Noi pe cine trimitem la puşcărie?

Toată ziua “raidări” în sus, “raidări” în jos. Cutare companie a fost ţinta unui atac “raidăr”, iar alta a şi ajuns pe mâna bandiţilor prin astfel de metode, ne anuţă presa scandalizată de acţiunile unor inşi cu bani şi putere. Există şi o parte bună în toate astea. Moldovenii s-au ales cu un cuvânt nou în vocabular, cuvântul “raidăr”. Dar la ce i-ar folosi? Ar putea spune, de pildă: “băi, Ioane, ia, dă un raidăr prin economiile nevestei tale şi hai să bem la bar”. Sau ar mai fi una: “nu mă enerva, că când (îmi place cacofonia asta) fac un raidăr în tine rămâi ca Ţopa fără acţiuni la Victoria Bank”. Lăsând gluma la o parte, este trist ce se întâmplă în Moldova. Trist pentru că închisorile suspină cu jale după zecile de contrabandişti de ţigări, hoţi cu acte de deputat, raidărişti veterani deja în ale meseriei. Suspină, dar nu se întâmplă nimic.

Probabil aţi aflat că România a răsuflat recent extrem de uşurată şi mulţumită, iar, cel puţin pentru o noapte, cetăţenii cinstiţi şi care nu fură au dormit cu inimile împăcate: un mare corupt a ajuns la răcorică. Se numeşte Adrian Năstase şi de curând s-a mai făcut cu o casă pe lângă cele şase… cât zice gura lumii că ar avea. Numai că, vedeţi voi, casa asta este strâmtă şi tare neplăcută. Nu pot să zic decât: Bravo, România! Pe unu l-ai băgat după zăbrele, la mai mulţi şi la mai mare! Să ne întoarcem spre Moldovioara noastră dragă şi să ne întrebăm ca în titlu: “noi pe cine băgăm la pârnaie?”

Că de candidaţi care să ocupe locuri libere pe paturile supraetajate nu ducem lipsă, slava Domnului! Este plină ţara de corupţi. Pe vremea tovarăşului Voronin am avut cu tonele, iar acestora li s-au adăugat sute de mii din timpurile domniei domnului Filat. Totuşi este lipsă mare de înalţi funcţionari de stat corupţi la puşcărie. Dar de ce nu ajung acolo băieţii noştri deştepţi? Am o teorie care se numeşte scurt: “corb la corb nu-şi scoate ochii.” Adicătelea, cum ar putea un corb venit la putere să îl bage pe un alt corb în colivie. Există doar un fel de solidaritate a corbilor. Aceşti băieţi care se află acum la putere n-au niciun interes ca cineva din vechea gardă să ajungă în frăţia ocnaşilor.

În aceste, condiţii realizăm clar că actuala putere a pus mâna pe hăţuri, dar nu ca să ducă această căruţă numită Moldovioara spre drumul luminos, ci spre hambarele lor, ca să poată fura cât le încape. Evident, totul spre binele lor, al copchiilor, al familiilor şi neamurilor lor. Deci nu vor reforma poliţia, justiţia. Aceste instituţii ale statului trebuie să fie neputincioase, hămesite ca să nu-i poată prinde pe hoţii adevăraţi. Şi nici nu contează dacă aceşti corupţi sunt vechi sau noi. De fapt, nu vedeţi că noii, pe care îi avem astăzi la putere, sunt tot vechi? Cum se spune, vin ai noştri, pleac’ai noştri, noi rămânem tot ca… Tot pe aici rămânem, cu aceleaşi probleme şi aceeaşi întrebare: “noi pe cine băgăm la pârnaie?” Răspunsul: pe nimeni, deocamdată.

Dragi şi stimaţi jurnalişti din Republica Moldovioara, vă rog mult de tot, nu mai puneţi botul la conferinţele de presă ale politicienilor, care vin să ne anunţe că iar s-a organizat un atac “raidăr” asupra unei bănci, că iar nişte tâlhari şi hoţi au furat din averea statului. Nu politicienii trebuie să ne informeze despre atacurile “raidăr”. Este ca şi cum hoţul ar striga prinde hoţul. Poliţiştii, procurorii, judecătorii într-un final ar trebui să ne spună pe cine au prins, pe cine acuză şi pe cine bagă după gratii. În această ordine! Căci asta înseamnă civilizaţie, asta înseamnă stat de drept şi democraţie. Justiţia nu se face în conferinţe de presă, stimaţi jurnalişti şi concetăţeni! România ne-a demonstrat că se poate. Urmăm experienţa fratelui/soră mai mare?