În Piața Victoriei s-au adunat 200 de mii de protestatari ingenioși și 40… de derbedei

IMG_1343

Este ora 2 noaptea, iar eu scriu acest text. Am zis să vă spun la cald impresiile din Piața Victoriei. Acolo unde a fost Victoria bunului simț și al protestului civilizat. În ciuda unor derbedei care au venit să se bată cu jandarmii. Am făcut niște instantanee cu cele mai inspirate, colorate și pline de imaginație pancarte, mesaje de pe pancarte și vi le redau mai jos.

IMG_1430

Înainte de asta trebuie să mă înclin în fața românului. Este cea mai ingenioasă creatură din întreg spațiu european. Cred în râsul și umorul românesc. Acesta ne ajută să nu ne alienăm. Iar în Piața Victoriei a fost din plin. Doar că umorul nu a venit singur, ci la braț cu o mare doză de civilizație. Deși înghesuiala era uriașă. Au fost totuși 200 de mii de oameni. De fiecare dată când mi se înfigea câte un cot în spate sau mi se băga cineva în față am primit scuze. Chiar dacă era inevitabil să se busculeze, oamenii își cereau scuze. Iar asta crea o stare de protest pașnic, civilizat. Am văzut copii în piața. Am văzut protestatari veniți cu căței. Nimeni nu voia să se bată. Asta este clar din avion. Continue reading…

5 zile în spitalul Elias. Mărturiile unei mame!

Elias 1
Articolul de mai jos este scris în baza mărturiilor unei mame care a stat internată de curând cu copilul la secția pediatrie, spitalul Elias. Din motive lesne de înțeles, nu vă spun numele mamei, numele copilului și nici boala pe care a avut-o cel mic. Înainte de a începe, vreau să vă rog să aveți grijă de copiii voștri cât puteți de mult! Să nu se îmbolnăvească! Pe lângă stresul și durerea pe care o s-o simțiți, veți fi umiliți de un sistem sanitar… căruia nu-i pasă de pacient.

Așadar, Spitalul Elias, secția Pediatrie, anul 2017! Mamele sunt nevoite să doarmă cu copiii în paturi de… copil! ”Cine a gândit salonul cu paturi mici și fără loc pentru aparținător?!?”, se întreabă retoric femeia. În camera în care a fost internată era un singur pat mai lung, îl vedeți în poză. Acolo se dormea ”mai bine”. Celelalte paturi erau micuțe. În camera unde a stat 5 zile au fost internați 3 copii cu 3 mame. Femeile ghinioniste au dormit în patul micuț împreună cu copilul. Vă închipuiți așa ceva? Când nu mai puteau sta, femeile se ridicau din pătuț și dormeau pe scaune. Continue reading…

Top țepe pe care le-am luat de la taximetriști în București

3912127829_444b5a2930_o-2

Taximetriștii din București. Categoria de oameni de la care am avut de pătimit cel mai mult. Relația noastră de zece ani este plină de povești. Acum, că mă uit în urmă, par să fie haioase. La vremea aceea erau niște coșmaruri. Eram atât de supărat, săturat și plictisit de taximetriști, că preferam să stau în stație să aștept un autobuz, tramvai mai mult decât e cazul, dar să nu urc în mașina galbenă generatoare de probleme. Din cauza taximetriștilor mi-am luat mașină. Vă ziceam, au fost multe povești. Iată top 5 cele mai spectaculoase.

1. Pe primul loc este țeapa pe care mi-am luat-o cu prima mașină de taxi în care am urcat vreodată în România. S-a întâmplat acu 10 ani. Tocmai ce coborâsem dintr-un microbuz Chișinău-București, care mă lăsase la Universitate. Era pentru prima dată când călcam în București. Prima, prima dată în viața mea. Aveam 20 și un pic de ani. Eram cu două genți la purtător. În una aveam mâncare. În a doua cărți. Toată averea cu care venisem de la Chișinău. Taximetristul, un bărbat între două vârste, m-a citit instantaneu. Mă uitasem pe ușă, pentru că știam care sunt tarifele. Era ok. Am urcat. Trebuia să ajung de la Universitate până la Alba Iulia. O cursă normală ar fi costat cel mult 15 lei. Nu era aglomerație. Doar că aparatul taximetristului nu știa asta. Se învârtea ca nebunul, dându-mi palpitații. A observat privirile mele de căprioară rănită. Așa că mi-a zis: ”știi ce, văd că ești abia venit. O să-l opresc ca să nu plătești prea mult!” Un gest generos. Când i-am spus prietenului meu la care mă cazasem că am plătit 50 de lei de la Universitate până la Alba Iulia a râs o săptămână. Taximetristul nu mi-a furat 40 de lei. Mi-a furat dreptul la viață pe o săptămână. Continue reading…

Lupta noastră cu Talus valgus/Talus varus! Sau cum am reparat piciorușul strâmb al copilului?

Natalia Balet

Scriu acest articol foarte greu. Răscolesc niște amintiri dureroase, dar mă alină gândul că poate îi ajut pe părinții care au descoperit la naștere că bebelușii lor au talus valgus sau talus varus. Sper ca experiența noastră, una fericită, veți vedea la final, va conta pentru cineva disperat și trist. Înțeleg perfect ce se întâmplă în sufletul unui părinte. Știu că bucuria ”primei întâlniri” este umbrită când medicul îți arată ”piciorușul strâmb”, în limbaj medical talus valgus sau talus varus. Cerul îți cade în cap și te întrebi dacă nu cumva ai făcut ceva greșit în timpul sarcinii. Inevitabil te cuprinde un sentiment de neputință. Fii tare! Vei avea nevoie de energie. Este important să înțelegi că astfel de chestii se rezolvă. Pentru necunoscători, valgus sau varus este o poziție greșită a labei piciorului bebelușului. Laba piciorului este înclinată spre tibie ori într-o parte. Aici aveți niște explicații, noi mergem mai departe cu povestitul.

Continue reading…

Campionatul de fotbal: de la televizorul alb-negru, la calculatorul Lenovo. Sau cum poți vedea EURO 2016 online?

hagiii

sursa: rador.ro

Primul meu campionat final a fost cel din 1994. Campionatul mondial din SUA. Când geniul lui Hagi uimea lumea întreagă. Eram un puști care urmărea meciurile la un televizor alb-negru, un Kaskad modelul rusesc. Așa am văzut pasele fabuloase, driblingurile amețitoare, golurile istorice ale unicului Gică Hagi. Am trăit momente minunate când România a bătut Columbia, Argentina. Tata îi mai dădea câte un pumn televizorului ca să nu-i tremure cadrele. Și televizorul știa de palmele muncite ale tatei. Un televizor ascultător. Au urmat multe alte campionate finale. Mi s-a întipărit în memorie cel din 2002. Era anul în care am dat BAC-ul. Uuuuf. A fost dificil. Profesorul de mate ne ținea la ore suplimentare. Domnul Boguș nu concepea să aibă restanțieri. Evident, că îi mulțumesc pentru asta. Acum realizez că a făcut ce trebuie. Dar nu am cum să nu țin minte meciurile pe care le-am ratat în timp ce rezolvam integrale și matrice. Continue reading…

La Disneyland cu familia. Scurt jurnal de călătorie

IMG_8925

IMG_8967

IMG_9036

 

La Paris am ajuns cu un Airbus, un A320, al companiei Air France. Avionul era aproape plin, vreo 160 de pasageri. Se pare că românul apreciază ruta asta, București-Paris. A fost primul zbor al Nataliei. S-a simțit însă ca peștele în apă. Mai bine zis, ca pasărea în zbor. Am avut noroc și de un echipaj super drăguț. Extrem de atente, stewardesele de la Air France au întrebat-o pe Natalia de vreo câteva ori dacă are nevoie de pătură, de pernă. Și cum fetița mea nu este genul să refuze, am adunat vreo două trei pături și tot atâtea perne. A avut cu ce să se joace, că de păpușă s-a cam săturat. Așadar, zborul a fost perfect. Aterizarea sublimă. Natalia a aplaudat cu plăcere, fiind acompaniată de câteva zeci de mâini din avion. Aparent, încă se mai aplaudă la aterizare. Eu credeam că e valabil doar la Low Cost. Continue reading…

(GUEST POST)Oameni ingenuncheati in infernul de gheata!

Deportare Siberia

Au murit toti din generatia de gheata. Se spune ca in jurul nostru neaparat exista un sens. In tot ce se intampla. Poate noi nu-l intelegem, dar sigur e. Ei bine, mai jos vorbim de situatii in care sensul nu va fi descoperit niciodata. Pentru ca nu exista. Pur si simplu raul a invins. Chiar si cei care au ramas vii, au murit pe dinauntru. Viata lor de dupa infernul de gheata n-a mai contat. Mereu a fost vorba doar de supravietuire. Durerea si suferinta i-au mutilat pe viata. Stiu sigur ca femeia care si-a ratacit fetita in imbulzeala de la gara, in timp ce era impinsa in vagon, a vrut de multe ori sa moara pentru ca nu mai putea suporta durerea pierderii, chiar daca mai avea inca patru copii pe care ii iubea la fel de tare. Stiu sigur ca barbatul care a fost tradat chiar de pietenenul lui, ar fi vrut sa-si traga un glonte in cap dupa ce a inteles ca a fost pacalit, iar ai lui au fost, totusi, exilati. Stiu sigur ca ajunsi in Siberia si-ar fi dorit toti sa inchida ochii mai degraba decat sa se urmareasca intre ei si sa vada cum se sting incet de foame. Ce fel de incercari sunt acestea? De ce ei? Aceste intrebari le-au batut, ca niste clopote, in cap ani de zile.

Continue reading…

Câtă geopolitica încape în Eurovision?

Ucraina si Rusia

Ucraina și Rusia față în față la Eurovision, într-un final epic. O bătălie muzicală cu rădăcini, din păcate, și în afara portativului. Concursul din acest an a fost poate nu cel mai spectaculos, dar cu siguranță cel mai intens trăit. 

Tensiunea poate fi tăiată cu cuțitul. Ucraina într-o fereastră a ecranului, Rusia în alta. Ambele sunt într-o așteptare încordată. Ucraina este pe primul loc, dar nu a câștigat încă. Prezentatorii întind coarda. Amână anunțarea punctelor alocate Rusiei după votul telespectatorilor. ”Vor fi suficiente ca să depășească Ucraina?”, se întreabă prezentatoarea citindu-mi gândurile. În acest an Rusia a plăcut telespectatorilor. Este pe primul loc în preferințele lor, dar juriul a avut alta părere: Australia. Ucraina este pe locul doi, potrivit juriului. Și la telespectatori a fost pe doi. Când colo… Ucraina a câștigat. Surpriza este foarte mare. Deși a fost anunțat, au trecut câteva clipe de pauză până când câștigătorul să explodeze în urale. 

Continue reading…