Scrisoare deschisă miilor de ONG-uri moldoveneşti!

Stimaţi membri ai organizaţiilor, asociaţiilor, cluburilor, coaliţiilor neguvernamentale de tot neamul, am o propunere şi, în acelaşi timp, o solicitare. Caut o organizaţie non guvernamentală, care să se implice într-un proces împotriva statului moldovenesc. Din punctul meu de vedere procesul este cu sorţi de izbândă sută la sută!

Să vă spun despre ce este vorba: vinieta pentru şoferii care intră în Moldova cu numere străine. Cu alte cuvinte, moldovenii plecaţi trebuie să plătească atunci când vin acasă doar pentru că nu au maşinile înmatriculate în ţărişoară. Ce reclam? În primul rând, vinieta este mai scumpă. În România – 28 de euro pentru an. În Moldova – 25 de euro pe o jumătate de an. În al doilea rând, vorbim de o dublă taxare. În prezent, există deja în Moldova o taxa de drum. O plătiţi atunci când alimentaţi cu benzină ori motorină, taxa fiind inclusă în preţul carburantului.

Cel mai grav este, după părerea mea, faptul că moldovenii plecaţi sunt discriminaţi pentru că vor trebui să plătească această vinietă blestemată. Ce vreau să propun! Poate oare iniţia cineva o procedură judiciară împotriva statului moldovenesc? Pot garanta că un astfel de subiect ar fi de interes major în special pentru jurnalişti, adică veţi avea cu siguranţă acoperire mediatică. Eu vă pot ajuta absolut gratuit în acest demers, evident, de la distanţă. Deci, cine se bagă? De altfel, am trimis nişte mailuri la ONG-urile de profil şi am primit un prim răspuns. Nu vă bucuraţi, dragi moldoveni expaţi, e un refuz! Iată-l, îl redau cu exactitate:

Bun gasit dle Cojocari,

am examinat propunerea/solicitarea DVS la sedinta de ieri. Intelegem situatia si suntem de acord ca este o problema, ce afecteaza numeroase persoane. Tinem insa sa va comunicam ca din pacate nu putem prelua astfel de caz/situatie deoarece astfel de probleme nu se regasesc in domeniile noastre prioritare precum si din cauza ca programul avocatilor/juristilor nostri este plin. Or, pentru o implicare eficienta este nevoie de timp suficient, de care noi din pacate la moment nu dispunem.
Asi fi fost bucuros sa va recomandam o alta organizatie dar sincer sa fiu nu stiu daca avem organizatii care sa se ocupe de astfel de probleme. O alta idee ar fi sa contactati un avocat sau un birou de avocati.
Sper sa ne auzim/vedem si cu alte ocazii.

Cu respect,
Ion Manole

Eu sunt anti-vinietă! Tu?

Mă omoară lipsa de reacţie a moldovenilor. Guvernanţii îi taxează, suprataxează, super-taxează şi mega-taxează, dar ei tac. Tac, înjură în gând, plătesc şi merg mai departe. Ştiţi ce înseamnă această atitudine? O lipsă crasă de civilizaţie. Un om modern are posibilitatea să-şi spună şi impună punctul de vedere chiar dacă se află în Mongolia, mai ales când drepturile sale îi sunt terfelite într-un hal fără de hal. De ce tac moldovenii expaţi? Din cauza mentalităţii de sclavi. Am zis-o! Dragii mei, vă propun să răbufniţi. Nu staţi cu capetele plecate, gata să fiţi duşi la abator. Rupeţi tăcerea!

Să stabilim un lucru: vinieta aplicată celor care trimit bani acasă şi susţin economia Moldovioarei este o batjocură. Doi, aceasta este o problemă care ne va afecta pe toţi cei plecaţi. Nu mi se pare normal să o înghiţim. Apropo, credeţi cumva că moldovenii cu maşini neînmatriculate, care circulă cu ele prin Moldova vor plăti ceva??? Se vor duce frumuşel şi îşi vor înregistra maşinile în Transnistria, căci pentru maşinile înmatriculate la Tiraspol ori Râbniţa nu există taxă! Uite-aşa.

Ce propun? Să daţi click pe acest link: http://www.gov.md/feedbacktxt.php?l=ro&idc=439, o să vă ducă direct pe pagina web a Guvernului, mai exact acolo unde puteţi scrie în adresa primului ministru, domnul nostru Vlad Filat, cel care este responsabil de această mizerie. Umpleţi adresa domniei sale de nemulţumirile voastre. Nu contează ce scrieţi acolo, scrieţi! Nu tăceţi! Nu staţi cu capetele plecate şi portofelele deschise. Mâine o să inventeze alte taxe. Mâine o să plătiţi mai mult dacă veţi dori să reveniţi acasă. Trezirea! Pentru cei “hiperactivişti” am pescuit de pe net chiar şi o adresă de mail: vladimir.filat@gov.md . Nu garantez că este reală, dar totuşi, încercaţi. Eu i-am trimis deja câteva mailuţuri. Daţi acest text şi mai departe, ca să punem presiune pe ei. Aveţi mai sus de comentariile la acest articol trei iconiţe, una pentru facebook, una pentru twitter şi una prin care puteţi trimite textul pe mail persoanelor pe care vreţi să le cooptaţi în mişcarea anti-vinietă. Eu sunt anti-vinietă. Dar tu?

PS: Celor care nu fac nimic, pentru că, zic ei, oricum nu se schimbă nimic, le spun următorul lucru: aveţi dreptate, când nu faci nimic, chiar nu se întâmplă absolut nimic.

Vinieta domnilor Slavic şi Vlad – o mare măgărie

Recunosc, am greşit. M-am entuziasmat prea tare când am scris într-un articol de mai jos că moldovenii au învins în disputa vinietelor. E chiar pe dos. Am pierdut categoric în faţa unui stat care are alte interese decât bunăstarea propriilor cetăţeni. Totul a fost o cacealma, un bluf de poker. Guvernul Filat a apelat la o stratagemă veche cât lumea ca să poată băga pe gât această vinietă blestemată: cere cât mai mult ca să obţii… cât doreşti. Filat şi compania ne demonstrează încă o dată că a făcut şcoala la talcioc, nicidecum la universitate. Numai în piaţa îţi bagă un preţ usturător doar ca să aibă din ce negocia. Aşadar, am fost naivi, iar în continuare suntem proşti cu totul pentru că nu reacţionăm, nu ne manifestăm nemulţumirea faţă de această vinietă mizerabilă.

Cei de la Publika TV m-au sunat într-o zi să mă întrebe dacă doresc să mă dau cu părerea referitor la rovinită într-o emisiune în direct. În calitatea mea de cetăţean al Republicii of-of-of Moldovioara am acceptat. Antevorbitorul meu era logoreicul, adică vorbitorul în dodii, domnul Slavic Ioniţă. Cu mintea sa de contabil (nu ştiu de ce lumea îi zice economist) susţinea cu tărie taxa pe drum. Presupun că argumentele sale sunt şi argumentele partidului de guvernământ, aşa că o să le tratez ca atare. Deci,avem nevoie de taxe ca să descurajăm importul de maşini la mâna a doua. Avem nevoie de vinietă pentru că alte ţări au, iar noi nu! Avem nevoie de vinietă ca să finanţăm reparare/construirea de drumuri. Mai jos o să demonstrez că nici un argument nu este decât o minciună verde, filatelistă.

Faza cu descurajatul importului de maşini la mâna a doua este penibilă. În primul rând, nu înţeleg cum a calculat ministerul de finanţe că în Moldova ar fi 50 de mii de maşini neînmatriculate? Poate sunt mai multe, dar poate mai puţine. Această ţară nu-şi controlează mai bine de  un sfert din graniţă, de unde naiba ştie câte vehicule intră ori ies?! Apoi, băi nene Filat, eu, Vitalie Cojocari, ce treabă am cu maşinile la mâna a doua? Vin în ţară cu maşina mea nu ca să o las aici, eu vin în vizită. De ce mă pui în aceeaşi oală cu cei care îşi aduc maşini din afară? Apropo, maşina nu este o fiţă, ci o necesitate. Oamenii au nevoie de maşini ca să se deplaseze, însă moldovenii nu au bani de o KIA nouă, că-s săraci. Pur şi simplu, situaţia economică de tot rahatul nu le permit să le umple conturile PLDM-iştilor care au afaceri cu maşini noi. Domnu’ Slavic Ioniţă, înainte de a ne uimi cu vinieta curului, nu v-aţi gândit că mai bine ridicaţi economia din praf pentru ca oamenii să nu dea bani pe rable din Europa? E mai uşor să ne taxaţi în prostie, nu-i aşa?! Am zis, minte de contabil.

Nici argumentul că la alţii există vinietă şi noi nu avem nu ţine! În primul rând noi avem deja taxă de drum. Aceasta este introdusă în preţul carburantului şi o plătim fără să realizăm atunci când facem plinul. Asta înseamnă o dublă taxare? Sigur că da. Statule moldovenesc, jupoaie de pe şoferi 10 piei dacă se poate! Apropo, dacă ne comparăm cu alte state, rovinita noastră este chiar scumpă până şi după “ieftinire”.  De pildă, pe o jumătate de an costă în Moldova 25 de euro. În România, pe un an întreg e de 28 de euro. Şi ceva foarte important: deşi mă plâng în permanenţă de drumurile din România, acestea sunt net superioare celor din Moldovioara.

Mai zicea domnul Slavic, total aiurea, că banii vor ajunge la construcţia de drumuri. Dar ce s-a întâmplat cu taxa din carburant? Unde s-au dus banii? Şi dacă tot vă bateţi cu cărămida în piept că faceţi drumuri, de ce nu le-aţi făcut până acum? De ce să plătesc bani ca să-mi rup maşina în craterele voastre? Să presupunem că aş vrea să vă plătesc vinieta, dar trebuie să primesc ceva în schimb. Trebuia să refaceţi drumurile până la introducerea taxei! Nu după, la “Sfântul Aşteaptă”. De ce, domnu’ Vlad, domnu’ Slava nu aţi făcut mai întâi drumurile şi după aceea să ne taxaţi pentru ele? Ordinea logica în această măgărie era următoarea: drumuri bune, stare economică cel puţin ca în România şi după aceea taxare. Voi ne băgaţi taxe, iar de drumuri şi de economie uitaţi.

Domnule Filat, în acest moment aţi pierdut un vot. O să fac tot posibilul să pierdeţi şi altele! Căci meritaţi efortul. Sunteţi de cea mai joasă speţă. Apropo de taxe, există o taxă la intrarea în ţară (i-am spus-o şi lui Slava când am vorbit cu domnia sa în direct la Publika). Taxa este chipurile de mediu. Am încercat să aflu ce se întâmplă cu banii aceştia. De unde? Ministerul mediului nu mi-a răspuns la solicitare. Să spele pe cap cu informaţiile lor “strict secrete”. Aşadar, ne taxează, iar noi tăcem? Eu nu. Sunteţi nişte hoţi, domnilor de la guvernare! Iar acum să vă dau şi lista taxelor care ajung în aşa-numitul fond de drumuri. O găsiţi şi pe site-ul Administraţiei de Stat a Drumurilor(ASD). O singură întebare am, unde-s banii? Că în drumuri nu-i vedem.

$ Taxa de trecere pe drumurile publice a vehiculelor neînmatriculate în Republica Moldova
$ Taxa de eleberare (aşa e scris pe site-ul minunatei ASD) a autorizaţiilor pentru circulaţia vehiculelor cu sarcină masică pe osie şi cu gabaritele care depăşesc limitele admise şi pentru activitatea în zonă de protecţie a drumurilor
$ Taxa de folosire a drumurilor percepută de la posesorii de vehicule înmatriculate în Republica Moldova
$ Defalcări di accizele de la benzină şi motorină
$ Taxa de eliberare a licenţelor pentru activităţi în transportul auto

parlamentul Moldovioarei, Piaţa SRL

Tot am zis că scriu despre asta, despre luptele corp la corp ale deputaţilor din parlamentul Moldovioarei. Băgaţi de seamă, am scris parlament cu “p” mic. Chiar dacă a trecut ceva timp de la scandal, simt încă o greaţă neţărmurită faţă de aceste animale politice. Şi nu o spun ca pe un compliment. Iniţial credeam că mi-e ruşine de ruşinea lor. Mai târziu, însă, am realizat, de unde ruşine la aceşti handicapaţi moral?! Sunt departe de orice morală, respect faţă de valorile umane. Pentru ei nu există nici sentimentul de vinovăţie. Ei sunt putrezi pe interior.

Urmăream cu mult sictir imaginile cu aceşti pitecantropi care se cred oameni. Îi vedeam cum îşi dau brânci şi realizam că Moldovioara este departe, la sute de ani distanţă de civilizaţie. Sunt fericit că am plecat. Nici în România nu este doar lapte şi miere, dar, cel puţin, această ţară aparţine de o structură supranaţională vestică. Dacă pitecantropii de aici încep să arunce cu banane unii în alţii, vine Comisia Europeană şi-i stropeşte cu apă rece, să-i calmeze.

În fine. Mă întrebau unii, ce părere am despre bătăliile din parlamentul Moldovioarei? Repet, parlament cu “p” mic. Le-am zis fără ocolişuri: nişte oligofreni le-au interzis unor dobitoci să intre la şedinţe. Alţi paraziţi au insistat însă şi s-au bătut cu reprezentanţii oligofrenilor. În aceste condiţii, aşa-zişii deputaţi se deosebesc prin ceva de ţăranii din Hânceşti, care vor să vând în nuş’ce piaţă şi se bat cu forţele de ordine ce le interzic accesul? Poate doar prin faptul că ţăranilor din Hânceşti le este foame. Pe când, ţăranii din parlament se bat pentru că nu se mai satură de putere, bani, privilegii. Apropo, se spune că fiecare popor îşi merită conducătorii. Sunt de acord. Moldova îşi merită cu prisosinţă animalele politice de la Chişinău. Huoooo, la piaţa de animale cu voi, stimabili deputaţi!

Aberaţia lui Filat – 65 de euro dacă vrei să intri în ţară cu o maşină cu numere străine

Vlad Filat este duşmanul meu. Din acest moment, decizia domniei sale de a introduce taxa aberantă pentru moldovenii care revin în ţară cu maşina cu numere străine îl transformă într-o persoană mai mult decât antipatică, nesuferită chiar, dar nesuferită nu doar pentru mine, ci şi pentru aproape tot milionul de moldoveni plecaţi. Mutra domniei sale, buhăită şi arogantă, îmi repugnă cu desăvârşire. Sunt absolut sigur că şi acest sentiment poate fi înmulţit cu un milion. Domnule Filat, nu ai dreptul moral, legal, omenesc la urma urmei să arunci încă o taxă în cârca celor care duc ţara în spinare. Remitenţele ţin economia Moldovei pe linia de plutire. Şi totuşi, boii din guvernul Moldovei au decis să rezolve problema maşinilor cu numere străine de pe şoselele patriei inventând o taxă, enormă aş spune eu, pe care s-o plătească cu toţii? Mi se pare o tâmpenie care sfidează până şi bunul simţ.

Repet, ideea domnului Filat, a guvernului de a introduce un fel de vinietă o consider afront personal. Şi eu sunt plecat, şi eu am maşină, şi eu doresc să mă întorc în ţară, la ai mei. Domnul Filat, în miopia sa împărătească, bagă mâna în buzunarul meu, al moldovenilor plecaţi şi scoate 65 de euro. De ce? Doar pentru că ei intră în Moldova cu o maşină cu numere străine? Să vedeţi, stimabile premier, câte sudalme, blesteme şi înjurături o să primiţi înainte de Crăciun, când oamenii or să revină pe la vatră. Dar de câte cuvinte nebisericeşti o să aveţi parte de sfintele sărbători de Paşti?! O să vă umpleţi frigiderul de muuuultă carne. Înţeleg că la aşa-zisul congres al diasporei ne-aţi confirmat că vom plăti vinieta. Vă mulţumesc pentru asigurări! Dar congresul foarte comunist în esenţă al nu ştiu cărei diaspore nu l-a întrebat pe acest curcan îngâmfat aflat în fruntea guvernului: oare cum se face că cei care aduc bani în ţară, sunt şi cei pe care domnia sa se gândeşte să-i mai scurgă de alţii în plus? Un Huooo mare şi congresului docil, şi premierului arogant, şi moldovenilor care vor tăcea şi vor înghiţi afrontul.

În această clipă vă jur că o să merg la vot. Mi se făcuse lehamite de această îndatorare civică din cauza bătăii de joc a guvernanţilor la adresa cetăţenilor simpli, dar chestia cu vinieta m-a făcut să mă răzgândesc. Vreau să votez pentru oricine, chiar şi pentru comunişti, doar să nu mai încarce omul plecat din ţară cu noi şi noi taxe, viniete, biruri. Este strigător la cer, iar nesimţiţii care stau acum în guvern (observaţi, am scris guvern cu literă mică!) nu pot rezolva o problemă decât dacă o aruncă în cârca tuturor. Atenţie, vorbim de cea mai scumpă vinietă din Europa. Că moldoveanul are de unde, nu-i aşa domnule filat(exact, cu literă mică)? Domnilor deputaţi, acum mă adresez vouă, înţeleg că veţi dezbate proiectul vinietei în Parlament. Fiţi barem pentru o clipă alături de oameni, respingeţi oroarea asta filatelistă… Căci domnul filat ne cere bani, dar nu ne dă drumuri. Am citit în statistica publicată pe site-ul Administraţiei de Stat al Drumurilor, cică Moldova pe lângă drumuri de asfalt (găurite, cum altfel?) are şi drumuri, atenţie la ce urmează, are drumuri… de pământ – un total de 595 de km. Incredibil, deci taxele pentru benzină şi motorină, pentru licenţele din domeniul auto au adus în Fondul Rutier, în 2012 – 65 de milioane de euro. Unde se duc aceşti bani, în condiţiile în care ne mândrim cu drumuri de pe vremea lui Ştefan cel Mare? Culmea, când se apucă bravii drumari ai Moldovei să repare un drum, păi durează zeci de ani câţiva km. Un exemplu, drumul maşinilor stricate: Orhei-Rezina. Îi urăsc pentru ceea ce ne fac şi sper ca această lege tâmpită să nu fie votată de către deputaţi. Aştept să vedem ce va fi şi scrâşnesc din dinţi. Mulţumesc, domnule filat, că vă gândiţi la noi, ăştia plecaţii, în special că vă gândiţi la buzunarul nostru.

Frumuseţea – blestemul moldovencelor

Într-un acces de masochism cinefil am pierdut aproape două ore preţioase din viaţa mea şi m-am forţat să urmăresc cică filmul “6 Bullets”, cu Van Damme în rolul principal. De multă vreme nu am văzut o mai mare porcărie cu pretenţii de film. Prost jocul actorilor, prost scenariul, proastă decoraţia, aproape totul este prost la acest film – părerea mea. Trebuie să ai doar doi neuroni obosiţi în cap ca să-ţi placă aşa-zisa producţie cinematografică. Vă recomand cu căldură… să nu vă uitaţi. Desigur, dacă nu sunteţi un fan înrăit al bătrânelului Van Damme şi un nostalgic după filmele din copilărie, când nu conta jocul actorilor, ci cât de tare dădeau cu pumnul! Un singur lucru m-a intrigat totuşi şi de aceea am urmărit “filmul” cap coadă: faptul că este despre prostituţia din Republica Moldova. Fraţilor, dacă fenomenul prostituţiei moldoveneşti a ajuns până la vedetele de la Hollywood, atunci chiar avem o mare, enormă, gigantică problemă. Din păcate, după vizionarea acestui film, în capetele a nu ştiu câte milioane de femei şi în special bărbaţi din toată lumea – Moldova se va asocia cu sexul plătit.

Să ne mai mirăm că apar ca ciupercile după ploaie sondaje dubioase în care instituţii bizare din vest spun că în Moldova, şapte femei din zece ar fi făcut sex pe bani? Citeam recent un articol într-un ziar din România, mai exact în Evenimentul Zilei. Trata problema prostituţiei din Republica Moldova. Articolul e bun, bine documentat, chiar prea bine documentat, aş zice eu. Dacă îl citiţi o să aflaţi cum vin străinii în Moldova pentru prostituate ieftine, cum îţi pot livra proxeneţii moldoveni femei din Chişinău chiar şi în România. Cum au apărut site-uri online pe care primeşti nuş’ce parolă secretă cu care îţi comanzi orice “gen de femeie” râvneşti. Cu alte cuvinte, Moldova a ridicat prostituţia la rang de industrie. Dar să vedeţi cum îşi începe textul Radu Ţuţuianu, reporterul care semnează articolul: “Frumusețea moldovencelor, combinată cu sărăcia extremă, explică dezvoltarea industriei sexului în Republica Moldova.” Ştiţi de câte ori mi s-a spus că moldovencele sunt femei foarte frumoase? Ştiţi de câte ori mi-a fost dat să aud: “aveţi nişte bunăciuni de femei acolo la Chişinău”? Dacă aş primi câte un dolar pentru fiecare astfel de replică acum îmi luam avion privat. Sincer, m-am săturat să aud complimente la adresa moldovencelor, ştiind că în loc de frumuseţe se are în vedere sexul.

Fraţilor, este nedemn pentru un popor să-şi expună şi să-şi exploateze femeile în halul în care o fac moldovenii. Este jignitor pentru mine ca bărbat să aud cum toată lumea laudă frumuseţea moldovencelor, dar o parte dintre această lume se referă la faptul că sexul se obţine relativ ieftin în Moldova. M-am săturat atât de tare, încât îmi vine să strig, băăăăi, noi avem cele mai urâte femei din lume, perverşi nenorociţi ce sunteţi. Sincer, dacă aş fi în vreo funcţie de apărător al ordinii publice şi aş prinde un italian care şi-a cumpărat o moldoveancă pentru câteva zile, i-aş tăia un coi. Să nu uite, dacă se mai arată prin Moldova rămâne şi fără cealaltă bijuterie. Femeilor nu le-aş face nimic. Soarta şi ţara şi-au bătut joc suficient de ele. Căci nu ar trebui să judecăm moldovencele care practică această profesie ruşinoasă. Este infim de mică, aproape inexistentă probabilitatea să o facă din plăcere. Cu siguranţă sărăcia le împinge spre trotuar.

Din păcate, însă, Moldova are parte de femei frumoase, dar de puţin bărbaţi adevăraţi. La o ştire despre nişte prostituate prinse şi amendate de poliţie am citit zeci de comentarii denigratoare din partea unor aşa numiţi bărbaţi. Ruşine. Ruşine bărbaţilor moldoveni, care fie plătesc bani pentru sex, fie trafică femei, fie comentează pe forumuri vorbind aiurea şi judecând superficial o situaţie pe care nu o s-o înţeleagă niciodată. Ruşine organizaţiilor neguvernamentale, care toacă sute de mii de euro pe mese rotunde, conferinţe şi dezbateri sterile în jurul sloganului “Tu nu eşti marfă!”, dar în mare parte totul rămâne la nivelul de discuţie. Ruşine mare, mare statului care nu face mai nimic pentru rezolvarea problemei, iar când aceasta se dezbate în Parlament, graşii de acolo se umflă şi mai mult în untura lor hăhăindu-se ca animalele. Am ajuns să considerăm frumuseţea nu ca pe o binecuvântare, ci ca pe un blestem aruncat pe capul sărmanelor moldovence.

De ce nu am candidat pentru Moldova 1?

Mă întreabă lumea, de ce NU mi-am depus dosarul pentru concursul de director la Moldova 1? Am evitat şi ezitat să răspund pentru că doream să se termine înscrierea: eram tare curios să văd candidaturile. Acum să vă explic motivele mele. În primul rând, să nu mă acuzaţi de egoism, dar actualul meu job este, cel puţin pentru mine, de o sută de ori mai avantajos şi mai prestigios decât să fiu director la Moldova 1. Am infinit mai multe posibilităţi de avansare, de realizare profesională, decât să mă arunc în mizeria numită Moldova 1. Îmi place enorm ceea ce fac, iar asta cred şi sper că se vede la televizor. De când mă ştiu, de când eram mic m-am văzut cu microfonul în mână, intervievând, făcând reportaje de tot felul. Nu am renunţat niciodată la vis, iar acum îl trăiesc. Să renunţ la el? Să renunţ la tot ce am obţinut? Pentru ce?

Chiar aşa, veţi zice, de ce ţi-ai mai depus actele atunci, prima dată? Am spus-o de multe ori şi nu mă deranjează să o repet: cred că am suficientă inteligenţă, experienţă să scot o televiziune din rahat. Dar cel mai important, consider că trebuie să încerci să-ţi ajuţi ţara, să-ţi pui la bătaie cunoştinţele pentru a face ceva pentru locul de unde vii. Mi s-a părut că trebuie să ajut piciorul meu de plai. Nu a fost să fie. Am descoperit că piciorul de plai nu mă vrea. Cel puţin nu mă vor conducătorii, politicienii piciorului de plai. S-au opus vehement, iar acesta este încă un motiv pentru care nu mai vreau să mă implic în mascarada numită “alegerea directorului Moldova1”.

Nu este un secret pentru nimeni că prezenţa mea la primul concurs a încurcat rău iţele unor politicieni. Nu pozez într-un salvator sau erou care a venit să salveze Moldova 1. Departe de mine gândul. Pur şi simplu conştientizez că am reuşit să câştig încrederea a doi dintre membrii juriului. Doi oameni şi-au dat votul pentru mine absolut dezinteresat, într-un moment în care s-a pus presiune enormă pe ei. Sunt conştient că au un merit uriaş prin faptul că s-au opus discuţiilor ce păreau mai curând interogatorii miliţieneşti. De exemplu, li se inocula ideea că dacă nu se votează omul bun, adică oponentul meu, Plahotniuc va pune mâna pe Moldova 1. Mda. Mare meşteşug de tâmpit oamenii. Nu am avut nicio putere politică în spate. Am venit doar eu, cu proiectul meu, cu experienţa mea şi atât… Dar pentru Moldova nu este suficient.

Aşadar, cum cei doi membri ai juriului nu au putut fi persuadaţi(a se înţelege manipulaţi) să voteze “cum trebuie” lucrurile au rămas în aer, eu am revenit la Bucureşti cu un mare gol în suflet, iar ei au rămas la Chişinău să conceapă o nouă strategie de alegere a noului director. Ştiţi ce au făcut? Ceva ce reprezintă pentru mine culmea comunismului, ceva ce nici mintea perversă a lui Voronin nu ar gândi. Au băgat condiţii în plus, evident cu dedicaţie, toţi concurenţii să aibă experienţă de manager. Aşa da! Bravo. Acum ar avea o acoperire beton să comenteze: “nu l-am putut vota pe acest domn pentru că nu se încadrează criteriilor!” Dar ştiţi ce o să vă spun? Munca mea de aici este chiar mai solicitantă, mai dură decât ceea ce face un director la Moldova 1. Am văzut şi ştiu exact cu ce se ocupă, mai curând, cu ce nu se ocupă managerii de pe acolo. Comunismul a fost de mult înlocuit de un miserupism, de o bătaie totală de joc. E groaznic.

Ştiu că erau pregătiţi de posibila mea candidatură. Ştiu că au pregătit alţi oameni de-ai casei, tocmai în ideea de a face opinia publică să creadă că au ales persoana potrivită. Ştiu că nu sunt dorit. Ştiu că ar face orice numai să nu lase un om necontrolat politic într-o funcţie mult prea importantă pentru ei. Nu ştiu dacă voi ştiţi asta, dar eu am trăit-o pe propria mea piele. Mulţumesc partidului, acelui partid, pentru faptul că a fost suficient de îndârjit încât să-mi dau seama că nu am de ce să depun dosarul. Ar fi fost o şaradă, o butaforie, cu nişte oameni puşi să voteze cum trebuie şi alţi oameni care, deşi votează cum cred ei că e mai bine, vor fi presaţi să meargă în direcţia potrivită. Eu nu vreau să le justific jocurile. Îmi văd de viaţa şi cariera mea în continuare. Poate într-o altă vreme ţara chiar va avea nevoie de experienţa mea.

Recent, Portugalia a anunţat că vrea să privatizeze televiziunea de stat. Nu de alta, dar era mare mâncătoare de bani. Şi Marea Britanie are probleme cu BBC-ul. Aceasta televiziune profund birocratica, bugetofagă ajunsese la nişte costuri uriaşe. Citeam că la anumite evenimente publice mergeau şi câte 3, 4 echipe de jurnalişti, făceau materiale pe care nu le publicau pentru că… nu erau de interes. Nu mai zic de TVR, un colos care papă milioane şi nu produce mai nimic. Dar asta se întâmplă în televiziunile de stat. De ce Moldova 1 ar fi o excepţie? Televiziunea de stat sau publică este prin definiţie bugetofagă. Ţara trebuie să-şi asume nişte cheltuieli dacă vrea un program nealterat de goana după rating. Este simplu. Problema majora a televiziunii Moldova 1 este alta: că este ţinută în frâie de politicienii moldoveni doar pentru a manipula opinia publică. AIE nu se deosebeşte cu nimic de PCRM. Noua guvernare vrea ce a vrut fosta: să dea bine pe sticlă în faţa prostimii ţiitoare de ştampilă “votat” în mână.

Despre scandalul Natei Albot

Toată lumea a auzit de scandalul plecării prezentatorului emisiunii matinale de la Jurnal TV? Întreb pentru că nu am chef să repet istorioara, mai ales că este complicat să redai toate detaliile: am aflat mult prea multe lucruri care, de altfel, nu se spun până şi în cazul unor astfel de despărţiri scandaloase. Bloggeri, făisbukişti, chiar şi simpli comentatori s-au implicat pătimaş în cearta jurnaltevecească şi se întreabă: cine este vinovat? O să spun şi eu câteva cuvinte, dar nu pentru că am careva sentimente faţă de Jurnal TV, pur şi simplu consider că ştiu oleacă de televiziune. Din punctul meu de vedere Nata Albot este vinovată. Vinovată pentru că… nu l-a demis mai demult pe acest prezentator. Am citit pe blogul ei un lung pomelnic plin cu păcate de-ale prezentatorului. Oau! Pe la jumătatea listei m-am întrebat, Nata Albot este masochistă sau doar bună la inimă? Este incredibil câte îşi permite cineva şi câte i se trec cu vederea.

Ştiu, piaţa mediatică din Republica Moldova a suferit şi suferă încă o penurie de jurnalişti buni, de prezentatori mai acătării. După explozia de televiziuni, multe redacţii s-au trezit că nu mai au pe cine angaja. Alte redacţii nou înfiinţate au început să “fure” oameni, momindu-i cu salarii “gigantice” pentru nivelul Chişinăului. Aşa că, pe undeva înţeleg reţinerea în a concedia angajaţi chiar şi pentru trăsnăile enunţate de Nata. Dar până şi în aceste condiţii este greşit să ţii un om cu o grenadă în suflet, chiar dacă respectivul este important pentru redacţie. Orice televiziune este o muncă de echipă. Deci e suficient să apară un coleg mai mereu nemulţumit, care nu pune osul la treabă, care bagă strâmbe şi s-a dus dracului toată munca şi, evident, echipa. De aceea spuneam, dacă este adevărat tot ce a scri în articolul de pe blog, Nata a greşit că nu i-a făcut vânt omului mai devreme. Priviţi în ce s-a transformat demisia sa întârziată. Acum afectează imaginea întregii televiziuni.

După câte aţi observat, am evitat să spun numele prezentatorului – pur şi simplu habar nu am cine este şi nu am chef să dau un google. La nunţi în Moldova nu am prea fost, Jurnal TV nu este printre canalele de televiziune la care să mă uit barem o dată pe lună, darămite zilnic. Aşa că mi-e puţin cunoscută activitatea “profesională” a tipului. Din ceea ce am văzut – mânat de sfânta curiozitate – pe youtube, pot spune că îi lipsesc multe: vocabularul, accentul, chiar şi dicţia. Dar nu băgaţi în seamă o părere făcută doar din vizionarea a câteva clipuri pe net. Pe de altă parte, ştiu cine este Nata Albot. O femeie frumoasă, inteligentă, o prezentatoare cu mult şarm şi un om de televiziune cu multe idei. Am zis, nu sunt fan Jurnal TV, dar imaginea acestei televiziuni s-a schimbat radical după ce a pus ea osul la treabă. Puţini oameni de la Chişinău pot rebrandui o televiziune. În plus, nu ştiu ce “aptitudini” de dictator are Nata Albot, ştiu însă că în faţa profesionistului Nata Albot îmi scot pălăria! Mai cunosc că unii o detestă, probabil din cauza invidiei strămoşeşti – doar nouă nu ne plac moldovenii deştepţi, frumoşi şi care, foarte important, s-au ridicat dintre noi ajungând “undeva”. Cât de “dictatură”. Ca să aibă succes, o televiziune trebuie să se bazeze şi pe o disciplină inspirată oarecum din armată. Desigur, această disciplină trebuie să conţină în filozofia sa, ca un fir roşu, politica editorială. Dacă te înrolezi, bine, dacă nu, nimeni nu te ţine. Demisia, frate! Este atât de simplu… pentru profesionişti.

PS: Vă rog din suflet, nu-l numiţi jurnalist pe tipul care a prezentat emisiunea matinală de la Jurnal TV. NU ESTE. Meseria asta presupune mult mai multe decât datul din gură în faţa camerei ori circăreală de prost gust. În afară de vocabular, un jurnalist trebuie să aibă abilitatea de a culege informaţia, de a comunica bine cu sursele şi, cel mai important, de a reda informaţia cu stil. Mă enervează la culme că toţi piţiponcii, toate piţipoancele dezbrăcate sunt numiţi jurnalişti/jurnaliste doar pentru că au ţinut în mână un microfon şi au apărut la teveu.