Operațiile plastice din 2300

Anul 2300. Operațiile plastice au devenit atât de ieftine și de accesibile, încât se pot face oriunde și oricând. Sunt mai simple și mai ieftine decât tratamentul unei carii. Toată lumea își modifică înfățișarea după ultima modă, după ultimul actor celebru. Oamenii seamănă din ce în ce mai mult între ei.

Această poveste reală din viitor mi-a fost povestită de un călător în timp. Este despre El și Ea.

El a întâlnit-o pe ea la librăria virtuală din centrul Bucureștiului. Acolo unde cititul unor câteva sute de cărți se face în doar 10 minute. Ce-i drept nu le ”guști” ca în vremurile străvechi. Nu mai trăiești nici sentimente ca stră-stră-strămoșii noștri în timpul lecturii. Te trezești cu informația în cap. În fine, El a văzut-o pe Ea imediat după ce s-a deconectat de la aparatul de citire rapidă.

Era atât de frumoasă că s-a oprit în loc. Avea niște pistrui drăguți pe vârful nasului. Un păr șaten și natural care strălucea în razele soarelui artificial. Avea nasul cârn, ceea ce îi făcea ochii căprui ca niște stele. Nu a rezistat tentației. S-a apropiat de Ea. Continue reading…

Moș Crăciun există? Ce contează, atâta timp cât există cadourile! (VLOG)

Anul acesta în familia Cojocari ne-am confruntat cu o mare problemă. Una existențială: există sau nu există Moș Crăciun? 🙂 Când am început să filmăm vlogul acesta, Natalia înclina să creadă că Moșul nu e real. Bănuiala ei era că noi părinții am fi fost cei care îi aduceam cadouri. Oau. Nu știu cine i-a băgat informația asta în cap!

Eu nu am stat să o conving de contrariul. Un adult nu o să poată păcăli niciodată un copil. Copiii sunt oricum mult mai deștepți decât adulții. 🙂 Mai ales în ceea e îl privește pe Moșneagul cu barbă albă aducător de cadouri. Continue reading…

Povestea Bradului 2018

A fost odată ca niciodată. Că de nu ar fi, nici că aș mai povesti pe blogul meu. A fost familia noastră. Iar familia noastră avea o tradiție cam ciudată în ceea ce privește bradul de Crăciun. Îl împodobea cu o lună înainte de Crăciun și îl ținea până în februarie.

Anul acesta nu avea cum să fie o excepție.

Într-o bună zi, când tati avea o zi de concediu, mami a venit cu un sfat(a se citi ordin). I-a adunat în sufragerie pe ceilalți doi membri ai familiei, pe Vitalie și Natalia, și le-a zis:

”Dragii mamei. Eu mă duc cu treabă prin oraș. Voi vă închideți în casă. Ba nu, înainte de a vă închide, tu, tati, dă o fugă până în boxă, scoate bradul ecologic(a se citi din plastic) și împodobiți-l frumos cu Natalia! Dar aveți grijă, nu faceți un vlog, că o să vadă toată lumea cât de nepricepuți sunteți la împodobit brazi!” Continue reading…

Am fost cu Natalia la Vrăjitor. ”Vrăjitorul din Oz”, de la teatrul Excelsior

Datorită unei colege drăguțe, care din păcate nu a putut merge, dar care nu a vrut să se piardă biletele, am fost fericitul spectator al unei piese pe care v-o recomand cu multă căldură. Noi am fost iarna asta, dar piesa încă se joacă din ce văd pe site-ul Excelsior.

 

Știam că Natalia o să se distreze. Pentru că Nataliei îi plac poveștile. Mult, mult, mult. Ar fi în stare să stea cu gura căscată să mă asculte înșirând gogoașe la infinit. Ascultă povești despre orice. Uneori mă roagă să-i inventezi despre o pietricică, despre animale, până și despre o creangă sau un fir de păr…

Dar când poveștile sunt spuse de actori îmbrăcați în personaje sadea, înconjurați de un decor simpatic… O simt cum trăiește fiecare moment. Este pur și simplu vrăjită. Apropo de vrajă, s-a nimerit să fie chiar ”Vrăjitorul din Oz”.

 

Continue reading…

Cum l-a ajutat Aricică pe Nouraș să spele luna

De vineri, Aricică și-a făcut valiza. Ieri a vorbit pe WhatsApp cu prietena lui – Veve și s-au bucurat că îi desparte doar o zi de tabără. Azi Aricică s-a trezit cu febră și cu un… alt arici în gât.

Lacrimile i se scurgeau gârlă pe față. Cel mai mult de dezamăgire că s-a încumetat să răcească tocmai acum când trebuie să plece la tabără. Pleoapele i s-au făcut grele, iar tâmplele îi ardeau tot mai tare. A auzit ca prin ceață medicul care i-a spus mamei că totul va fi bine că e doar amigdalită…

Doar, o amigdalită…

– De ce stai supărat, Aricică? Hai urcă!
– Să urc? Ok, dar eu…
– Uite care e treaba. Dăm o fugă până pe cer, că am eu de lucru un pic, iar apoi ne jucăm în voie. Bine?
– Bine.

Aricică a urcat pe spatele nourașului zglobiu. Este prietenul lui, îl urmărește des când apare pe cer. Este cel mai micut din familia norilor, dar cel mai neastâmpărat. Continue reading…