S-a băgat în față la coadă…

Mega Image Shop&Go. Un magazin micuț, la colț de bloc. Stau liniștit la coadă. Am în mâini o pâine și o Sana. Îmi vine rândul să plătesc. Deschid gura, dar rămât mut.

– Un pachet din ăla cu argint…

Nu, nu eu cerusem țigări. În fața mea s-a postat un tip care își începuse nestingherit shopping-ul. M-am uitat în spate la cei de la coadă să văd dacă au observat și ei că s-a schimbat ordinea. Făceau fețe, fețe.

Am zis să fiu eu cel cu inițiativa, deh, că tot eram primul de lângă cetățeanul cu tupeu.

– Nu vă supărați, e o coadă aici, i-am zis calm.
– Așa și?, mi-a răspuns.

Acum e momentul să vi-l descriu. Genul de băiat cu maiou mulat pe burta proeminentă, cu părul gelat, care își ține cheia de la mașină ostentativ în față, să se vadă ce conduce, dar și pentru a-i fi la îndemână când vrea să-și aranjeze ceara în urechi. Continue reading…

Mai există meșteri buni în România?

După nenumărate exemple în care am tot picat de prost, luat de prost, luat la rost, răspunsul la întrebarea din titlu este: din ce în ce mai puțini. Sau numărul lor tinde spre extrem de puțini.

Exemplul de mai jos m-a enervat foarte tare.

Deci, îmi spune administrația blocului că se schimbă țevile de apă caldă și rece din bloc. Perfect. O să avem țevi noi, dar până atunci trebuie să suportăm deranjul. Ni se spune, totuși, că firma reface și pune totul la loc. Vă dați seama, țevile care trec prin apartamente sunt în pereți și trebuie sparți.

Așadar, vin băieții, sparg. Pentru că era dis-de-dimineață, le facem o cafea. Mare greșeală. O accepta și… fumează pe scară, cu toate că îi rugăm să nu o facă.

Acum trebuie să intre în scenă ”meșterul reparator”. Aici vă relatez discuția la telefon cu domnia sa.

– Nu pot să vin săptămâna asta. Peste o săptămână, chiar două.
– Și noi ce facem cu toate găurile prin casă? Nu putem lega nici mașina de spălat? Avem copil…
– Auzi, știi ceva, dacă nu-ți place, eu îți închid…

Continue reading…

Lingăii de serviciu(de la serviciu)

Vorbeam zilele trecute cu cineva, iar firul discuției ne-a adus către astfel de persoane. Le știm cu toții. Lingăii de serviciu, cei care își periază șefii pentru a obține o poziție mai bună, un salariu mai mare sau să muncească mai puțin.

Cineva îmi zicea că la stat sunt mulți. Eu înclin să cred că sunt în proporție egală peste tot: privat și stat. Desigur, depinde de șefi, cât de mult se lasă periați.

Poate că oamenii ăștia nu ar deranja, dacă pe lângă periaj nu le-ar livra șefilor informații, bârfe, minciuni, zvonuri despre toți și despre toate. Continue reading…

Rețelele de socializare ne fac mai buni sau mai răi?

Când au apărut rețelele de socializare și aveam MySpace, Hi5 apoi Facebook, lumea nu bănuia cât de mult o să se transforme. Acum avem uriașul Facebook, dar și Twitter, Instagram, chiar și Youtube a devenit un fel de rețea de socializare, iar oamenii s-au schimbat. În special comportamentul lor.

S-au schimbat în bine sau în rău?

Hm. Cred că am pus întrebarea greșit(nu o modific). Pentru că oamenii nu au devenit mai buni sau mai răi datorită/din cauza rețelelor de socializare. Pur și simplu, rețelele reușesc o chestie malefică: să scoată ușor răutatea din oameni.

Și nu este vorba doar de comentatorii obișnuiți. Li se poate întâmpla și celor de regulă atenți la ce postează. Poate ați observat asta. Urmărești un influencer. Îl citești. Îți place ce și cum le zice, dar la un moment dat omul nu se abține și, hodoronc-tronc, trântește o heitereală de-ți stă mintea în loc. Nu o să dau exemple. Găsiți voi. E plin facebook-ul. Continue reading…

Trebuie să existe un iad al heiterilor

Și din nou heitereala online este ridicată la nivel de artă de unii români. Sunt foarte buni, pricepuți și rapizi în a identifica o mizerie pe care să o arunce online. Albie de porci îl vor face pe oricine, fie el și Sfântul Duh.

M-am convins încă o dată și vă aduc în fața atenției domniei voastre un caz aparte. Unul special de heitereală de manual.

Ieri a căzut ca un trăsnet pe capul heiterilor informația că o tânără de 18 ani, o româncă stabilită cu familia în Canada a ajuns să câștige un mare turneu de tenis.

În marea de veselie, de înflăcărare patriotică, heiterii au luat apă în gură. Dar nu toți. Unii au început să bată în Simona, alții în Bianca spunând deja că victoria ei uimitoare ar fi fost doar un accident. Continue reading…

”Prostul” care mi-a lovit CojoCar-ul, a fugit de la locul accidentului, iar când l-am sunat, mințea că nu are mașină

– Vitalie, cineva ți-a lovit acum mașina.

Am sărit în picioare. Era seara, după ora 21.00. M-am uitat pe geam, așa era. O mașină neagră se proptise în CojoCar. Am tras repede hainele pe mine, mi-am luat geaca și am coborât scările. Înainte de a închide ușa la casă, am auzit că Maia îi striga șoferului: ”așteptați un pic. Soțul meu coboară acum!”

Când am ajuns în fața blocului, mașina neagră dispăruse în noapte. Nu în zadar m-am grăbit să cobor. Simțeam ceva… M-am uitat în jur. Nici urmă de vinovat. Mă uit la CojoCar. Era rănit la bara din față. Maia îmi strigă de la etaj: ”s-a uitat la mine, nu a zis nimic, a urcat în mașină și a plecat, dar nu se vedea numărul mașinii.” Continue reading…

Cum am igienizat clasa copilului meu? (Povestea unei mame)

poză simbol

Ieri, pe la prânz, primesc un mesaj pe grupul de WhatsApp de la școala băiețelului meu. Ne scria doamna să ne invite spre seară la școală. Mesajul era cam alarmist și suna cam așa: ”cine poate, astăzi, după ore, să vină să igienizăm clasa.”

Cum era de așteptat, au început să curgă mesajele părinților pe grup. Mi-am dat seama că era vorba de alerta de gripă. Oamenii voiau mai multe detalii. Întrebau ce s-a întâmplat, de ce e așa din scurt?

Doamna nu a răspuns câteva minute, timp în care telefonul meu era ca pomul de Crăciun. Mesajele părinților colegilor copilului meu s-au potolit când a început să scrie doamna. Deci, povestea era simplă. O să se anunțe o epidemie de gripă, este aproape inevitabil. A venit nu știu ce indicație de la Inspectorat să igienizăm clasele.

Unele școli începuseră deja de săptămâna trecută treaba, la noi lucrurile au fost lăsate în seama oamenilor de la curățenie, dar ei sunt puțini așa că… Cine poftește, cine dorește, cine are timp… Nu e obligatoriu, dar veniți… Continue reading…

Super-nesimțirea din sistemul sanitar românesc mai puternică decât stafilococul auriu

foto din Spitalul de Urgență: Bagdasar Arseni București

Citeam ieri o știre AP(Associated Press) despre stafilococul auriu de la Maternitatea Giulești. Jurnaliștii străini spuneau că ar fi vorba de o super-bacterie, una greu de ucis.

Și iar a ajuns România în presa internațională. Și din nou cu o chestie ce ține de copii. Greu ne va mai fi să ne spălăm imaginea asta.

Dar imaginea este una cât se poate de reală. De parcă nu ne lovim de ea când ajungem în spital. Mai jos o să povestesc despre infecția pe care Natalia, fetița noastră, a înhățat-o la naștere. Avea câteva zile și a trebuit să fie înțepată și îndopată cu tot felul de medicamente… Continue reading…