La mulți ani, fetița noastră!

FC9FE594-501C-439C-8577-FDD21B6DD138

Draga mea Natalia. Îngeraș blond cu ochii verzi. Peste câțiva ani, probabil, vei răscoli articolele pe care le-a scris tatăl tău pe acest blog. Printre mii și mii îl vei găsi pe acesta, cel care contează cu adevărat. Eu, frumoasa mea crețulină, sunt tatăl tău și îți mulțumesc că ai intrat în viața mea, în viața noastră. Sunt onorat că m-ai ales pe mine, că ne-ai ales pe noi. Îmi vine greu să cred în legile fizicii când mă gândesc la tine. Cel mai probabil, stăteai undeva sus, printre îngeri. Ai vrut să te naști om și ne-ai ales pe noi. Astăzi împlinești 4 ani și vreau să-ți spun că ne faci viața perfectă. PERFECTĂ! Ești un copil plin de surprize, un copil care mă inspiră. Sunt mai bun datorită ție. Aproape că nu-mi amintesc ce am făcut înainte să te naști. De când ești fetița noastră, știu sigur… trăiesc. Continue reading…

Delicioasele bomboane Bucuria de pe BUCURIA.RO. Cum cumperi bomboane Bucuria în România?

Standul de bomboane Bucuria copy

pruna-in-ciocolata copy

Atenție! Citirea acestui articol poate cauza pofte necontrolate de bomboane Bucuria. Dacă apar manifestări plăcute și dorințe nestăpânite de bomboane Bucuria, adresați-vă linkurilor din acest articol.

Bomboanele Bucuria sunt delicioase. Nu știu pe nimeni care după ce a gustat o bomboană de ciocolată produsă de celebra fabrică din Chișinău să nu-și fi înșirat dinții într-un zâmbet satisfăcut. Pe nimeni. Bomboanele Bucuria aduc bucurie, un fapt incontestabil. De ce? Nu și-au stricat rețeta. Au păstrat gustul pe care îl ținem minte din copilărie. Nu folosesc prostii. Sunt multe explicații pe care le-am auzit de-a lungul timpului despre fenomenul Bucuria. Cert este că aceste bomboane reprezintă cazul perfect când un produs pur și simplu nu are nevoie de marketing să se impună pe piață. Bomboanele Bucuria au reușit să cucerească clientul român deși nu e niciun fel de publicitate la televizor sau la radio. Cred că este visul oricărui producător să fie iubit fără să investească în reclamă.visine-in-ciocolata copy

Continue reading…

Campionatul de fotbal: de la televizorul alb-negru, la calculatorul Lenovo. Sau cum poți vedea EURO 2016 online?

hagiii

sursa: rador.ro

Primul meu campionat final a fost cel din 1994. Campionatul mondial din SUA. Când geniul lui Hagi uimea lumea întreagă. Eram un puști care urmărea meciurile la un televizor alb-negru, un Kaskad modelul rusesc. Așa am văzut pasele fabuloase, driblingurile amețitoare, golurile istorice ale unicului Gică Hagi. Am trăit momente minunate când România a bătut Columbia, Argentina. Tata îi mai dădea câte un pumn televizorului ca să nu-i tremure cadrele. Și televizorul știa de palmele muncite ale tatei. Un televizor ascultător. Au urmat multe alte campionate finale. Mi s-a întipărit în memorie cel din 2002. Era anul în care am dat BAC-ul. Uuuuf. A fost dificil. Profesorul de mate ne ținea la ore suplimentare. Domnul Boguș nu concepea să aibă restanțieri. Evident, că îi mulțumesc pentru asta. Acum realizez că a făcut ce trebuie. Dar nu am cum să nu țin minte meciurile pe care le-am ratat în timp ce rezolvam integrale și matrice. Continue reading…

Un bărbat din Republica Moldova și-a găsit copilul nou-născut mort, pe un pervaz din spital, uitat de medici

Spital tata

Cazul este șocant. Ceea ce trebuia să fie un început de viață pentru un pui de om, ceea ce trebuia să fie ”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” – a devenit un coșmar aievea pentru un cuplu din raionul Strășeni, Republica Moldova. El, ea și primul lor copil, care… nu a mai fost să fie. Poza de mai sus m-a făcut să plâng. Aș vrea ca nimeni, niciodată pe lumea asta să nu trăiască momentul în care să-și vadă propriul copil… mort.

Ce vedem în poză… Bărbatul stă pe holurile spitalului din Străşeni și mângâie cu un deget capul bebelușului care nu a plâns niciodată. Bebelușul care trebuia să-i umple viața cu fericire nu v-a mai spune niciodată tata, mama. Tatăl își ține copilul în brațe, iar ochii săi nu pot plânge. Atât de mare este durerea. Are fața împietrită. Bărbatul îşi adusese soția gravidă la spital. A lăsat-o sănătoasă pe mâna medicilor. Iar după câteva ore, a aflat că bebelușul a murit în timpul nașterii. Nimeni nu s-a sinchisit măcar să-l anunțe. L-a sunat pe doctor. Cerul i-a căzut în cap: ”copilul dumneavoastră este mort!” Nebun de durere omul a intrat în spital și… l-a văzut. Era mort, uitat pe pervazul unui geam.

Continue reading…

Eu, pixul

IMG_0023

M-am născut seara. Mama spune că pe la 7. Ar fi trebuit să mă nasc fetiță, așa sperau medicii. Și trebuia să mă nasc pe 8 martie, dar ceva m-a reținut. Eram primul copil. Eram băiat. ”Ce făceai, mamă, acum 32 de ani, pe 10 martie?”, am întrebat-o la telefon. Tocmai ce îmi urase cu glas molcom: ”tot ce ai în gând să reușești!”. Îmi spune la fel, în fiecare an, de 10 martie. ”Te nășteam pe tine!”, a râs mama. ”Ce făceai acum 32 de ani, pe 10 martie?”, l-am întrebat pe tata. Pe tonul său de Gheorghe Urschi mi-a zis: ”pe 10 martie? Eram beat!” Glumele tatei. Îl știu prea bine. Trebuie să fi fost pe sub un geam, riscând să răcească în acel martie geros… S-a lăsat de fumat pentru mama și nu l-am văzut niciodată cu țigara în gură.
Continue reading…

Despre fetele mele, Maia şi Natalia – pentru unica.md

image

Unica.mdCine este femeia din spatele bloggerului Vitalie Cojocari?
VitalieÎn primul rând, mă feresc să mă prezint – blogger. Nu de alta, dar noțiunea a fost terfelită într-un hal fără de hal la Chișinău de mulți indivizi care și-au vândut sufletul pentru 50 de euro. Așa că sunt un jurnalist cu blog, asta sună mai aproape de ceea ce mă reprezintă. Iar femeia din spatele meu este, de fapt, mereu alături de mine, niciodată în urmă. Mergem alături știind că ne putem baza unul pe celălalt. Este o femeie cu o cultură generală uriașă, de la care învăț în fiecare zi câte ceva. A făcut muzică, a făcut filologie, a făcut jurnalism, acum face alte lucruri interesante… Maia este genul care se reinventează de fiecare dată și asta mă inspiră.

Unica.mdCe te-a făcut să te îndrăgostești anume de ea?
VitalieOchii. Clar, ochii. Mari. Albaștri. Nu există ochi mai frumoși pe lumea asta. Și felul în care îmi vorbește. Modul în care mă citește. Amestecul de fragilitate și putere care izvorăște din ea. Numai eu știu cât de puternică și fragilă poate fi.
Continue reading…

Cât de rău este în cea mai săracă țară din Europa?

Copii3

”Chiar este atât de rău la voi în țară?”, mă întreabă mai dăunăzi un amic. M-am întors spre el să aflu de unde îi vine curiozitatea asta bruscă. ”Am citit o știre cum că vă dăm ajutoare umanitare, mâncare. Băi, mâncareee? Nu aveți ce mânca? Este așa de rău în Moldova, că trebuie să vă trimitem mâncare?”, a făcut ochii mari amicul meu. Este un om informat. Știe multe despre sărăcia din Moldova, dar când a văzut că România le dă ajutoare umanitare cetățenilor moldoveni a rămas mască. Cu această ocazie am stat și eu să mă gândesc. Da, Moldova este cea mai săracă țară din Europa. Da, așa-zișii proeuropeni fură totul de-a valma ducând la sapă de lemn pe toți cei care nu au reușit să fugă din Republică. Și totuși, lumea suferă de foame în Moldova? Este chiar așa de rău?
Continue reading…

Iartă-ne, Mihai Volontir…

Mihai Volontir

”Să trăiți mult, fraților, mulți ani sănătoși. Să trăiți o viață cu gândul că sunteți basarabeni români! Să nu fiți manipulați de nimeni absolut. De nimeni absolut. Să știți că străbuneii și buneii voștri au fost cetățeni români”

Mihai Volontir, la finaul spectacolul în care își sărbătorea 80 de ani

Au fost practic ultimele cuvinte spuse de unul dintre cei mai mari actori pe care i-am văzut vreodată! Cuvintele acestea au lipsit ieri din buletinele de știri din Republica Moldova, deși buletinele de știri au fost pline de informații despre viața și moartea marelui actor. ”Budulai” ne-a spus că suntem basarabeni români și a plecat la Dumnezeu. Așa a vrut soarta să se întâmple. A fost un sfat. O povață. Nu un ordin. Mihai Volontir nu dădea ordine. El vorbea puțin, dar orice spunea era asemenea unui cui care ți se înfigea în inimă. A fost actor până în vârful firelor lui albe de păr. Nu l-am meritat. El ar fi trebuit să se nască într-un popor mare, care să-i poată oferi posibilitatea să devină actor de talie mondială. Avea toate calitățile. Eu am plâns. Ieri am plâns. Bărbat, adult, stând stană în fața calculatorului… Mă uitam la rolurile sale, la cântecele sale și lacrimi îmi curgeau fără să vreau. Acum știu de ce. Ieri nu a murit Mihai Volontir. Mihai Volontir va trăi cât timp îi vom vedea filmele, îi vom asculta cântecele. Ieri a murit o parte uriașă din Republica Moldova. Continue reading…