Natalia, Maia și Vitalie la Paris(vlog și poze)

Fusesem la Paris de câteva ori până acum. De fiecare dată pe repede înainte. Concluzia: îmi plăcu Parisul. Și voiam să îl vadă și fetele mele.

Minunea s-a întâmplat acum câteva zile când am putut să mergem în familie la Paris. Nici de data asta nu am stat suficient de mult, atât cât mi-aș fi dorit eu. Dar tot a fost perfect.

Acestea sunt pozele din plimbarea noastră prin Paris, iar după ele veți citi și câteva reguli de bază ale călătoriei.

Continue reading…

Wizz m-a anunțat că îmi înapoiază banii. Episodul 3

Eeee, dragii mei cititori ai blogului, iată că s-a întâmplat minunea. Wizz a anunțat că îmi returnează banii.

Hm, nu le-a luat 45 de zile, cât mi s-a zis la telefon. Nici 3 zile, cât îmi spunea funcționara de la bancă.

2 săptămâni. Atât a durat toată tevatura. Așadar, dacă vi se întâmplă să fiți taxați de două ori de către Wizz sau oricare altă companie care are vreo aplicație, site… Iată ce se întâmplă. Iată care sunt pașii. Continue reading…

Nu poți, nu ești în stare, o să te faci de râs…

sursa foto

Nu sunt foarte pasionat de fotbal, nu în ultimii 10 ani. Dar a ajuns la mine acest clip unde Boloni, celebrul antrenor român, vorbea despre fotbaliștii români care pleacă cu mari speranțe în Vestul Europei, în campionatele puternice din Occident, dar nu reușesc să demonstreze mai nimic.

Boloni nu spune că ai noștri nu sunt talentați, că nu sunt buni sportivi… Dimpotrivă, zice că avem talent cu carul la fotbal. Doar că acestor fotbaliști tineri le lipsește motivația.

Vorbesc de fotbal, dar exemplul poate fi extrapolat la toate aspectele vieții noastre de… români.

Motivația? De ce nu o căpătăm? De ce o renegăm?

În minte îmi vine alt caz. Continue reading…

Peripeții. Cum am reparat CojoCar-ul pe constatarea amiabilă?

În acest articol vă povesteam pățania cu șoferul care mi-a lovit mașina, a fugit, l-am sunat, dar era atacat de amnezie – uitase până și faptul că are mașină. 🙂

Totul s-a terminat cu bine. Omul și-a dat seama de greșeală. I-a revenit memoria și mi-a cerut spăsit să facem o constatare amiabilă.

Așadar, articolul acesta este despre blestemata de amiabilă, despre cum s-a terminat totul. Dacă vreți, articolul este despre CojoCar, automobilul nostru de familie, singurul care a pătimit cu adevărat în această peripeție. 🙂

Din capul locului vă zic. Nu mă așteptam la așa ceva. Oamenii m-au avertizat, inclusiv în comentariile de pe Facebook. Vitalie, spuneau ei, mai bine mergeai la poliție, îl reclamai. Ești mâncat cu amiabila aia, adăugau ei. Dar ”răul” era făcut. Aveam constatarea amiabilă, aveam pozele cu actele șoferului amnezic… Ce era să mă fac?

Deci, nici prin cap să-mi treacă prin ce urma să trec.

Continue reading…

Cum folosesc cardul Revolut în familie?

Mi-am făcut card Revolut doar pentru că am vrut să văd ce mâncare de pește este. Cred că am investit 25 de lei, nu țin minte cât mi s-a cerut. L-am comandat simplu, online, deși aș fi putut investi banii într-o șaorma. Am zis însă că trebuie să înțeleg pe propria piele avantajele sau dezavantajele noilor tehnologii și a start-upurilor din zona cardurilor bancare.

Citisem destul de mult despre Revolut. În engleză, în română și în rusă. Dar tot nu mă puteam lămuri de ce aș avea nevoie de încă un card? Erau unii mult prea exaltați, iar asta mi-a ațâțat curiozitatea.

Cardul mi-a venit prin poștă, l-am pus în portofel și… am uitat de el. Tot nu m-am prins la ce se folosește? Prin ce se deosebește de un card clasic? Care ar fi avantajele? Tot așteptam să-mi explice viața.

Așteptarea nu mi-a fost zădarnică. În una din frumoasele zile de primăvară am descoperit că suntem descoperiți cu banii. Adică, nu mai aveam nicio țâră de caș(cash, pre limba lui William) în casă. A doua zi trebuia să facem o plată, iar puținii bani pe care îi aveam la suflet stăteau stingheri pe un singur card.

Singura soluție – să mă fi dus la bancomat. Dar era prea târziu, iar eu eram prea obosit. Dacă transferam banii de la BCR la ING ne costa vreo 5 lei și nu aveam siguranța că ajungeau a doua zi. Continue reading…

Deciziile noastre

Citeam un interviu despre un tip. Un rus. Igor Malașenko. Pe vremuri, omul a pus pe roate o televiziune uriașă la Moscova. Una care a făcut istorie în jurnalismul rusesc. Din păcate, televiziunea respectivă este acum istorie. Functionează, dar Gazprom a reușit să intre în acționariat și… o conduce.  Lucrurile nu mai sunt contondente așa cum erau pe vremuri la NTV. Căci despre televiziunea NTV este vorba.

(Apropo, Igor Malașenko, s-a sinucis de curând în Spania. Unii spun că ar fi fost sinucis, în buna practică a unor servicii secrete destul de puternice. Dar nu de asta scriu acest text. Este vorba despre decizii.)

În interviu(dacă știți rusa, îl puteți citi aici) omul ne povestește despre Gorbachov, Elțin, Putin. Apoi își deapănă soarta. Este întrebat dacă nu-i era mai bine dacă se făcea oligarh din domeniul petrolului. Adică, bagi țeava, scoți petrol, îl vinzi și îți umpli un Kamaz(un camion rusesc) de euro.  Continue reading…

Ai 120 de kile și vrei să-ți convingi copilul să facă sport?

Când s-a născut Natalia mi-am dorit să facă sport, să crească un om sănătos și frumos. Oamenii sportivi, de regulă, chiar dacă nu fac performanță, arată bine, se simt bine, iar asta le influențează pozitiv lumea interioară.

Dar cum să fac asta? Cum să o conving să adopte acest stil sănătos de viață. La îndemână era metoda clasică și, evident, cea mai ușoară. Dai copilul la niște ore sport și îl pisezi să se țină de treabă.

Doar că poate mirosi a ipocrizie umană. Nu credeți? Copilul poate spune lejer: pe mine mă chinui, mă alergi, mă trimiți să transpir, să am activități sportive intense, iar tu ai 120 de kile pe un picior, ultima dată ai făcut mișcare când a trebuit să alergi de Paște ca să iei ultimul salam rămas pe raft la hypermarket. Continue reading…

Cum mă descurc cu heitereala și trolajul de pe Facebook?

sursa

Facebook ne oferă un mediu propice să scoatem tot ce este mai prost din noi: răutatea, indiferența crasă, bătaia de joc, misoginismul, cârcoteala ieftină, miștoul cel mai prost.

Cunosc oameni bine crescuți, politicoși, cu umor gârlă, care se transformă pe facebook în niște troli/postaci odioși. Nu-ți vine să crezi că în viața reală sunt… altfel de oameni.

Ce se întâmplă cu astfel de inși? Ori este o supapă prin care își scot toată mizeria din ei, supapă care le permite astfel să fie oameni decenți în viața de zi cu zi, ori sunt falși în realitate, iar pe Facebook sunt adevărați? Nu știu. Nici nu pretind să răspund la această întrebare ”complexă”. Îi las pe cercetătorii britanici să vină cu o explicație științifică, logică, aprofundată.

Io pot să vă spun cum procedez când mă lovesc de troleală și heitereală de pe Facebook. Simplu. Continue reading…