Ajutați-mă să o găsesc pe mama care cerșește cu copilul în brațe în zona Dristor!

Am văzut-o pe stradă, în București, în zona străzii Dristor. Era târziu, aseară(29 noiembrie). Să fi fost ora 18.00. Frigul era pătrunzător, cu puține grade peste zero, așa că nu puteai sta prea mult în aer liber. Eu, bunăoară, am început să tremur până să intru în mașină și eram îmbrăcat mai gros decât ea.

Nu aveai cum să nu o observi. Copilul în marsupiu, ea cu capul gol, făcând slalom printre mașini. Era îmbrăcată bine, curat. Cerșea cu ajutorul… copilului său.

Demult nu am văzut o scenă atât tristă prin București, așa că am făcut poze(gif-uri). Ea m-a văzut că o pozez și s-a ascuns de mine, a trecut rapid pe lângă mașină, nu s-a mai oprit să ceară nimic.

Mi-a părut rău că am speriat-o, că nu am tras pe dreapta să o întreb de ce se expune frigului? Poate că avea nevoie de ajutor… Mă grăbeam tare și am zis că o găsesc la întoarcere. Nu mai era.

Îmi este milă, tare milă de ea, dar și mai tare mă sufocă gândul că își duce copilul la cerșit. Pe frig, printre mașini… Nu vreau să o judec, nu am nicio bază și nu sunt în pielea ei, dar își expune bebelușul unor riscuri mult prea mari, iar asta nu e bine.

Poate că nu este cerșetoare “profesionistă”. Poate că are nevoie de ajutor. Și chiar de ar fi cerșetoare, copilul acela nu merită să își petreacă primii ani din viață atârnând de gâtul mamei, într-o intersecție murdară din București.

Regret că am speriat-o și nu am avut posibilitatea să vorbesc cu ea.

Dacă ați văzut-o, dacă știți mai multe detalii, dați o veste aci. Sunt sigur că aș putea să o ajut. Se apropie Crăciunul, o să avem tot mai mulți cerșetori în intersecții. Dar să văd astfel de situații, să văd bebeluși scoși în frig la cerșit… este peste puterea mea de suportabilitate. Nu pot să nu fac nimic. O să trec prin zonă, poate o văd. Orice pont este de ajutor. Vă mulțumesc!

Le mulțumesc celor care nu au încredere în mine… m-au ajutat!

”N-o să poți”, ”nu e de tine”, ”abandonează, că te chinui aiurea”, ”tu nu ești făcut pentru asta”. Sunt o grămadă de ”binevoitori” care te ajută cu astfel de ”sfaturi”.

Chestia este că binevoitorii nu sunt neapărat rău intenționați. Pur și simplu, ajung să creadă că fiecare aparține locului și situației sale. De parcă societatea ar fi compusă din caste. Dacă vrei să-ți depășești condiția, să te muți în altă ”castă” le distrugi universul.

De regulă, acești oameni au o gândire extrem de limitată și îngrădită de cutia în care și-au băgat capul. Natura lor este de a sta cuminți la locul lor, iar când îi văd pe alții că vor să facă mai multe… li se activează ”bunăvoința”.

Cel mai trist și nasol este când un ”binevoitor” este o rudă, un prieten la care ții și părerea căruia cântărește mult în viziunea ta. Chiar ai putea crede că nu poți, că nu ești în stare, că mai bine nu te faci de râs… Dar acestea sunt excepțiile. De multe ori, ”binevoitorii” sunt niște cunoscuți care nu sunt confortabili că vrei mai mult de la viață. Continue reading…

Bateria Natalia

Am o metodă eficientă de a mă încărca cu energie. Dar pentru asta am nevoie de baterie. 🙂 Una extrem de mică. Mica mea baterie cu ochii verzi.

Ajung seara acasă(știți voi, momentul acela când îți lași haina și realizezi că ziua grea, nașpa, plină de capcane și oameni ticăloși… a trecut, că toate lucrurile nasoale care ți s-au întâmplat și în care ai investit atâția nervi au fost niște amănunte nesemnificative) și totul a rămas după ușă. Ce bine, ce fericire! Cu toate acestea, sunt secătuit. Nu mai am energie pentru nimic altceva.

E momentul în care o văd pe ea învârtindu-se în jurul meu ca un titirez. Continue reading…

Ochi Albaștri

Creața cu Ochii Verzi este topită după ea. Ochii mari și verzi se aprind în scântei multicolore când o vede. Vă jur. Zâmbetul Creței cu Ochii Verzi e mai dulce ca mierea când o îmbrățișează. Aș putea să fiu gelos, dar unde să mai încapă și gelozia când sunt plin de fericire? Mama Creței cu Ochii Verzi are cei mai mari și mai Albaștri Ochi din univers.

 

Ochi Albaștri și Creața cu Ochii Verzi se adoră. Sunt atât de legate, că sunt convins, telepatia există. S-au înțeles una pe alta încă de pe vremea când Creața cu Ochii Verzi gângurea, iar Ochi Albaștri înțelegea perfect ce vrea să-i spună. Continue reading…

Lorelai este frumoasă și talentată!

La hipermarketul în care îmi fac cumpărăturile există un casier, care are mâna dreaptă mai mică și o poartă greu. Cu stânga mânuiește produsele cu o viteză uimitoare. Știți ce am observat? Dacă sunt două case libere, iar românul are de ales, foarte mulți o să meargă la casierul complet sănătos. De ce? Păi, cum credeți, de ce i se refuză dreptul câștigătoarei show-ului ”Românii au Talent” să fie… talentată. Mai exact, de ce i se neagă acest drept câștigat într-o competiție deschisă?

Am citit cu multă supărare și mâhnire sute de comentarii prin care unii ”oameni” refuzau să conștientizeze talentul tinerei Lorelai Moșneguțu. Unii ”oameni” nu au putut vedea mai departe de… mâinile acestei puternice făpturi. Ți se ridică un nod în gât citind atâtea invective și mizerii aruncate înspre cineva care nu se poate apăra.  Continue reading…

Fericiți cei cu depresiile… că au timp de ele

Îți merge prost în viață? Te plângi că totul în jur este negru și nu reușești să faci ce ți-ai dorit mereu? Că ai pus zece kile în ultimii ani. Că nu-ți ajung banii să-ți cumperi toate prostiile. Ce nasol. Cine e de vină? Alții, evident. Alții îți deschid frigiderul la 10 noaptea ca să te îmbuibi ca un sac fără fund. Alții nu-ți permit să îți cauți un job mai bun ori să te apuci de afaceri. Alții s-au înțeles să nu te duci la sală ca să scapi de grăsimea de pe fese și burtă. Continue reading…

Am fost la concertul lui Eugen Doga. O ocazie pe care o ai o dată în viață! (Video)

Eram în sala Ateneului și savuram una după alta compozițiile lui Eugen Doga. La un moment dat a fost anunțat: ”Cântă Eugen Doga”. Nu am crezut. Chiar El își va cânta celebra ”Eterna”? Eugen Doga? La 80 de ani? Așa a fost. A ieșit cu ”muzicuța” pe scenă și a început. Notele curgeau din nai, din orchestră, din degetele Maestrului Doga. Inima bătea cu putere. Simțeai că viața este frumoasă și merită să o trăiești. Sunetele erau magnifice. Nu știu dacă o înregistrare poate reda ce simți pe viu. Iată cum a fost:

Continue reading…

M-ați emoționat!

Brusc, Facebook-ul meu s-a umplut de fericire. Lumânări, candele, copii cu gingii roze și multe fețe luminoase erau în tot feed-ul. Chiar și glumele erau drăguțe, plăcute, binevoitoare. Brusc, oamenii cu care m-am întâlnit pe drum mi-au zâmbit. Brusc, nimeni nu mai claxona pe stradă. Brusc, forfota din magazine era altfel. Fie și pentru o zi, minunea s-a produs. Noi am devenit mai buni. Dacă asta nu este o minune, atunci nu știu ce ar mai putea fi… Continue reading…