sursa: www.polygon.com

Am mers la filmul acesta cu multe așteptări. Tarzan este unul dintre eroii mei preferați. Când aveam 10 ani am primit o carte. Cartea despre Tarzan. M-a enervat ruda aia erudită care s-a gândit că aș fi interesat să citesc ditamai cărțuloiul. Așa că l-am aruncat cât colo. Peste ceva vreme, însă, am început să citesc de curiozitate şi nu mi-am putut dezlipi ochii de aventurile lui Tarzan preț de câteva zile. Citeam cu nesaț chiar și noaptea. A fost una din cărțile care mi-au binecuvântat copilăria. Mi-am permis o introducere lungă și personală ca să înțelegeți de ce țin așa de mult la această poveste. Acum, despre film. David Yates, regizorul, cel care a făcut o treabă bună cu seria despre Harry Potter, a dat cu liana în baltă de data asta.

Nu am pretenția ca Legenda lui Tarzan să fie o copie fidelă a cărții. Până la urmă nu te duci la cinematograf să vezi pe ecran ceea ce ai văzut cu ochii minții. Cu toate acestea, Legenda lui Tarzan nu se apropie nici la 10 la sută din spiritul eroului din junglă. Tarzanul lui David Yates nu are sare şi piper. Șters, fără carizmă. Mai mult om plictisit, decât om crescut junglă.

Atenție, spoilere.

Continue reading…

Probabil ai auzit că filmul Warcraft este după un joc de calculator. Am o oroare de la filmele făcute după acest calapod. Se crează impresia că Hollywood-ul, în pană de idei, scoate de la naftalină un joc de calculator, bagă niște efecte speciale, încropește o poveste lacrimogenă, presoară nișe umor de grădiniță și pizza cinematografică e gata. Umple burta, distrează ochiul și, cel mai important, îi îmbogățește pe producători. Ce mai contează că nu rămâi cu absolut nimic după un astfel de film? Așa că nu mi-am consumat până acum timpul cu filme de acest gen. Warcraft a fost o excepție. E unul din puținele jocuri care m-a prins un pic în mreje: chiar dacă nu am patima jocurilor electronice, Warcraft mi-a mâncat câteva ore din viață. Dar poate că trailerul a avut ceva din Stâpânul Inelelor, împletit cu niște Urzeală a Tronurilor? Ori poate că SF-urile încă mai au gust la Hollywood? Sau poate toate la un loc… Nu regret că m-am uitat. Warcraft este dovada vie că regula are, de regulă, excepții.
Continue reading…

sursa: pinkisthenewblog.com

O nouă rubrică pe acest blog. O să încercăm în fiecare săptămână să vă recomandăm un film pe care l-am văzut. Unul care ne-a plăcut. Și cum timpul este un lux – pentru noi sigur este – o să vă recomandăm un al doilea film pe care să-l… evitați.

Filmul pe care vi-l recomandăm azi este ”The Nice Guys”. În română: ”Super băieți”, deși puteau să pună mai multă inspirație în traducerea numelui. Ne-a plăcut filmul. O comedie cu doi super actori. Russell Crowe și Ryan Gosling au o chimie incredibilă între ei. Ar fi putut juca în cea mai proastă comedie din lume și tot erau de urmărit. Cei doi sunt haioși și reușesc să salveze lipsa de haz a scenariștilor. Oare unde o fi scenariștii buni de la Hollywood? Generația veche de actori superbi își dă mâna cu generația nouă pentru a ne face să râdem. Nu prea îi vezi pe cei doi în comedii, așa că a fost o plăcere să descoperim că au umor… nu glumă. Dacă vi s-a aplecat de gagurile porcoase, pline de aluzii sexuale, cu mult caca și pipi – este un film care o să vă placă. Puteți să mergeți în cuplu. E funny pentru ambii!

Atenție, spoilere!

Continue reading…