Dedicaţii cu adresă fixă: criteriile pentru ocuparea postului de director Moldova 1

10 ani de activitate în mass-media, 5 ani de experienţă în audiovizual, 2 ani în televiziune şi experienţă managerială, sunt noile rigori pentru candidaţii la funcţia de director Moldova 1. Criteriile au fost stabilite în cadrul şedinţei Consiliului de Observatori din 6 iunie(sursa TRM).

Aşadar, s-au tranşat lucrurile. În sfârşit se vede de la o poştă că Consiliul de Observatori (să-mi iertaţi cacofonia) este decis să aleagă un director pentru Moldova 1. Am citit cu mare atenţie, la fel ca şi mulţi dintre voi – cei care m-aţi contactat cu această ocazie, noile rigori ale concursului. Deci, un director al televiziunii naţionale nu poate fi un terchea-berchea. Trebuie să satisfacă cam toate (scuze pentru altă cacofonie) noile cerinţe, altfel nu pupă nici mort o funcţie atât de importantă, responsabilă, dorită, vânată chiar! Cu unele criterii sunt de acord, altele însă sunt cu “dedicaţie”. La adresa cui? Să-mi spuneţi voi. Dar să le luăm pe rând.

Văzui că zilele de la anunţarea concursului până la data limită de depunere a dosarului sunt mult mai puţine. Ce înseamnă asta? Că candidaţii (am boala lui Lupu, iar o cacofonie, sorry!) au mai puţin timp la dispoziţie să-şi definească proiectul de intenţie. Sincer, asta nu este o problemă… pentru cei care sunt în Moldova. În schimb, cei care stau şi lucrează în afară sunt puşi la ananghie. Durează o zi, două până afli că a fost anunţată depunerea dosarelor: nu ştiu de ce, dar informaţia asta apare pitită undeva pe site-ul TRM-ului, într-un Monitor Oficial, care nu este publicat online sau într-un clip publicitar de la Moldova 1 la care, evident, nu ai cum să te uiţi non-stop ca să fii pe fază. În plus, până ţi-ai perfectat actele, până le trimiţi la Chişinău, până ajung acestea – rişti să ratezi data limită. Apropo, zilele libere şi weekendurile se iau în calcul în perioada de înregistrare, dar nimeni nu este la post ca să primească dosarele. La ultimul concurs expirarea termenului era la o zi după sărbătoarea Paştelui Blajinilor. Ei bine, de Prohoade, în Teleradio-Moldova, sufla un vânt tăios de miserupism, ceva de groază! Nu era nimeni, nu primea nimeni niciun fel de dosar.

Dar să zicem că reuşeşti să prinzi cele 7 zile. În continuare nu vă relaxaţi, nu-i aşa de uşor. În faţă ţi se ridică ca un perete (cred că o să-mi mai cer o dată iertare pentru altă cacofonie) o altă cerinţă, desigur, tot cu dedicaţie. Se numeşte “experienţă managerială”. Ei bine, aici am un rând de nelămuriri. Ce înseamnă “experienţă managerială”? “Experienţă managerială” în televiziune? Atunci numărul posibililor candidaţi s-ar reduce drastic. Câţi au condus televiziuni sau redacţii de televiziune? Apoi aceşti oameni cu experienţă au de obicei mulţi ani în spate, timp în care s-au făcut remarcaţi în special pentru obedienţa deosebită, nicidecum prin mari realizări profesionale. Dar poate că “experienţă managerială” înseamnă aptitudini şi atitudini de manager? Bine, bine, dar cine stabileşte dacă ai sau nu suficiente aptitudini pentru a conduce televiziunea? Şi încă una, dacă ai condus fabrica de cartoane, eşti bun de director la televiziune ori ba? Intrăm, aşadar, pe un teren extrem de subiectiv şi nesigur. De pildă, Mark Zuckerberg a clădit un imperiu dintr-o idee şi bazându-se pe un marketing agresiv, dar deştept. A dovedit aptitudini de manager deşi n-a administrat în viaţa lui nicio şaormerie. Mark o fi bun oare pentru Moldova 1? Nu prea cred, doar nu are experienţă în audiovizual, în special audiovizualul moldovenesc. În plus, este mult prea tânăr pentru exigenţele domnilor din CO.

În final vreau să zic că nu pozez într-o victimă. Nu sunt. Am şi eu un of, domnilor, nu meritam chiar atât de multă muncă din partea domniilor voastre. Domnul preşedinte al CO, domnul Râbca a accentuat până la epuizare o întrebare atunci când se interesa de proiectul de intenţie al subsemnatului: ce experienţă de manager aveţi? Oare ideea cu introducerea “experienţei manageriale” în noile rigori a fost a domniei sale? Şi încă ceva, ştiu că am spus  atunci, în timpul concursului, că am o experienţă de aproape 7 ani în presa din România, în televiziune. Totuşi, dacă-i aduni cu cei 4 ani de presar din Moldova îmi ies mai mulţi de 10, stimabile domn Râbca. Noroc de aritmetică asta. De fapt, mulţumesc pentru dedicaţiile făcute. Gurile rele zic că mi-au fost adresate. Eu tind să cred că domniile voastre, cei  din CO vreţi cel mai bun director pentru Moldova 1, unul care să fi administrat BBC, să aibă master degree la Harvard şi să cunoască la perfecţie 20 de limbi. Sunt încântat că Moldova 1, această televiziune modernă, urmărită cu sufletul la gură de moldovenii mici şi mari, cu bugete uriaşe de publicitate va avea un şef ales pe sprânceană. Permiteţi-mi să mai vin cu câteva dedicaţii, pardon, criterii. Cred că aşa îl veţi putea alege pe cel mai bun. Candidatul să fie în pragul pensiei, să aibă vârsta minimă de 65 de ani, să aibă părul grizonant, să vrea să facă emisiuni cu ping-pong pe la sate, iar numele noului director nu trebuie să înceapă cu literele C şi V. Sunt preferate literele N şi J.

Nesimţire low-cost

Nu vreau să vă par comunist sau pornit împotriva actualei guvernări, dar să ştiţi: nu-i înghit deloc. Să vă explic. Am citit ştirea despre cum au apărut, în sfârşit, în Moldovioara “cursele aeriene low-cost”. Observaţi, am folosit ghilimelele. Căci de ce, Doamne iartă-mă, să numeşti low-cost un bilet care costă 85 de euro?! Atenţie, asta numai dus. Cum, de regulă, biletele se iau dus şi întors preţul lor ajunge lejer la 170 de euro. Iar eu sunt sigur că nu ni s-a vorbit şi de taxele ascunse, pe care tot noi, moldovenii amărâţi, le plătim.

Este urât, domnu’ Anatol, ministru pe transporturile Moldovioarei. Aţi promis curse low-cost, dar tot high-cost sunt. Ieftinirea este, iertaţi-mi nemulţumirea, praf în ochi. Doar un bilet normal către Italia costă în jur de 100 de euro. Cu cât i-aţi scăzut preţul? Cu 15 euro?! Dar este strigător la cer. Din păcate, moldoveanul plăteşte, înghite şi tace. Pe asta mizaţi, dom’le ministru? Că oamenii nu au de ales, doar nu există concurenţă în spaţiul aerian moldovenesc şi sunt nevoiţi să vă cumpere low-costul dumneavoastră. Adică, cine n-are bani, vine cu autobuzul. Cine are bani sau situaţia îi bagă sula-n coaste îşi cumpără bilete “super ieftine” de doar 85 de euro bucata. Stimaţi moldoveni, nu înghiţiţi găluşca! Un bilet low-cost trebuie să coste 5, 10, 25, fie şi 50 de euro până în Italia. Nicidecum 85. Culmea, Air Moldova are deja preţuri mai mici decât low-cost-ul lui peşte uscat. Spre Bologna, de pildă, zborul dus costă 83 de euro. Deci, despre ce vorbim?

Aceşti oameni din conducerea ţării, printre care şi domnul ministru Anatol, ne-au făcut robii unor companii care, teoretic sunt de stat. Practic, însă, aceste companii, gen Air Moldova, sunt doar trofee pentru cei care se fac de folos în timpul campaniilor electorale. Adică, dacă tu eşti un agarici, care alergi cu limba scoasă de la Soroca la Cahul şi înapoi în nord până la Edineţ, iar partidul tău câştigă, tătuca preşedinte de partid n-o să te uite. Cum sunt doar 101 de locuri în parlament şi câteva sute de funcţii bănoase în guvern, agaricii urmează să fie răsplătiţi altfel. Se aleg cu o funcţioară de consilier (a se înţelege mutător şi semnător de hârtii birocratice) în compania de stat Air Moldova, de pildă. Nici nu vă puteţi închipui ce salarii fabuloase au unii oameni de acolo! Fabuloase este puţin spus. Sunt uriaşe nu doar pentru Chişinău, ci şi pentru Paris, Londra, Milano. Vă daţi seama că o schemă stufoasă de personal trebuie întreţinută din banii proştilor, care plătesc inclusiv făcături de “bilete low-cost”. Este evident că ei au nevoie de dumneavoastră, oamenii care zburaţi în Italia, Spania, Franţa ca să-şi susţină salariile gigantice. Aşa se face că nimeni nu este interesat să lase companiile străine să intre pe piaţa moldovenească şi să ieftinească cu adevărat biletele. Aşa se face că Moldovioara va fi prima ţară din lume cu bilete low-cost la fel de scumpe ca biletele obişnuite. Un singur cuvânt, nesimţire.