Chişinăul – un oraş sovietic

DSC01197

Mă simt străin la Chișinău. Mă simt străin în orașul care mi-a fost atât de aproape, atât de drag odată. Aş spune mai multe, nu-mi place să stau în Chişinău decât o zi, două. Nu de alta, dar mă simt foarte puţin confortabil. Aş avea o groază de motive să spun asta. Ca pieton nu ai niciun respect de la şoferii care te forţează să sprintezi pe trecerea de pietoni de parcă ai fi Messi în faţa porţii. Ca şofer nu ai niciun respect din partea altor “colegi de trafic”, care nu te lasă să treci nici în ruptul capului. Eu am cedat la un moment dat, dar nu nervos. Am zis, cel mai deştept cedează, aşa că i-am lăsat pe zmeii de pe şosea să-mi ia faţa, să se bage peste mine fără să-i claxonez. Pur şi simplu mă feream de ei. Încercam să nu-mi lovesc maşina. Ce folos din faptul că am dreptate dacă stau cu maşina buşită?

Continue reading…

Un moldovean în Crimeea sau de ce este Crimeea pământ rusesc?

Anul 2004. Revoluţia Portocalie din Ucraina a dus la alegeri repetate/anticipate. Eu eram student la jurnalism, anul 1. Timp berechet, curaj până la cer. Când nişte colegi m-au întrebat dacă vreau să merg în Ucraina ca să fiu observator la alegeri am răspuns fără să stau prea mult pe gânduri: DA!

Îmbarcarea şi plecarea
Deplasarea observatorilor a fost organizată cu sprijinul OSCE. În dimineaţa plecării, în faţa hotelului „Turist” din Chişinău erau vreo 100 de persoane, majoritatea studenţi. Ca să nu avem probleme cu „vameşii” transnistreni, am trecut graniţa pe la Palanca. După ce am ajuns pe teritoriul Ucrainei o maşină a poliţiei ne-a însoţit pe tot traseul. Cele cinci autocare s-au îndreptat spre Crimeea, unde urma să observăm desfăşurarea alegerilor. Spre încântarea noastră, ni s-a spus că o să mergem în oraşul Feodosia, un oraş frumos, pe malul mării Negre. Ne bucurasem prea devreme!

Continue reading…

Lecție de jurnalism şi paraziţii din presa moldovenească

O scrisoare electronică, care nu s-a pierdut, ajunge în redacțiile unor ziare, televiziuni. În scrisoare se vorbește despre un politician care ar avea o amantă. Chipurile, scrisoarea este scrisă chiar de presupusa amantă. Aceasta se plânge că politicianul nu o bagă… în seamă, deși au un copil împreună. Ca să fie mai convingătoare, atașează și niște poze. În poze îl vedem pe politician lângă o blondă creață. Mai mult, politicianul ține și un plod în brațe. Întrebare întrebătoare. Ce trebuie să facă redacțiile? Să publice scrisoarea?

Continue reading…

Moldova fără femei!

Într-un reportaj semnat de colegii mei de la PRO TV Chișinău – reportaj din minunata și dureroasa campanie “Moldova fără oameni” – se vorbea despre moldovencele noastre care reușesc în ţări străine pentru că sunt… femei. Aceste moldovence și-au lăsat casa, masa, familia și au plecat “la Italia” pentru altă soartă. Au reușit să găsească nu doar altă soartă, dar și altă iubire, alt bărbat. De regulă, după ce văd reportaje despre anumite probleme care împart societatea în două, îmi place să mă amuz citind comentariile din subsolul materialului. A fost o excepție de data asta. Am citit câteva și m-am oprit. Nu puteam să-mi umplu creierii cu epitetele scornite de unii certați cu bunul simț, care tratau personajele din reportaj ca pe reprezentantele celei mai vechi meserii.

Continue reading…

Integrare europeană versus homofobie: ce aleg moldovenii?

În ziua în care comisarul responsabil de extinderea Uniunii Europene, Stefan Fule, îmi vizita țara, eu eram în țara lui… de muncă. El în Moldova, eu în Belgia. El, comisarul, voia să afle dedesubturile politicii de clan din Chișinău. Eu, jurnalistul, eram interesat de dedesubturile politicii stufoase din Bruxelles. Niște coincidențe ciudate, care nu s-au oprit aici. Fule a ținut morțiș să “participe” la protestul gay-lor din Moldova. Eu am fost martor, fără să vreau neapărat, al marșului gay-lor din Belgia. Marș pe care nu o să-l pot uita prea curând. Atât de şocanţi erau homosexualii şi lesbienele, fie în haine din culori ţipătoare, fie mai mult dezbrăcaţi. Poze în subsolul articolului.

De altfel, chiar înainte de plecarea la Bruxelles avusem o discuție cu cineva dintre reprezentanții delegației lui Fule. I-am spus cu text deschis că Stefan Fule se expune unui risc măricel participând la marșul gay-lor moldoveni. Nu a contat avertismentul meu. Ei voiau să transmită un mesaj: noi, europenii, suntem civilizați, deci toleranți cu minoritățile sexuale. Am îndrăznit să le spun că moldovenii vor fi înțeles pe dos: voi, europenii, vreți să ne integrăm în Uniunea Europeană… cu homosexualii. Am avut dreptate. A fost supărare mare pe la Chișinău că un comisar european de talia lui Stefan Fule “ține cu homosexualii”.

Apropo, Moldova nu are nicio șansă să intre în Uniunea Europeană în următorii 50 de ani, dar avem parte deja de un curent eurosceptic impresionant, de parcă am fi o ţară integrată de amar de vreme. Motivul scepticismului este legat de… “sexul pe dos”. Cică ne integrăm în UE pe la spate, ca să-l citez pe un “clasic” în viață, adicătelea pe Vladimir Voronin. Ştiţi ce e ciudat? Că aceşti eurosceptici au dreptate pe undeva. După vizita de la Bruxelles, dar mai ales după ce am văzut marșul spectaculos și șocant al gay-lor belgieni confirm: dacă nu-i acceptăm pe homosexuali în societatea moldovenească trebuie să uităm de Uniunea Europeană. Europa este înțelegătoare cu homosexualii, Europa le dă dreptul să se căsătorească, să adopte copii și nu-i agresează când gay-ii ies în stradă să-și expună în public orientarea lor sexuală. Belgienii au acordat dreptul de căsătorie persoanelor de acelaşi sex de 10 ani. Sunt foarte toleranţi cu homosexualii şi lesbienele. La marş am văzut chiar familii hetero cu copiii. Au ieşit de mânuţă să se uite la un fel de petrecere a gay-lor. Pe ei nu-i deranjează existenţa homosexualilor, iar asta, din punctul lor de vedere, înseamnă o societate civilizată.

Este bine? Este rău? Nu ştiu. Alta e problema şi dilema. Trebuie să conştientizăm un lucru, dacă nu reuşim să învăţăm să fim toleranţi cu homosexualii, adio călătorie fără viză prin Europa. Dacă nu-i acceptăm pe gay, rămânem să trăim în sărăcie, rămânem cu drumurile proaste, rămânem cu corupţia noastră. Uniunea Europeană nu înseamnă numai comoditate, civilizare, drumuri perfecte, un sistem de ajutor social de nădejde, spitale în care să nu mori. Uniunea Europeană presupune să acceptăm că vecinul nostru este soţia… vecinului nostru şi că au copii pe care nu i-au făcut într-o noapte amoroasă, ci i-au adoptat din Nigeria. Uniunea Europeană aduce bunăstare, dar aduce şi multă toleranţă. În Uniunea Europeană există instituţii antidiscriminare, un fel de Poliţie a Minorităţilor sexuale, etnice. Dacă declari ceva de rău împotriva homosexualilor, ruşilor, negrilor, evreilor ş.a.m.d., eşti pasibil de amendă. Să nu uităm, însă, că Uniunea Europeană ajută, aduce bunăstare, aduce multe chestii care fac viaţa mai uşoară. Aşadar, moldoveni, sunteţi de acord să nu mai fiţi homofobi?

2013-05-18 13.51.16

2013-05-18 17.21.35

2013-05-18 17.17.38

Ce reportaje am făcut în ultima vreme

Am lipsit o perioadă de pe blog. Am fost ocupat şi cu munca, şi cu viaţa personală… Deh, nu sunt angajat la blog :). Acum am revenit. Ziceam că am fost suficient de ocupat ca să mai pot scrie şi pe blog. Iată dovada – câteva reportaje recente în care m-aţi văzut la teveu:

1. Mediocritatea si lipsa de performanta este rasplatita regeste in Romania. Statul roman acorda sporuri de pana la 75% din salariu functionarilor care se ocupa de administrarea si absortia fondurilor europene, chiar daca, in multe cazuri, au atras doar 6%. Cu toate acestea, aproape toti acesti bugetari au primit calificativul “Foarte Bine” si au fost rasplatiti, in total, cu 1 milion de dolari.


2. Panourile fotovoltaice cuceresc sudul Romaniei. Si unele benzinarii si-au instalat mini centrale eoliene, iar productia de energie din surse neconventionale ar putea creste de 4 ori, anul acesta. Au aparut si pe cladiri, nu doar pe campuri. Un hipermarket isi acopera aproape tot consumul de energie, dupa ce si-a “tapetat” acoperisul si parcarea cu panouri solare.


3. Culmea restrictiilor de viteza. Se termina vara, insa drumul spre munte ramane tot ingreunat. Desi a trecut mai bine de o luna de la inaugurarea autostrazii Bucuresti – Ploiesti, soferii sunt obligati sa nu depaseasca 100 de kilometri la ora. “Vom rezolva problema, in doua saptamani”, promite Ministerul Transporturilor. Oricum, pana atunci, toata lumea se va intoarce la serviciu.


4. Centura dubla pentru Capitala, gata pe hartie peste un an. 42 mil. €, valoarea contractului. Chinul soferilor care isi toaca nervii in cozi uriase pe centura Capitalei ar putea lua sfarsit. Ministerul Transporturilor a semnat contractul pentru largirea soselei de nord la doua benzi pe sens. O veste buna si pentru cei din nord-vestul tarii, care vor sa ajunga pe litoral. Pe centura reabilitata a Capitalei se va circula cu pana la 100 de kilometri la ora si nu mai trebuie sa tranziteze Bucurestiul ca sa ajunga pe autostrada Soarelui.


5. Solutia pentru ca GPS-ul sa nu te mai trimita in cele mai aglomerate locuri din Bucuresti. Soferii, care il utilizeaza vor afla, curand, nu doar rutele cele mai scurte, dar si ce strazi aglomerate pot, sa evite. Vorbim despre o platforma revolutionara pentru tara noastra, folosita de 5 ani in vest. Aceasta transmite informatia prin undele radio. Deocamdata se afla in teste prin Bucuresti.