Justiția de pe facebook

Opinia publică de pe facebook poate fi năprasnică. Dacă, Doamne ferește, ți se întâmplă ceva spectaculos, dur, neplăcut, te decizi să verși totul pe facebook, iar povestea ta se viralizează… Maică Sfântă! Trebuie să ai nădragii tari. Să nu se rupă. Nu contează că ești o victimă. Va trebui să dai samă unor mii, ba chiar unor sute de mii de oameni. Repet, chiar dacă ești o victimă, trebuie să fii conștient/conștientă de asta.

Oamenii nu o să dea o ceapă degerată pe sentimentele, pe fricile, pe trăirile tale. Vei fi în centrul atenției și presiunea publică va fi uriașă.

Povestea ta, ajunsă în spațiul virtual, nu va mai fi a ta. Va dezbătută, reluată, întoarsă din toate părțile. Pregătește-te în acest sens. Continue reading…

Micuții înjurători

Zilele trecute mă uitam la doi copii mai bondocuți care încercau să joace fotbal în parc. Loveau mingea prin iarbă cu picioarele dolofănele, dar mai mult se încurcau. La început părea vesel și, într-adevăr, copii se distreau. Doar că după câteva minute de dat aiurea în minge s-au cam săturat. Și atunci a început treaba care inițial m-a amuzat. Copiii s-au pus pe înjurat mingea și faptul că nu reușesc să dea cu inimă în ea.

Dacă la fotbal nu se pricepeau, că erau micuți, să fi avut vreo 5 ani, la înjurat erau deja meșteri. Se vede că au avut sursă inspirațională în imediata lor apropiere. Altfel cum știau atât de bine unele înjurături? Nu o să le repet aici din motive lesne de înțeles. Totuși, am rămas cu o întrebare. Când susțineau că-și bagă o chestie în altă chestie ce ar fi aparținut mamei mingii, oare ce imagini aveau în cap. Continue reading…

”Educatoarea” îi răspunde unui părinte care a întrebat dacă îi este scos copilul afară: ”nu-mi faci mie programul”

Această istorie a ajuns de curând la mine. O femeie mi-a povestit o chestie uluitoare. S-a dus să-și ia copilul de la grădiniță. O grădiniță de stat din București pe care o considera bună până acum. Când a intrat în grupă, toți copiii se uitau la desene, iar ele, educatoarele, sporovăiau într-un colț. Pentru că aerul era îmbâcsit, greu de respirat, a îndrăznit să o întrebe pe una din ”educatoare” dacă au fost scoși copiii afară. Afară era soare, la locul de joacă – umbră plăcută, iar copiii merită să respire aer curat.

Răspunsul a fost uluitor și a lăsat-o fără replică pe mamă: ”nu-mi faci mie programul. Eu nu vin la tine la muncă să-ți spun ce să faci, nici tu să nu vii să-mi spui ce să fac eu!” Continue reading…

Tu știi ce mai face adolescentul tău?

În fiecare noapte, pe la ora 12.00 – 01.00, mă trezesc și închid geamul. De undeva, de lângă bloc, se aud hăhăituri de fete și băieți. Hăhăituri destul de puternice, că altfel nu m-aș trezi din somn. Din când în când mai răzbate câte un chiot sau niște sticle sparte. Semn că au terminat berea. Mda. A venit vara, iar după 15 iunie va fi și mai crunt. Se vor aduna tot mai mulți. Mult mai mulți.

Sunt puști, puștoaice care stau seară de seară, noapte de noapte printre blocuri și pierd timpul. Timp care se întinde undeva între 24.00 și 03.00 dimineața. Îmi vine greu să-mi închipui cam ce fac niște puști atâta amar de vreme, bând, hăhăind, urlând… Nu sunt o ”babă comunistă”, dar chiar nu înțeleg. Știu că adolescenților le place treaba asta. Se adună și ”socializează” în răzvrătirea lor pubertară. Totuși, seară de seară? Noapte de noapte? Chiar nu au nimic mai bun de făcut cu viața lor în timpul zilei? Nu fac un sport? Nu își ajută părinții? Nu învață un instrument muzical? Ceva care să le prindă bine în viață. Ceva care să-i obosească pe timpul zilei să nu mai urle noapte de noapte spre disperarea unora ca mine? Continue reading…

Deszisperare auto prin București

Cred că i-ați văzut prin traficul din Bucureșteni. Cei cu mașinile de tip iglu. Înzăpeziții care nu se complică prea mult cu deszăpezirea. Oare o vedea ceva prin lunetă?

 

Domnișoara din imagine a întors multe torsuri. Voia să iasă cu Audi-ul din parcare și își folosea energic toculețul ca să-și facă loc. Efectiv, deszăpezea mașina cu cizmulițele. Nu știu cât a durat, dar treaba era foarte haioasă. Ținea și gentuța la braț. Probabil, pentru a o folosi la curățatul mașinii.

 

Aproape o regulă, când ninge, deszăpezirea pare că începe în jurul primăriei. M-a surprins armata de oameni care au fost aduși să dea la lopată lângă primăria Capitalei. Ca într-un cântec vechi: Barca pe valuri plutește ușor, dar cine îngâna un cântec de dor? E lopătarul…

 

În viteza mașinii am văzut-o pe această doamnă de o vârstă respectabilă, care încerca să deszăpezească un Golf. Probabil că e Golful ei, nu al nepotului sau al fiului. Nu, nu.

 

Altă doamnă deszăpezind mașina. Știți de ce vremea rea sau ninsoarea sunt de genul feminin? Dacă erau de genul masculin, ar fi fost acuzat că nu este gentelmen și întroienește mașinile doamnelor.

Antiexemplu – antisucces

Ați auzit noua piesă CSD? Dezamăgitoare, dacă mă întrebați. Evident, nu vorbesc ca un muzician, nu am cum să fiu, vorbesc ca un consumator de muzică. Nu am găsit nimic nou în această piesă nouă. Și o spun cu mare regret. Pur și simplu, mi-a plăcut mult succesul acestor băieți de peste Prut.

Sper să nu aibă soarta celor de la Voltaj, despre care se spune că au scos două bune, iar apoi le-au repetat sub alte forme, alte cuvinte.
Știți care este problema băieților de la Carla’s? Au ridicat ștacheta atât de sus, încât până și lor le este greu să mai ajung la ea. Sper să greșesc, dar piesa Antiexemplu ar putea să fie primul Antisucces al celor de la Carla’s.

Nu vreau să arunc cu pietre în ei, știu că mă citesc, vreau să le spun doar că nu trebuie să se oprească și e normal să nu poți să dai randament de fiecare dată. Nu-i nimic, sunt sigur că următoarea piesă îi va pune acolo unde le este locul, în vârfurile clasamentelor. Pentru că în inima fanilor ei sunt deja și nu au cum să fie scoși de o ratare.

Vouă cum vi se pare Antiexemplu?

Cod roșu de egoism!

Canada 2
Acum două săptămâni, când mai întâi a fost ger, apoi a nins, primăria a decis să închidă școlile, grădinițele, iar mulți dintre bucureșteni au aplaudat decizia. Slavă Domnului, nu toți. Personal am fost împotriva acestei hotărâri, iar mai jos veți vedea de ce. Nu-mi dă pace acest subiect, nu pot trece cu ușurință peste el. Jurnalist fiind, m-am documentat nițel, am întrebat ici, colea și am realizat că nu eram chiar nebun când spuneam că este o măsură deplasată. Pentru mine este de neînțeles cum reușim să punem lacăt fix la ceea ce ne lipsește cel mai mult în România: educația! Continue reading…

Impostoarele

picioare

Mă bucur pentru femeile care au reușit în viață datorită soților lor mult mai în vârstă, dar și foarte, foarte bogați. Au fost cucerite de șarmul de bărbat la un metru 60 cu chelie sau de contul consistent din bancă? Este fix treaba lor. Mă lasă rece, chiar dacă alegerea le-a fost profund mercantilă, iar dragostea acestor femei trece prin contul soților.

Presupun că nu este ușor să te măriți cu un bărbat cu bani, chiar dacă are de 3 ori vârsta ta. Au reușit! Bravo! Mă bucur pentru ele. Efortul este consistent, iar acum își pot trăi viața în liniște. Își pot pupa broscoiul în fiecare seară înainte de culcare. Se pot bucura de BMW-ul roșu. Doar că, vedeți voi? Treabă complicată. Ele nu pot sta liniștite, în palatul lor de cleștar. Aceste femei, după ce au ajuns doamne înstărite, trebuie să-i învețe pe alții cum e cu viața. Continue reading…