Faceboosclavagia

Fenomenul Facebook ne-a bulversat viețile. Comunicarea ni s-a schimbat radical de când Zuck și-a inventat mașinăria sa virtuală. Dacă mâine s-ar gripa rețeaua, am avea impresia că ne-am întoarce la epoca de piatră a interacțiunii. Așadar, jos pălăria, Mark! Ai dus comunicarea interumană pe noi culmi tehnologice.

Dar, ca orice chestie inventată de oameni, șmecheria asta de rețea are două fețe. Pe prima am concentrat-o în câteva rânduri mai sus, fața albă și frumoasă. Există, însă, și fața neagră sau, ca să nu fiu prăpăstios, gri.

Facebook ne-a transformat într-un fel de sclavi ai săi. Sclavii comunicării și informării de pe Facebook. O iluzie comunicarea de pe Facebook în condițiile în care se desfășoară în baza unor algoritmi necunoscuți, care se schimbă de la o zi la alta. Continue reading…

Doamna Venat…

Vreau să vă fac cunoștință cu doamna Dana Venat. Mi-a plăcut mult de această femeie cu bun simț și plină de bunătate. E genul de om cu care îți place să discuți. Genul de om de care te desparți cu zâmbetul pe față, chiar dacă abia l-ai cunoscut.

Io am cunoscut-o ieri, în Gara de Nord. Venise să-i întâmpine pe cei care soseau cu trenul în București, din provincie, la proteste. Continue reading…

Crăciun fericit… pe stil vechi! Cum am sărbătorit? :)

Cu puțin timp în urmă m-am conectat la priza Crăciunului Vechi. Mi-am sunat familia care locuiește într-un sătuc din nordul Basarabiei. În satul Cuizăuca, localitate cum nu mai există alta pe lume, încă se sărbătorește Crăciunul pe stil vechi… Am vorbit cu tata, cu mama, i-am auzit pe frați și, cel mai important, am fost colindat. Alina, verișoara Nataliei, a spus într-un suflet și ”Steaua sus răsare”, și ”Domn, Domn să-nălțăm”.

Așa că, vă vine să credeți, ori ba, dar iarna asta sărbătoresc a doua oară Crăciunul. Este adevărat, nu ca în Nordul Basarabiei, fără piftie, fără sarmale, fără murături făcute de mama, fără colindători care să urle în fața casei: ”să colindăăăăm?”

Continue reading…

Vine Crăciunul… pe stil vechi!

Aseară am revăzut ”Singur acasă”. Ăla din New York. Cred că l-am văzut de sute de ori, dar de dragul Nataliei pot să-l văd de mii de ori. Adorabil și filmul, și Natalia care mă ajută în astfel de cazuri să mă întorc în copilărie. Nu știu dacă v-am spus, dar Natalia râde molipsitor, a fost o distracție continuă.

Dacă vă întrebați de ce am văzut ”Singur acasă”? Răspunsul este simplu. Pentru că peste câteva zile este Crăciunul. Da, ăla pe stil vechi. Ai mei, de peste Prut, familia mea, rudele, frații, părinții îl sărbătoresc.  Continue reading…

Anul 2017 a fost perfect! Se aude, 2018?

Mai sunt câteva zile și anul devine nou-nouț. Proaspăciorul 2018 îl schimbă pe ”bătrânul” deja 2017. La final de an trag linie, privesc în spate și pot spune cu mâna pe inimă că… nu am trăit degeaba. Mă uitam pe niște poze din arhivă și m-am convins că așa e. Fix așa! 🙂

Mi-a plăcut 2017. De fapt, dacă este să fiu sincer, nu aș vrea să se ducă. Io nu prea văd sensul bucuriei de a te despărți de un an vechi. Apropo, cu cât înaintăm în vârstă, cu atât mai repede se duce anul. Asta este senzația pe care o am și știu de unde vine. Continue reading…

Moș Crăciun și Natalia! Despre cum i-am trimis scrisoarea din acest an! (Vlog)

Am avut un Crăciun perfect! Iar asta se datorează în mare parte Nataliei. A trăit sărbătoarea prin fiecare scânteie din ochii ei mari, verzi.

Demult nu m-am distrat atât de bine.

Mulțumesc, fata lu’ tata. Cum ai știut tu să ne faci o sărbătoare atât de frumoasă doar prin prezența ta candidă… Crăciunul este eminamente despre familie, iar Natalia, fără să vrea, îl face de o sută de ori mai frumos. Continue reading…

Vlogul de luni: ”Iarna”. A nins și mi-am amintit de săniușul de iarna trecută cu Natalia. Pârtieeeee!

Cu riscul de a-mi atrage o cohortă de blesteme șoferistice pe cap, astăzi o să vorbesc de partea frumoasă a ninsorilor. Azi-noapte a nins în capitala României, a nins frumos, cu fulgi mari, cât palma Nataliei. Prilej bun să scot imaginile filmate împreună cu Natalia acum aproape un an, pe 7 ianuarie 2017, la săniuș. În București ninsese ca în povești și amintirile mele nu au fost cu derapaje, deszăpezire și alte trăsnăi, ci despre ziua perfectă cu Natalia la săniuș. Continue reading…

Bunelul meu…

Bunicul împlinește 90 de ani pe 4 februarie. Îi urez multă sănătate și mulți ani înainte.

Noi îi spunem bunelul. Bunelul Profir. Are un nume foarte interesant, puțin întâlnit în vremurile noastre.

La aproape 90 de ani, bunelul Profir demonstrează o agerime uluitoare în gândire. Singurele lucruri rigide pe care le are sunt încheieturile și valorile sale. De fapt, valorile bunelului Profir sunt chiar de neclintit.

Acest om m-a marcat din copilărie. Vorba i-a fost mereu molcomă, ușoară, dulce. Folosește des cuvântul ”șanti”. Un cuvânt pe care l-am auzit doar în Nordul Basarabiei și înseamnă ”și apoi”. Vocea sa este unică. Aș recunoaște-o dintr-un miliard. Nu mi-a spus niciodată povești. Mi-a istorisit doar lucruri reale din viața sa.

A făcut ”școala la români”. Așa numește bunelul perioada când Basarabia a fost în componența României. A studiat în școala din sat, 7 clase. I-a plăcut enorm matematica, iar, ca să-l citez, ”4 clase la români băteau 11 clase la ruși”. Chiar și acum, la bătrânețe, ține minte formule matematice învățate ”la români”. M-a uimit când mi-a spus ”cum se socotește aria cercului”. Continue reading…