Vlogurile și Natalia

Observ o discuție extrem de animată și pasională pe fb despre vloguri și despre “generația stricată de vloguri”. 🙂 Râd. Râd pentru că unii sunt extrem de porniți împotriva modei vlogurilor ce i-a cuprins pe copiii noștri.

Eu am altă experiență și altă atitudine față de vloguri.

Natalia s-a născut într-o altă lume decât cea în care am apărut eu. Lumea Nataliei este una a tehnologiei, a telefoanelor mobile, a tabletelor, a 4 sau chiar a 5 G-ului. Lumea copilăriei mele era a televizorului alb/negru, a lipsei curentului și, în cel mai bun cazu, a unor jocuri electronice rudimentare.

La o distanță de 28 de ani, cele două lumi sunt atât de diferite, încât uneori intră în coliziune. Vedeți cearta de pe Facebook. Continue reading…

Am fost antrenorul de tenis al Nataliei(VLOG)

Weekendul trecut am mai făcut o oră de tenis de antrenament cu Natalia. Fetița mea de 6 ani și 8 luni face pași siguri pe terenul de tenis pentru a mă bate măr la acest sport pe care nu-l stăpânesc.

Se va întâmpla cât de curând. Peste o jumătate de an nu o să mai pot să țin ritmul.

Am început ușor cu alergat. Nu am fugit io la viteza mea maximă, dar, vă rog să mă credeți, tot am făcut un efort să mă țin după Nati. Începe să alerge destul de bine și își întărește rezistența la alergat. După 3 ture io respiram mai apăsat decât fetița mea de 6 ani. Continue reading…

Natalia joacă tenis(Vlog)

Doar cei care nu au ținut o rachetă în mână, care nu și-au dat copilul la un sport sau care nu au făcut în viața lor mai mult de câteva săptămâni legate ceva activitate fizică vor putea comenta cu ușurință rezultatele altora din sport. Pe de o parte unii vorbesc cu emfază, pe de altă parte alții vorbesc cu bătaie de joc despre echipa de tenis a României. Sincer, nu mi se pare în regulă.

Prea ușor, mult prea ușor se pun etichete. Doza de respect față de muncă, față de cei pe care îi urmărim de pe margine este prea mică. Poate că unii au impresia că dacă vor reduce importanța unor sportivi lenea și inactivitatea lor nu va mai fi atât de dureroasă. Dar nu este așa. Nu poți arunca cu noroi în cineva fără să-ți murdărești mâinile. Continue reading…

Ai 120 de kile și vrei să-ți convingi copilul să facă sport?

Când s-a născut Natalia mi-am dorit să facă sport, să crească un om sănătos și frumos. Oamenii sportivi, de regulă, chiar dacă nu fac performanță, arată bine, se simt bine, iar asta le influențează pozitiv lumea interioară.

Dar cum să fac asta? Cum să o conving să adopte acest stil sănătos de viață. La îndemână era metoda clasică și, evident, cea mai ușoară. Dai copilul la niște ore sport și îl pisezi să se țină de treabă.

Doar că poate mirosi a ipocrizie umană. Nu credeți? Copilul poate spune lejer: pe mine mă chinui, mă alergi, mă trimiți să transpir, să am activități sportive intense, iar tu ai 120 de kile pe un picior, ultima dată ai făcut mișcare când a trebuit să alergi de Paște ca să iei ultimul salam rămas pe raft la hypermarket. Continue reading…

Primul dinte căzut(Vlog)

Vine acel moment în viața unui părinte când copilul se apropie și spune cu glas stins: ”tati, mi se clatină un dinte”. La noi nu a fost așa.

Nati a venit într-o fugă și, extrem de fericită, ne-a adus vestea: ”uraaaa, mi se clatină un dinte, hai să-l scoatem!”

Bucuria are o explicație. Mulți copii din clasa ei umblau deja de ceva vreme cu pauze în gurițe. Unii încă de la grădiniță. Natalia era extrem de îngrijorată că dinții ei se încăpățânau să stea nemișcați.

Pentru că o știm pe cea mai bună și mai tinerică doctoriță de dinți din univers, pe Victorița Doctorița, am decis să nu utilizăm metodele clasice de scos dinții de lapte. Eu țin minte foarte bine cum făcea tata. Făcea un laț dintr-o ață mai tare, îl înfășura pe dinte, apoi număra până la 3. Când ajungea la 2, o smuncitură puternică mă lăsa fără dinte. La primul dinte am plâns. Pe urmă a fost o joacă. Nu mai țin minte durerea. Continue reading…

Frica de a vorbi în public la copiii de azi (Vlog: concertul de Crăciun al Nataliei)

Când mă gândesc la mine, cel de acum 25-28 de ani, îmi amintesc că eram un copil destul de timid. 🙂 Dacă mă întâlniți azi și vorbesc cam mult, să nu vă duceți după fentă.

Poate pentru că am auzit de un miliard de ori: ”să fii cuminte, să stai în banca ta, să nu vorbești aiurea, să nu spui prostii, să nu te faci de râs.” Nu condamn pe nimeni, dar așa stăteau lucrurile atunci. Eu eram produsul acelei educații. Cam timid, cam prea la locul său. 🙂

Nu i-am dorit asta Nataliei. Am vrut să nu aibă timiditatea pe care cu greu am învins-o(poate că nu am învins-o). Așa că am învățat-o să vorbească fără frică. Cel puțin am încercat să o convingem să nu-i fie frică de oameni. Să nu-i fie frică de statutul lor. Până acum, se pare, suntem pe drumul bun. 🙂 Bine, să ne înțelegem. Lipsa fricii de a vorbi în public, de a vorbi cu oamenii nu presupune lipsa respectului. Continue reading…

Nati a vrut să filmăm ultimul vlog pe 2018

Ieri, după ce am ajuns acasă de la muncă, Nati s-a ținut de mine toată seara.

– Tati, te rog, hai să filmăm un vlog.
– Ce vlog, Natalia?
– Păi, e simplu. Tu filmezi, iar eu vorbesc în locul jucăriilor, mi-a zis ea.
– Cum adică?
– Vlogul ar fi despre jucăriile mele care vin la magazin, iar un Ponny este vânzătoare și vin tot felul de clienți la ea și…

Pfff, așa ceva. Sigur a văzut pe undeva o chestie similară și vrea să facă și ea. Dar cine sunt eu să mă opun? Am învins orice oboseală, dar și toropeala somnului. Apoi ne-a ieșit următorul vlog.

Continue reading…