Deszisperare auto prin București

Cred că i-ați văzut prin traficul din Bucureșteni. Cei cu mașinile de tip iglu. Înzăpeziții care nu se complică prea mult cu deszăpezirea. Oare o vedea ceva prin lunetă?

 

Domnișoara din imagine a întors multe torsuri. Voia să iasă cu Audi-ul din parcare și își folosea energic toculețul ca să-și facă loc. Efectiv, deszăpezea mașina cu cizmulițele. Nu știu cât a durat, dar treaba era foarte haioasă. Ținea și gentuța la braț. Probabil, pentru a o folosi la curățatul mașinii.

 

Aproape o regulă, când ninge, deszăpezirea pare că începe în jurul primăriei. M-a surprins armata de oameni care au fost aduși să dea la lopată lângă primăria Capitalei. Ca într-un cântec vechi: Barca pe valuri plutește ușor, dar cine îngâna un cântec de dor? E lopătarul…

 

În viteza mașinii am văzut-o pe această doamnă de o vârstă respectabilă, care încerca să deszăpezească un Golf. Probabil că e Golful ei, nu al nepotului sau al fiului. Nu, nu.

 

Altă doamnă deszăpezind mașina. Știți de ce vremea rea sau ninsoarea sunt de genul feminin? Dacă erau de genul masculin, ar fi fost acuzat că nu este gentelmen și întroienește mașinile doamnelor.

Antiexemplu – antisucces

Ați auzit noua piesă CSD? Dezamăgitoare, dacă mă întrebați. Evident, nu vorbesc ca un muzician, nu am cum să fiu, vorbesc ca un consumator de muzică. Nu am găsit nimic nou în această piesă nouă. Și o spun cu mare regret. Pur și simplu, mi-a plăcut mult succesul acestor băieți de peste Prut.

Sper să nu aibă soarta celor de la Voltaj, despre care se spune că au scos două bune, iar apoi le-au repetat sub alte forme, alte cuvinte.
Știți care este problema băieților de la Carla’s? Au ridicat ștacheta atât de sus, încât până și lor le este greu să mai ajung la ea. Sper să greșesc, dar piesa Antiexemplu ar putea să fie primul Antisucces al celor de la Carla’s.

Nu vreau să arunc cu pietre în ei, știu că mă citesc, vreau să le spun doar că nu trebuie să se oprească și e normal să nu poți să dai randament de fiecare dată. Nu-i nimic, sunt sigur că următoarea piesă îi va pune acolo unde le este locul, în vârfurile clasamentelor. Pentru că în inima fanilor ei sunt deja și nu au cum să fie scoși de o ratare.

Vouă cum vi se pare Antiexemplu?

Cod roșu de egoism!

Canada 2
Acum două săptămâni, când mai întâi a fost ger, apoi a nins, primăria a decis să închidă școlile, grădinițele, iar mulți dintre bucureșteni au aplaudat decizia. Slavă Domnului, nu toți. Personal am fost împotriva acestei hotărâri, iar mai jos veți vedea de ce. Nu-mi dă pace acest subiect, nu pot trece cu ușurință peste el. Jurnalist fiind, m-am documentat nițel, am întrebat ici, colea și am realizat că nu eram chiar nebun când spuneam că este o măsură deplasată. Pentru mine este de neînțeles cum reușim să punem lacăt fix la ceea ce ne lipsește cel mai mult în România: educația! Continue reading…

Impostoarele

picioare

Mă bucur pentru femeile care au reușit în viață datorită soților lor mult mai în vârstă, dar și foarte, foarte bogați. Au fost cucerite de șarmul de bărbat la un metru 60 cu chelie sau de contul consistent din bancă? Este fix treaba lor. Mă lasă rece, chiar dacă alegerea le-a fost profund mercantilă, iar dragostea acestor femei trece prin contul soților.

Presupun că nu este ușor să te măriți cu un bărbat cu bani, chiar dacă are de 3 ori vârsta ta. Au reușit! Bravo! Mă bucur pentru ele. Efortul este consistent, iar acum își pot trăi viața în liniște. Își pot pupa broscoiul în fiecare seară înainte de culcare. Se pot bucura de BMW-ul roșu. Doar că, vedeți voi? Treabă complicată. Ele nu pot sta liniștite, în palatul lor de cleștar. Aceste femei, după ce au ajuns doamne înstărite, trebuie să-i învețe pe alții cum e cu viața. Continue reading…

Top țepe pe care le-am luat de la taximetriști în București

3912127829_444b5a2930_o-2

Taximetriștii din București. Categoria de oameni de la care am avut de pătimit cel mai mult. Relația noastră de zece ani este plină de povești. Acum, că mă uit în urmă, par să fie haioase. La vremea aceea erau niște coșmaruri. Eram atât de supărat, săturat și plictisit de taximetriști, că preferam să stau în stație să aștept un autobuz, tramvai mai mult decât e cazul, dar să nu urc în mașina galbenă generatoare de probleme. Din cauza taximetriștilor mi-am luat mașină. Vă ziceam, au fost multe povești. Iată top 5 cele mai spectaculoase.

1. Pe primul loc este țeapa pe care mi-am luat-o cu prima mașină de taxi în care am urcat vreodată în România. S-a întâmplat acu 10 ani. Tocmai ce coborâsem dintr-un microbuz Chișinău-București, care mă lăsase la Universitate. Era pentru prima dată când călcam în București. Prima, prima dată în viața mea. Aveam 20 și un pic de ani. Eram cu două genți la purtător. În una aveam mâncare. În a doua cărți. Toată averea cu care venisem de la Chișinău. Taximetristul, un bărbat între două vârste, m-a citit instantaneu. Mă uitasem pe ușă, pentru că știam care sunt tarifele. Era ok. Am urcat. Trebuia să ajung de la Universitate până la Alba Iulia. O cursă normală ar fi costat cel mult 15 lei. Nu era aglomerație. Doar că aparatul taximetristului nu știa asta. Se învârtea ca nebunul, dându-mi palpitații. A observat privirile mele de căprioară rănită. Așa că mi-a zis: ”știi ce, văd că ești abia venit. O să-l opresc ca să nu plătești prea mult!” Un gest generos. Când i-am spus prietenului meu la care mă cazasem că am plătit 50 de lei de la Universitate până la Alba Iulia a râs o săptămână. Taximetristul nu mi-a furat 40 de lei. Mi-a furat dreptul la viață pe o săptămână. Continue reading…

Basarabenii iștea sunt prea talentați și ar trebui scoși în afara legii

the-motans

Pavel Stratan, Carla’s Dreams, Dan Bălan, Natalia Barbu, Aliona Moon, Zdob și Zdub, Cătălin Josan, Alternosfera… Am pus trei puncte și adaug un milion de scuze că nu continui lista. Fiți buni și completați în comentarii, dacă vreți. Am enumerat doar câțiva cetățeni moldoveni/basarabeni care au cucerit România cu muzica lor. Carla’s Dreams a fost ultima revelație și continuă să fie. Băieții cu fața pictată au învățat toată România să înjure ca la Chișinău. Mă rog, doar o singură înjurătură: pohui. M-am săturat să le explic oamenilor de prin părțile Bucureștiului etimologia înjurăturii. Într-o zi am zis că-mi fac un tricou, mă săturasem de atâtea explicații.

Lăsând gluma la o parte. Artist basarabean a devenit sinonim la București cu artist talentat. E un pleonasm să spui talentatul cântăreț de la Chișinău. Pentru că este de la sine înțeles că e talentat dacă vine de la Chișinău. Urmăriți Vocea României, să vedeți cum fac jurații când întorc scaunele, iar concurentul le spune că e din Republica Moldova. Sunt șocați de atâta talent… Continue reading…

Numai vă certați pe fb!

facebook-censored-575x382

Facebook-ul este o treabă mișto. Încă este. Trebuie să fim conștienți, ne-a schimbat viața, relațiile dintre noi și modul în care interacționăm. Mă rog, nu doar facebook-ul. Toate aceste platforme de socializare. Doar că rețeaua lui Mark este mai influentă, omniprezentă chiar. Am ajuns să interacționăm cu zeci, sute de de oameni zilnic. Și o facem mult mai repede decât era posibil până acum. O fi rău asta? Nu.

Personal mi-am găsit prieteni, colegi pe care nu aș fi avut nicio șansă să-i revăd vreodată. S-au stabilit peste ocean, însă datorită lui Mark, iată, sunt la curent cu ce li se întâmplă zilnic. Desigur, atât cât își permit să distribuie din viața lor personală. Oricum, ideea este că mai vorbim și în privat și e mișto. Pentru că oamenii aceștia sunt mișto și îmi fac viața frumoasă. Bodaproste, Mark, pentru ideea de facebook. Continue reading…

Nu vreau mașina timpului. Vreau mașina de înghețare a timpului

20160822_121245

Copiii noștri cresc prea repede. Nu credeți? Alaltăieri îi țineam în brațe, ieri alergau prin casă, azi ne trezim că stăm la masă și discutăm cum a fost la grădi, la serviciu, facem planuri de vacanță. Este crud și nedrept să treacă timpul așa de repede. Nu vi se pare?

Ai mei aveau o vorbă: doar copiii vecinilor cresc foarte repede. În sens că te chinui mult până îți vezi copilul mare. Nu este așa de ușor cum pare dintr-o parte. Parțial adevărat. M-am convins că greutățile se uită, iar copiii tăi cresc repede. Nu doar ai vecinilor. Cresc ca din apă. Și mă enervează asta. De multe ori mă gândesc că iar mi-o fi scăpat ceva printre degete și nu am reușit să fac ceva specific vârstei care a trecut deja ca o clipă.

Continue reading…