! Continue reading…

De ce să arunci mizerie pe stradă? De ceeeeeeeeeeeeee?

Chiștoace și mizerie dimineața, înainte de curățenie. Atenție, încă e curat. Să vedeți covoare de semințe pe jos, te sperii!

Parchez, opresc motorul și îi văd. Sunt câțiva care stau în fața blocului. Fumează, sparg semințe. Genul de adunare națională peste care nu vrei să dai noapte. Cobor din mașină merg pe lângă ei, dar… nu mă lasă inima să trec mai departe. Mă omoară capacitatea românului de a face mizerie oriunde vede un colț mai curat.

– Bună, scuze că vă întrerup, dar voiam să vă rog să nu mai aruncați semințe și chiștoace pe jos.
– …, a urmat o tăcere încurcată.
– Blocul acesta plătește un om să măture în fața scării, pe băncile pe care stați, dar îi este greu să curețe chiar în fiecare zi.
– Ne pare rău, dacă ne aduci o mătură, măturăm, mi-a zis unul dintre băieți.
– Data viitoare sigur că vă aduc, dar cred că nu va exista o dată viitoare. Asta era rugămintea, să nu mai aruncați pe jos. Uitați, chiar aici aveți un coș de gunoi. Este fix lângă voi, doar întindeți mâinile.
– Bine, a urmat un răspuns stins. Continue reading…