Peripeții. Cum am reparat CojoCar-ul pe constatarea amiabilă?

În acest articol vă povesteam pățania cu șoferul care mi-a lovit mașina, a fugit, l-am sunat, dar era atacat de amnezie – uitase până și faptul că are mașină. 🙂

Totul s-a terminat cu bine. Omul și-a dat seama de greșeală. I-a revenit memoria și mi-a cerut spăsit să facem o constatare amiabilă.

Așadar, articolul acesta este despre blestemata de amiabilă, despre cum s-a terminat totul. Dacă vreți, articolul este despre CojoCar, automobilul nostru de familie, singurul care a pătimit cu adevărat în această peripeție. 🙂

Din capul locului vă zic. Nu mă așteptam la așa ceva. Oamenii m-au avertizat, inclusiv în comentariile de pe Facebook. Vitalie, spuneau ei, mai bine mergeai la poliție, îl reclamai. Ești mâncat cu amiabila aia, adăugau ei. Dar ”răul” era făcut. Aveam constatarea amiabilă, aveam pozele cu actele șoferului amnezic… Ce era să mă fac?

Deci, nici prin cap să-mi treacă prin ce urma să trec.

Continue reading…

Valea Doftanei prin ochii Maiei(poze)

Maia are niște ochi senzaționali. De un albastru strălucitor precum cerul senin în miez de vară și extrem de talentați. Fără să fi făcut vreodată ceva cursuri speciale, reușește să surprindă chestii faine cu aparatul de fotografiat. Eu îi spun talent. Ea este modestă și crede că e vorba de oleacă de pricepere.

 

Acum o săptămână am petrecut un weekend în Valea Doftanei. O localitate din Muntenia, relativ aproape de Brașov. Acest articol conține instantaneele pe care le-a surprins Maia mea. Am fi avut mai multe dacă aveam inspirația să iau cu mine și încărcătorul pentru bateria aparatului de fotografiat. Chiar și așa, sunt fericit că a putut să facă niscaiva poze superbe. Din păcate nu o vedeți și pe Maia, ea este cu degețelul pe butonul declanșator!

 

Aici, de pildă, ne-am decis să scoatem o sanie care a fost uitată de ani buni sub un brad. Chestia e că sania este uriașă, aproape că a prins rădăcini, iar noi înfofoliți și cam puțini.  Continue reading…

Primul dinte căzut(Vlog)

Vine acel moment în viața unui părinte când copilul se apropie și spune cu glas stins: ”tati, mi se clatină un dinte”. La noi nu a fost așa.

Nati a venit într-o fugă și, extrem de fericită, ne-a adus vestea: ”uraaaa, mi se clatină un dinte, hai să-l scoatem!”

Bucuria are o explicație. Mulți copii din clasa ei umblau deja de ceva vreme cu pauze în gurițe. Unii încă de la grădiniță. Natalia era extrem de îngrijorată că dinții ei se încăpățânau să stea nemișcați.

Pentru că o știm pe cea mai bună și mai tinerică doctoriță de dinți din univers, pe Victorița Doctorița, am decis să nu utilizăm metodele clasice de scos dinții de lapte. Eu țin minte foarte bine cum făcea tata. Făcea un laț dintr-o ață mai tare, îl înfășura pe dinte, apoi număra până la 3. Când ajungea la 2, o smuncitură puternică mă lăsa fără dinte. La primul dinte am plâns. Pe urmă a fost o joacă. Nu mai țin minte durerea. Continue reading…

Voi unde mergeți la sală? Iată o recomandare testată de mine!

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Vitalie Cojocari (@cojocarivitalie) pe

Voi unde faceți sport? În sufragerie? În parc? Sau mergeți la sală?

Nu e nicio problemă sau rușine să faci sport oriunde și oricând. Oamenii se cramponează de sala de forță de parcă ar fi un loc unde lucrurile se întâmplă de la sine. Cineva le toarnă licoare fermecată, iar mușchii cresc, abdomenul se betonează, picioarele se tonifică.

Astfel de inși trăiesc o mare deziluzie când vin la sală, trag de ei de vreo câteva ori și… apoi nu mai calcă pe acolo niciodată.

E bine să faci sport până și în sufragerie sau în parc, doar să faci naibii ceva mișcare. Să-ți ridici fundul ăla mare de pe canapea și să te miști, că ți-au rămas mici toate hainele din garderobă. 🙂

Cu toate acestea, avantajele unei săli nu pot fi neglijate. La sala de forță, în clubul de fitness totul este construit, aranjat, gândit să te miști. Ai aparate, greutăți și, foarte important, instructori(sau poți găsi pe cineva care să te învețe una alta).

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Vitalie Cojocari (@cojocarivitalie) pe

Sunt zi de zi(de vreo 2-3 ani fac asta, am și pierdut numărătoarea) la sală. Am început să fac mișcare când Natalia, fetița mea extrem de agilă și sportivă, mi-a spus cu vocișoara ei serioasă: ”tati, trebuie să faci sport ca să nu îmbătrânești, că dacă îmbătrânești, mori, și eu nu vreau, îmi doresc să fim împreună toată viața”. Prin gura copiilor, de multe ori, ne vorbește chiar Ăl de Sus! Nu puteam să-I ignor sfatul blând. 🙂 Continue reading…