Viata de reporter este presarata de munca si amuzament. Pe reporter ca si pe lup il hranesc picioarele sau ca si pe urs - nasul. Daca nu stiati, ursul are unul din cele mai fine mirosuri din lumea animala. Daca n-ai miros pentru o stire, te-ai dus pe copca ca si reporter(cacofonie lasata in mod special).

In manualele de jurnalism sunt tot felul de istorioare haioase despre reporteri. Cica unul a mers la o nunta sa faca un reportaj si a venit spunand ca nu-i iese materialul pentru ca mirele a fugit cu amanta. Altul nu a putut sa scrie nimic din speach-ul unui lider politic pentru ca ala nu a spus nimic. Fusese impuscat imediat ce a aparut la tribuna.

Sa lasam insa legendele de manual si sa va povestesc din cele auzite de pe la unii, altii, reporteri pe care ii cunosc. Unul din ei este chiar umila mea persoana care a doua zi dupa seara de Paste suna la urgenta sa afle daca au avut solicitari multe. Discutia face toti banii. Incep eu:

“-Buna ziua si Hristos a Inviat!

-Cine?, ma intreaba glasul somnoros.

-Hristos, spun eu.

-A, da, mi se raspunde.”

O alta istorioara spusa de cineva. In redactie suna telefonul:

“-Buna ziua.

-Buna, raspunde reporterul. Cu ce va putem ajuta?

-Vreau sa fac o plangere pe politistul din sat.

-De ce? Va batut?

-Nu, s-a culcat cu sotia mea.

-…

-A venit la mine cand nu eram acasa, i-a luat numarul de telefon mobil al sotiei. Nu-l chemase nimeni, dom’le. De ce sa vina la mine acasa?

-Spuneati ca s-a culcat cu sotia dumneavoastra?

-Da, da. A sunat-o a chemat-o la el si…

-Pai, … cu ce va putem ajuta?

-Eu vreau sa fac o plangere pe politist. Nu are dreptul sa vina acasa la mine cand nu sunt acasa si mai ales nu are dreptul sa-i ceara numarul de telefon sotiei mele.”

Aici tragem cortina, nu inainte de a va arata un filmulet de pe youtube. Apropo, stiti care sunt cele mai spurcate, cele mai nasoale, cele mai grele si periculoase reportaje? Alea din tribunele de fotbal. Sute de fani beti, suparati si pusi pe harta. Brrrr.

Poate o sa para ca ma plang, poate asa si este, dar ma simt mai bine spunand sau scriind despre ziua de astazi. A dracului viata de reporter.

Imi rup din weekend-ul meu liber sa ma intalnesc cu cei de la politia comunitara. Ma trezesc astazi la 4 dimineata ca sa ajung la timp la locul intalnirii. Stam si-i pandim pe cei care arunca molozul aiurea, printre blocuri sau pe marginea drumului (cei de la primarie m-au facut sa cred ca stiu orarul in care se arunca), dar nu-l gasim decat pe un tigan cu saci cu moloz in caruta. Oricum nu-l arunca ci-l ducea acasa. Nu-i ceea ce cautam. Nasol. Am capul varza, sunt obosit, nu am reusit sa fac stirea, am o zi de luni proasta rau, mi-am stricat si weekendul liber. Am scris asta si nici nu ma simt bine.

A dracului viata de reporter.

Din cand in cand, iesea un domn care ne anunta rezultatele participarii la vot. Domnul nu-l pronunta pe “r”, asa ca asteptam sa vad datele pe hartie sa nu gresesc cumva. Majoritatea televiziunilor au transmis in direct de acolo (poza).

****

La un moment dat linistea din sala de conferinte a fost intrerupta. Un coleg de la Prima TV a cazut cu zgomot. Pentru ca scaunul era din plastic, vechi si folosit de prea multe ori a cedat. Am ras cu placere de necazul omului. Baiatul, era destul de mare si ne-am spus ca nu ne paste niciun pericol. Ne-am inselat. Iar ghinionistul am fost chiar eu. Dupa mine nu a mai cazut nimeni.

****

Era ora 20.56. Toata lumea astepta Exit Poll-ul. Noi, reporterii ne-am strans in jurul unui televizor. Schimbam de pe Antena3 pe Realitatea in fiecare minut. Un coleg de la Antena s-a dat cu parerea: “Sa vezi ca ai mei o sa schimbe ceasul, ca sa dea mai repede rezultatele.” Ca prin minune, ceasul din 20.57 a devenit 21.00, iar Gadea a anuntat cu surle si trambite rezultatele. Toti am tipat de uimire, numai colegul de la Antena a ramas mut si nu a mai scos niciun cuvant restul serii.