Cum am salvat ziua Nataliei? Povestea baloanelor

Ziua în care Natalia a împlinit 6 ani a fost minunată și… plină de aventuri. Una dintre ele, cea mai mare și care putea să strice ziua ei de naștere, o s-o povestesc mai jos. Noroc că eu sunt tatăl ei, iar ea este fetița mea. Așadar, despre cum am salvat ziua de naștere a Nataliei.

Totul începuse atât de frumos. Atât de frumos. Cu Natalia și Marta la pizza de… naștere. Marta i-a adus Nataliei cifra șase umflată cu heliu. Și celelalte baloane erau cu heliu, dar cea mai importantă, evident, era șasele.

Natalia și-a întâmpinat musafirii ei zâmbind. Toți prinți și prințese. Toți eroi din povești: gemenii cu suflete bune, Isa cu privirea blândă, Sara cea deșteaptă, Patrick cel vesel, Octavia cea creață și mulți, mulți alții.

Totul era atât de bine și de frumos. N-aș fi crezut că niște copii se pot distra atât de tare într-o pizzerie din mall. Deși alungaseră jumătate de clienți cu strigătele lor, deși angajații erau la al zecelea pahar strâns de pe jos, iar părinții îi pierduseră de zece ori și tot de atâtea ori îi găsiseră, totul era bine. Nimic nu prevestea ”tragedia” care urma… 🙂

În centrul atenției copiilor erau baloanele cu heliu, dar mai ales șasele maiestuos. Cine a văzut desenul ”Up” și nu s-a întrebat dacă și pe el îl pot ridica baloanele de heliu? 🙂 Probabil că asta s-au întrebat și copiii, care au venit, au dezlegat baloanele și… duși au fost. Continue reading…

Aricică și Veve salvează pădurea(poveste pentru Natalia)

Pădurea era în haos. Toate animalele fugeau care încotro. De spaimă, Aricică a înțepenit și nu putea să facă nicio mișcare. Ținea strâns la piept skateboard-ul lui albastru cu luminițe pe care l-a primit la ziua de naștere de la mătușa și unchiul său.

Se uita în jur și nu-i venea să creadă. Pădurea lui, casa lui liniștită au dispărut. Domnul Mistreț venea cu motocicleta spre Aricică având o viteză mare. Era să-l dea jos, dar în ultimul moment l-a văzut și l-a ocolit.

– Aricică, unde e mama ta?, i-a strigat de sus, din copac, Veve, prietena lui cea mai bună.
– Mama? Păi…
– Aricică, nu sta ca un bolovan! Hai, repede, fugi, că iar arde pădurea!

Lui Aricică i-au dat lacrimile. De obicei, în astfel de situații, Aricică se face ghemotoc și se rostogolește în scorbura de sub pământ. Ascunzătoarea lor în caz de incendii. Așa a făcut și de data asta. Aricica si-a pus masca de oxigen si a inchis ochii.

Când și-au dat seama că au greșit era deja târziu. Într-adevăr, ar fi trebuit să se ducă să-și spună părerea când au fost întrebați și poate Lăcusta n-ar fi ajuns împăratul pădurii. Acum toate vietățile pădurii înțeleg acest lucru. Chiar și Aricică înțelege. Continue reading…

Poveste pentru Natalia: Aricică

Pot să mă cocoloșesc lângă tine, mamă? Da, pui mic. Hai aici! Aricică s-a făcut ghemotoc lângă mama lui și a adormit buștean. De data asta nu a cerut să fie mângâiat înainte de somn cum o făcea de obicei și nici cântecele, 4 la număr, nu a cerut. A obosit, s-a gândit mama lui Aricică.

Afară ningea domol și era atâta liniște în jur, că de ciuleai mai bine urechile, puteai sa auzi cum cad fulgii. Se așezau pufos pe pământul negru și puhav, care aștepta demult să fie nins, să fie și el pregătit de Crăciun.

Aricică și-a ridicat ochii spre cer. Îi era greu să-i țină deschiși pentru că fulgii îi intrau în ochi. Așa că a închis ochii. Fulgii. Albi, mari, ca niște pene. Zboară. Acum i se topeau pe față. Ce e viața unui fulg? De la cer până la pământ și gata? S-a întrebat Aricică. A deschis ochii și i-a văzut cum vin tot mai mulți spre el. Unul s-a așezat chiar pe năsucul său negru. Dar, surpriză! De data asta nu s-a topit, chiar dacă năsucul lui Aricică este calduț și, în mod normal, ar fi trebuit să se transforme într-o picătură care să semene cu un muc pe nasul lui Aricică.

– Hm, s-a gândit, Aricică. Sau nasul meu s-a stricat, sau acest fulg nu e fulg.

– Ba sunt fulg, să știi. Dar am hotărât să nu ma topesc.

Aricică s-a uitat în jur să vadă de unde vine vocea.

– Sunt eu, fulgul de pe năsucul tau. Nu mă vezi?!

Cei doi ochișori negri ai lui Aricică, ca două mărgelușe micuțe, s-au apropiat de năsuc să vadă minunea. Da, este un fulg alb ca toți fulgii, pufos și… vorbește. Continue reading…