Cod roșu de egoism!

Canada 2
Acum două săptămâni, când mai întâi a fost ger, apoi a nins, primăria a decis să închidă școlile, grădinițele, iar mulți dintre bucureșteni au aplaudat decizia. Slavă Domnului, nu toți. Personal am fost împotriva acestei hotărâri, iar mai jos veți vedea de ce. Nu-mi dă pace acest subiect, nu pot trece cu ușurință peste el. Jurnalist fiind, m-am documentat nițel, am întrebat ici, colea și am realizat că nu eram chiar nebun când spuneam că este o măsură deplasată. Pentru mine este de neînțeles cum reușim să punem lacăt fix la ceea ce ne lipsește cel mai mult în România: educația! Continue reading…

Impostoarele

picioare

Mă bucur pentru femeile care au reușit în viață datorită soților lor mult mai în vârstă, dar și foarte, foarte bogați. Au fost cucerite de șarmul de bărbat la un metru 60 cu chelie sau de contul consistent din bancă? Este fix treaba lor. Mă lasă rece, chiar dacă alegerea le-a fost profund mercantilă, iar dragostea acestor femei trece prin contul soților.

Presupun că nu este ușor să te măriți cu un bărbat cu bani, chiar dacă are de 3 ori vârsta ta. Au reușit! Bravo! Mă bucur pentru ele. Efortul este consistent, iar acum își pot trăi viața în liniște. Își pot pupa broscoiul în fiecare seară înainte de culcare. Se pot bucura de BMW-ul roșu. Doar că, vedeți voi? Treabă complicată. Ele nu pot sta liniștite, în palatul lor de cleștar. Aceste femei, după ce au ajuns doamne înstărite, trebuie să-i învețe pe alții cum e cu viața. Continue reading…

Top țepe pe care le-am luat de la taximetriști în București

3912127829_444b5a2930_o-2

Taximetriștii din București. Categoria de oameni de la care am avut de pătimit cel mai mult. Relația noastră de zece ani este plină de povești. Acum, că mă uit în urmă, par să fie haioase. La vremea aceea erau niște coșmaruri. Eram atât de supărat, săturat și plictisit de taximetriști, că preferam să stau în stație să aștept un autobuz, tramvai mai mult decât e cazul, dar să nu urc în mașina galbenă generatoare de probleme. Din cauza taximetriștilor mi-am luat mașină. Vă ziceam, au fost multe povești. Iată top 5 cele mai spectaculoase.

1. Pe primul loc este țeapa pe care mi-am luat-o cu prima mașină de taxi în care am urcat vreodată în România. S-a întâmplat acu 10 ani. Tocmai ce coborâsem dintr-un microbuz Chișinău-București, care mă lăsase la Universitate. Era pentru prima dată când călcam în București. Prima, prima dată în viața mea. Aveam 20 și un pic de ani. Eram cu două genți la purtător. În una aveam mâncare. În a doua cărți. Toată averea cu care venisem de la Chișinău. Taximetristul, un bărbat între două vârste, m-a citit instantaneu. Mă uitasem pe ușă, pentru că știam care sunt tarifele. Era ok. Am urcat. Trebuia să ajung de la Universitate până la Alba Iulia. O cursă normală ar fi costat cel mult 15 lei. Nu era aglomerație. Doar că aparatul taximetristului nu știa asta. Se învârtea ca nebunul, dându-mi palpitații. A observat privirile mele de căprioară rănită. Așa că mi-a zis: ”știi ce, văd că ești abia venit. O să-l opresc ca să nu plătești prea mult!” Un gest generos. Când i-am spus prietenului meu la care mă cazasem că am plătit 50 de lei de la Universitate până la Alba Iulia a râs o săptămână. Taximetristul nu mi-a furat 40 de lei. Mi-a furat dreptul la viață pe o săptămână. Continue reading…

Basarabenii iștea sunt prea talentați și ar trebui scoși în afara legii

the-motans

Pavel Stratan, Carla’s Dreams, Dan Bălan, Natalia Barbu, Aliona Moon, Zdob și Zdub, Cătălin Josan, Alternosfera… Am pus trei puncte și adaug un milion de scuze că nu continui lista. Fiți buni și completați în comentarii, dacă vreți. Am enumerat doar câțiva cetățeni moldoveni/basarabeni care au cucerit România cu muzica lor. Carla’s Dreams a fost ultima revelație și continuă să fie. Băieții cu fața pictată au învățat toată România să înjure ca la Chișinău. Mă rog, doar o singură înjurătură: pohui. M-am săturat să le explic oamenilor de prin părțile Bucureștiului etimologia înjurăturii. Într-o zi am zis că-mi fac un tricou, mă săturasem de atâtea explicații.

Lăsând gluma la o parte. Artist basarabean a devenit sinonim la București cu artist talentat. E un pleonasm să spui talentatul cântăreț de la Chișinău. Pentru că este de la sine înțeles că e talentat dacă vine de la Chișinău. Urmăriți Vocea României, să vedeți cum fac jurații când întorc scaunele, iar concurentul le spune că e din Republica Moldova. Sunt șocați de atâta talent… Continue reading…

Numai vă certați pe fb!

facebook-censored-575x382

Facebook-ul este o treabă mișto. Încă este. Trebuie să fim conștienți, ne-a schimbat viața, relațiile dintre noi și modul în care interacționăm. Mă rog, nu doar facebook-ul. Toate aceste platforme de socializare. Doar că rețeaua lui Mark este mai influentă, omniprezentă chiar. Am ajuns să interacționăm cu zeci, sute de de oameni zilnic. Și o facem mult mai repede decât era posibil până acum. O fi rău asta? Nu.

Personal mi-am găsit prieteni, colegi pe care nu aș fi avut nicio șansă să-i revăd vreodată. S-au stabilit peste ocean, însă datorită lui Mark, iată, sunt la curent cu ce li se întâmplă zilnic. Desigur, atât cât își permit să distribuie din viața lor personală. Oricum, ideea este că mai vorbim și în privat și e mișto. Pentru că oamenii aceștia sunt mișto și îmi fac viața frumoasă. Bodaproste, Mark, pentru ideea de facebook. Continue reading…

Nu vreau mașina timpului. Vreau mașina de înghețare a timpului

20160822_121245

Copiii noștri cresc prea repede. Nu credeți? Alaltăieri îi țineam în brațe, ieri alergau prin casă, azi ne trezim că stăm la masă și discutăm cum a fost la grădi, la serviciu, facem planuri de vacanță. Este crud și nedrept să treacă timpul așa de repede. Nu vi se pare?

Ai mei aveau o vorbă: doar copiii vecinilor cresc foarte repede. În sens că te chinui mult până îți vezi copilul mare. Nu este așa de ușor cum pare dintr-o parte. Parțial adevărat. M-am convins că greutățile se uită, iar copiii tăi cresc repede. Nu doar ai vecinilor. Cresc ca din apă. Și mă enervează asta. De multe ori mă gândesc că iar mi-o fi scăpat ceva printre degete și nu am reușit să fac ceva specific vârstei care a trecut deja ca o clipă.

Continue reading…

Ilie, care a creat o isterie

ilie-bivol

Ce ne facem cu Ilie? Celebrul vlogger din Republica Moldova. Îi lăsăm sau nu pe copiii noștri să-i urmărească ”aventurile”. Am scris pe facebook despre Ilie și nu am bănuit câtă lume o să comenteze. Unii au fost foarte duri. M-am așteptăt că o să stârnească niscaiva controverse, dar atâtea? Mda, asta înseamnă popularitatea…

Iar Ilie este extrem de popular. Cum să vă spun? Este un fel de Justin Bieber de Moldova, dar care nu cântă. Cifrele o să mă susțină. Pe facebook are peste 160 de mii de followeri, însă adevărata performanță o face pe youtube. Unde are peste 800 de mii de oameni care îl urmăresc. Pentru comparație, celebra deja Carla’s Dreams are 570 de mii pe youtube. Alexandra Stan, artistă cântată anii trecuți pe toate plajele din Europa, are 338 de mii. Antonia niște amărâți de 250 de mii de urmăritori.

La ce isterie produce, Ilie va răsturna cât de curând topul vloggerilor din România. Unul din cei mai urmăriți, Mikey Haș are peste un milion de următori. Pe locul doi ar fi Bianca Adam, cu aproape 900 de mii. Clar îi depășește. Cât de curând. Asta deși folosește de multe ori slang rusesc, pe care sunt sigur, copiii din România nu-l înțeleg. Este cu atât mai surprinzător acest fenomen numit Ilie.

Continue reading…

Când normalitatea șochează: grădinița curată, reparată și… nu ni s-a cerut șpagă!

14285423_10154557969534533_383002042_o

În România, unde încă învățăm să trăim corect, civilizat, plăcut, normalitatea poate fi șocantă. Am trăit un astfel de șoc, șoc în sensul bun al cuvântului, în prima zi de grădiniță a fetiței mele. Pe orice forum pentru părinți sau pe orice blog de parenting, inevitabil o să găsiți povești despre mizeria din grădinițele de stat, despre șpaga care se dă. Lucruri devenite banale. Când însă nimic din toate acestea nu se întâmplă, trăiești șocul normalității – o experiență plăcută. Euforică, aș zice.
14303794_10154557969429533_1959340157_o

Nu știu cum a fost la alte grădinițe. La aceasta, m-a surprins faptul că a fost renovată în totalitate pe parcursul verii. Nu credeam că o să fie în stare să termine treaba până la începerea anului de învățământ. Normalitatea – să se termine la timp o lucrare – este anormală. Când am văzut că totul este pregătit, proaspăt și nou, am trăit un șoc al normalității. Continue reading…