Cum l-a ajutat Aricică pe Nouraș să spele luna

De vineri, Aricică și-a făcut valiza. Ieri a vorbit pe WhatsApp cu prietena lui – Veve și s-au bucurat că îi desparte doar o zi de tabără. Azi Aricică s-a trezit cu febră și cu un… alt arici în gât.

Lacrimile i se scurgeau gârlă pe față. Cel mai mult de dezamăgire că s-a încumetat să răcească tocmai acum când trebuie să plece la tabără. Pleoapele i s-au făcut grele, iar tâmplele îi ardeau tot mai tare. A auzit ca prin ceață medicul care i-a spus mamei că totul va fi bine că e doar amigdalită…

Doar, o amigdalită…

– De ce stai supărat, Aricică? Hai urcă!
– Să urc? Ok, dar eu…
– Uite care e treaba. Dăm o fugă până pe cer, că am eu de lucru un pic, iar apoi ne jucăm în voie. Bine?
– Bine.

Aricică a urcat pe spatele nourașului zglobiu. Este prietenul lui, îl urmărește des când apare pe cer. Este cel mai micut din familia norilor, dar cel mai neastâmpărat. Continue reading…